GDL Simared Privim în aceeaşi direcţie
                     Motto: „Dacă tu eşti o pasăre, sunt şi eu o pasăre”

Noaptea trecută am visat un poem
lung cât o pagină de revistă
scris cu litere caligrafice
motiv pentru care nu-l pot reproduce
îl povestesc pe scurt

Descrie-mi, Doamne ţinuturile
în care nu am călcat

mmJurământul

Sub ninsorile de frunze
Stăm îmbrățișați de taine
Și miroase a iubire
Și a toamnă, a castane.
Tu miroși a mere coapte
Eu simt adieri de gânduri
Mă apropii-ncet cu șoapte
Să-ți sărut timpul pe riduri.
Îmi iei mâna și mi-o strângi
O săruți și-mi spui pe nume

lv2 Toamna târzie

Pică o frunză și încă una,
Și încă două și încă trei.
Se coboară chiar și luna
Apăsând umerii mei.

Ceața deasă, albă, groasă
În văzduh se-nalță iar,
Înecând privirea-mi ștearsă
În trecutul cel amar.

adela conciuALTĂ TOAMNĂ


Tăcerea apasă crucea
ce-o porți
și inima alunecă în gura
îngălbenită a ierbii,
ce mușcă din melodia
unui greier trist.
Degetele țipă , scurmând
întunericul căutărilor
și despletind așteptarea
visului.

idmbvisibilia ex invisibilibus

se făcea că deţin un trup
și că deţin o cheie
c-am găsit şi pierdut, pierdut şi regăsit
cheia trupului de ambră

ca un deschis la zbor, din pântecul lunii
în pântecul lumii, din pântecul meu
se făcea că acolo locuieşte
un paradis de cenuşă
şi visul explora materii oglindă
ca o trecere de foc peste graniţe de ceară