c potcovaruToamna

Se leagănă frunza ca ruptă din soare
Și galbenul ei îmbracă un ram,
Așterne covor arămiu pe cărare
Și picuri de ploaie se-aud pe la geam.

Sunt zile ce trec mohorâte și triste
Ca gândurile unui bolnav,
Și vuietul vântului pătrunde în minte
Și leagă cu lanțuri tăcerea de prag.

Stastna fotoPăsările
 băteau din aripi
cu două minute înainte de zbor.

Lumina se odihnea
În crăpăturile camerei.
Aerul nostru e uscat – remarcă ea.

 Simplu suma  plus radicalul
Şi rezultatul fac imediat una după alta  
 Două rotiri perfecte la trapez.

itfCodexul

Pentru decodare folosește
codexul,
apoi înțelege sufletul,
participarea e ușoară ,
vino cu inima
și-ți voi deschide cerul,
n-ai nevoie de confirmare,
zboară!
Te programezi, accelerezi
și trăiești liber!
Lasă conștiința oarbă,
trăiește prezentul indus,
nu ești tu, este timpul.
Intră!

Luminita PostolacheSânge de român

Am greșit de-atâtea ori
Încercând să facem bine
Și-am cântat vals din viori
Pe la ușile străine.

Nu am învățat nimic
Din trecutul tumultos,
Oricine-ți va fi amic
Dar la greu, rămâi pe jos.

a c1.RUGĂCIUNE

Te închini tălpilor obsesiei tale,
ce te poartă în palmele
unui dans al morții,
undeva pe drumul
dintre un orgasm și
un zbierăt de lacrimi.
Ești o surdo-mută pierdută
în simfonia a cincea
a lui Beethoven,
ce poartă ochelari de cal,
maltratându-și viața
pentru un singur cub de zahăr!