1.

poate că vei înțelege într-o zi
așa îmi răspundeai când te întrebam
unde se duc urmele din zăpadă
dar iernile sunt vitrege și nu știu
de ce oamenii rup lumina zilei în fâșii
ascunzându-le cu grijă sub pernă
când tot ce ne rămâne la sfârșit

Priorităţi la început de an
Greutăţile mă-ndoaie
Şi , la fel ca-ntotdeauna,
Am priorităţi o droaie,
De-aia nu rezolv niciuna!

Rondelul  lupului

Printr-o minune și-o sacră putere tutelară,
Lupul a devenit totemul neamului nostru,
Etern peregrin prin fibra noastră celulară,
Hrănită ca și el din același arhaic colostru.

Ochiul de sticlă

Prin lume se înteţeşte zvonul concentrării
și voi vorbi numai cu tine,
pentru că ai puterea să aduni într-o oglindă
atâtea lumi pe care nicio minte
nu are cum să le cuprindă,
pentru că tu eşti singurul care mă crezi
când spun cum am văzut,

Cântecul stâncii

Când aşeză Dumnezeu stâncile pe pământ,
Spre-a dovedi tăria, pentru stabilitate,
Să nu fie altcumva decât alte creaţii
se gândi să le pună fiecăreia-n parte
câte o inimă, mai mică sau mai mare.
Însă, de piatră fie, să nu se-nduioşeze,
iar pofta de plimbare să nu le-ademenească.