Clipe solemne

 

Va fi un timp va fi un loc

smerit voi saluta norii

voi rosti benedicţii

într-un luminiş cu goruni

tDOR DE EMINESCU

Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste
Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi
Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste
Cum iubirea trece  de la părinţi în fraţi.

De atâta dor  zăpezile cer poeme în brazde
Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape,
Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde,
Şi, pe neştiute  vin din veşnicie să se-adape.
    
Îmi este dor de Eminescu pe înserate
Când îi citesc versul pe genunchi de iubită,
Construiesc din metafore cu migală palate
Şi alături de el cad iarăşi în ispită…

Iulia Maria Ciherean fotografie pentru articolSeară pustie

E din nou ianuarie și am o stare
De prufundă dezolare…
Mă simt ca-ntr-o nesfârșită izolare,
Fără prea mari viziuni clare.

E o seară pustie peste oraș
Ceață densă și ploi mărunte.
Iar eu am apucat un fuioraș
Ce era încărcat de sentimente stridente.

CristinaPur și simplu TIMP

-Bună ziua! N-am rețetă
Dar aș vrea, dacă se poate
Un ceas-două să îmi cumpăr
Pentru durerea de spate.
Iar pentru anxietate,
Puteți pune unu-n plus
Și-ncă două de rezervă
Pentru un microb ascuns.
Poate aveți și prospectul,
Să știu cum se-administrează
Dozele vindecătoare
Dimineața și de-amiază.

eTaxiul fermecat

Azi în oraș am avut de plecat:
Un înger cu taxiul ei fermecat,
Mi-a zâmbit și la destinație m-a purtat
Ea, mai frumoasă ca niciodată
M-a liniștit când am fost supărat -
Ochii ei măslinii mi-au readus zâmbetul pe față
Încălzindu-mi sufletul rece de gheață
Printr-o privire angelică ce a născut lumina solară.