c anghel(...)
Toamna
A tras cortina
Peste retina verii,
Auzi, iubite ,
Cum plâng
Merii?!
Auzi, iubite,
Cum torc norii
Pânze dospite
De gem sorii?!

msIo e te

 Questa è una canzone solo per noi
 Amore che respira irrequieto
 Aure distante a nostra volontà
 Ti amo ancora di più

 E la mattina presto mi chiedo
 Come mai nella mia vita
 Non volevo che l'amore non chiedesse
 Quale uccello mi porterà una canzone

corina vladoiu foto***
încep să vorbesc fără cuvinte
trupul meu de femeie miroase a floare de nuc
ca o fâșie de cer crud
chinul meu se întoarce orb
cu susul în jos
timpul mi l-am cheltuit pe o grădină cu pietre
inima mi-a secat
mi-am băut-o în lacrimi
paharele-ciutură-
le-am spart în dansuri grecești
cu trupul tău mut
cu care mi-ai furat

dimaRegele fântânii

tempo – rar
fundal sonor – picături lungi căzând in fântână

de când și-a pierdut imperiul, stă doar în fântână. el i-a implorat să îl decapiteze, dar ei l-au batjocorit, tratându-l cu indiferență. de atunci a coborât în fântâna secată și s-a pus pe plâns. atât de mult a plâns incat lacrimile i-au ajuns până la piept. Seara, mai aplec urechea la ce are de spus și deși aud, nu îl înțeleg. tot îndrugă ceva despre trecut, despre cât de ghinionist a fost și ce decizii proaste a luat. despre regrete și rușine... acum i se spune regele fântânii, numele i-a fost uitat. cine încearcă să se pună în pielea lui trăiește un sentiment ambiguu ca o vinovăție în vis, ca o călătorie în cosmos, ca un gri albăstrui. să cazi din înaltul cerului e o cruce grea.

sabingânduri apocaliptice

în mine trăiesc
multe persoane
cu limite exagerate
dezordonându-mi măruntaiele
în instincte chimice
îmi transformă construcția
structura cere anotimpurile ei
buchetul meu de țigle
se adapă în nebunii lichide
venele se unesc în schele