ch„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.”. (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nepăsător faţă de suferinţele săracilor pe care-i apasă şi a căror viaţă poate că o scurtează fie prin lipsuri, fie prin violenţă, fie prin diferite practici economice și/sau comerciale. Aceste avertizări arată că lăcomia îmbogăţirii generează numeroase şi grave consecinţe negative rele în întreaga societate.
 „Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom.”. (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, „în gât”, nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.

Cel cuprins de lăcomia îmbogăţirii face din acumularea de bunuri materiale și / sau de bani un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi creşte averea ,pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate sufletească și trupească cu care se confruntă o foarte mare parte dintre „bogaţii lumii” din cauza lăcomiei îmbogăţirii, adică din cauză că în prima parte a vieţii îşi cheltuiesc sănătatea pentru avere, iar în cealaltă jumătate, îşi cheltuiesc averea pentru sănătate.
Lăcomia îmbogăţirii nu include, în niciun caz și sub nicio formă, acele persoane care au ajuns să deţină bogăţii, putere în societate, glorie, funcţii, titluri (1) prin puterea minţii lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplină corectitudine și legalitate. „Dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”. (Biblia, Ecclesiast 13:13).

czMutații în dramaturgie

Compania teatrală este formula în interiorul căreia are loc cercetarea. Munca împreună cu aceiași actori, desfășurată într-un timp îndelungat, asigură condițiile absolut necesare declanșării unui traseu al descoperirilor. Molière operează modificări în textele pieselor sale în funcție atât de relațiile pe care le are cu actorii lui, membri ai Trupei lui Monsieur, cât și de reacțiile spectatorilor, în timpul reprezentațiilor. Carlo Gozzi muncește cu actorii Companiei lui Antonio Sacchi, pe care îi educă, „... Gozzi ajunge să fie nelipsit de la repetiții pe care le supraveghează atent. Dar participarea sa activă nu se reduce numai la nivelul producerii alchimice a spectacolului. El îi instruiește pe actori recomandându-le lecturi obligatorii pentru profesiunea lor; îi învață să deslușească sensurile, să înțeleagă esența și specificitatea rolului reprezentat, contribuie imens la conturarea și formularea deplină a personalității lor umane și artistice. Rolurile create de Gozzi sunt pe măsura actorilor care le întrupează” (Cozma 2005: 80).
Emblematice, în acest sens, sunt colaborările dintre Bertolt Brecht și Berliner Ensemble, Peter Brook și Bouffes du Nord, Jerzy Grotowski și Teatr-Laboratorium, Eugenio Barba și Odin Teatret. Aceste companii teatrale se articulează ca școli de teatru și acoperă un câmp vast al manifestărilor spectaculare. Specific cercetărilor teatrului de secol XX, este înființarea laboratorului de cercetare: Teatr-Laboratorium de la Opole și Wrocław, Laboratorul Nordic de Cercetare a Artei Actorului de la Holstebro, Centrul Internațional de Cercetare Teatrală de la Paris.

1 rembrandt 14Motto:
„Astfel a apărut, în Italia mai întâi, omul modern, liber în judecata şi acţiunile sale faţă de autorităţile tradiţionale. Iar de această libertate, individul s-a folosit ca să examineze mai întâi raporturile lui cu societatea. În Evul Mediu, omul se cunoştea pe sine însuşi numai ca parte: ca membru al unei familii, al unei bresle, al unei comunităţi politice sau religioase, şi nu gândea, nici nu lucra decât numai ca totul în care era cuprins (...). în pragul Renaşterii, împrejurările istorice deprind pe om, în Italia cel puţin, să se considere pe sine însuşi ca întreg, ca individ în înţelesul etimologic al cuvântului, să descopere că are şi drepturi, nu numai datorii, şi să dorească mai presus de toate libertatea de a fi el însuşi, de a gândi şi lucra prin el însuşi” (A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, în Al. M. Stoenescu, Introducere în studiul istoriei, Editura RAO, Bucureşti, 2013, p. 241).

„Mișcarea de jos în sus și de sus în jos este o condițiune inevitabilă, fatală, a vieții omenești” (Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 163).

Iconografie rembrandtiană şi iconoclasm protestant
 
Înarmaţi până în dinţi, cu muschete, săbii, suliţe şi halebarde, în duruit de tobă şi fâlfâit de flamuri, cel puţin douăzeci de personaje rânduite pe mai multe planuri, ocupă agresiv toată lăţimea tabloului şi înaintează către privitor, dând senzaţia că, dintr-un moment în altul, îl vor depăşi, după ce au trecut de un portic aflat în ultimul plan.

 

 

bgIntroducere

 

 

Acest studiu a apărut în 14 iulie 2008, pe portalul AlterMedia, aici http://ro.altermedia.info/general/ilegalitatea-cultului-ex-greco-catolic-1_8709.html#more-8709, care a fost închis pe 1 martie 2016. Cum în unele publicații au apărut materiale care încearcă să reactiveze fantoșa „Bisericii Române Unite cu Roma“, ca în articolul de azi, aici „http://www.napocanews.ro/2019/08/pelerinajul-greco-catolic-la-nicula-cu-prezenta-spirituala-a-fericitului-arhiereu-iuliu-hossu.html“, dezavuat, prompt, aici https://saccsiv.wordpress.com/2019/08/13/trist-napoca-news-trist/, și cum nu am reușit să finalizez cartea Biserica Greco-catolică între istorie şi impostură, rămasă încă în proiect, deoarece, între timp, a devenit urgentă elaborarea cercetării HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, este necesară republicarea acestui material – cu rugămintea ca el să fie preluat de cît mai multe reviste naționaliste.

 

 

Preambul

 

 

În primăvara anului 1999, am publicat în serial, sub pseudonimul Apostol Uceanu, studiul „Calamitatea României: restitutio in integrum“ (1), în revista România Mare, nr. 458, 23 aprilie 1999, pag. 6, cu continuare în nr. 459-483.

lemnaruArticolul încearcă să ofere o opinie personală despre noţiunea de formator, pedagog, făcând apel la experienţa proprie, în care se regăsesc dimensiunile de actor, regizor, profesor. Cele trei se întâlnesc, se despart uneori, se completează, dar cu siguranţă au acelaşi scop: obţinerea performanţei.
Pedagogie, formativitate, ştiinţă, creaţie, responsabilitate, rigoare, profesionalism
The article tries to put forword a personal viewpoint about the idea of shaper, of educator, calling into requisition my own praxis as an actor, a stage-director, a teacher. These three dimensions sometimes take separate ways, sometimes they complete each other, but, for certain, have the same goal: obtaining performance.
Pedagogy, shaper, science, creation, responsability, harshness, professionalism.

    „Raţiunea pentru care noi, artiştii, lucrăm, este ca să punem întrebări. Dacă ştii de ce faci un lucru, nu mai ai nici un motiv să-l faci. Raţiunea pentru care lucrăm e aceea de a ne întreba: Ce e asta?; Ce sunt pe cale să fac?; Ce sunt pe cale să spun?”
                           
                            Robert Wilson