Ce-ţi e şi cu prietenii mei, scriitorii!... Îţi trimit cărţile, şi-ţi rămâne doar să-i citeşti, să te bucuri de ei, şi să le rămâi dator.
Motoul recentului volum, sclipitor de altfel, al lui Daniel Marian, cu un titlu prea lunguieţ „cântăreţul din zorii unei iubiri amânate” (ar fi putut fi scurtaţi zorii de călăreţ, sau tăiată din viul, coada amânatei… cum ar zice muşteriul de guştere isteţ!…)
Motoul, după cum spuneam sau nu, al acestui volum este fără îndoială:
pe capra
de la dric
am pus
un ibric…
Ce fierbe în clocot în acest ibric(?), se pune cuvânt cu cuvânt aburul în oală de pământ, să nu se risipească(!) (Nu laşi omul singur la necaz să iubească, amânat(!) Se bea în cerc, roată, dată din mână în mână, celor aflaţi la masă, până ajungi la fund!
ai văzut tu
vre-o secundă
masă pătrată şi
mai ales dar
mai ales
cerc rotund?

Nu!
Răspunsul vine sau nu, după caz:
masa era rotundă
si cercul pătrat
ai fost si tu
odată treaz…
De meserie citesc cum simt:
m-am angajat paznic
la plicul cu sentimente
la sacoşa cu sentimente
la mizilicul cu sentimente
la sticla, la butoiul cu sentimente,
la roiul de sentimente solare,
adânci,
la imposibila voastră
vânătoare de sentimente
ce ies pe brânci din pronaos,
şi se întind goale pe stânci,
ce trebuiesc resuscitate
pentru încă o tură
şi jumătate
de haos…
chiar merită!
Merită să iubeşti când găseşti, aproape la tine în alcov,
veveriţa mov într-o constatare atât de pestriţă:
nu există frumuseţe fără nebunie
ar însemna că orice veveriţă e mov
în timp ce orice mov e veveriţă…
Lumea lui Daniel Marian trăieşte inedit şi dă cu var după un orar propriu stabilit de el:
în fiecare an mă trezesc la șase
în fiecare lună la cinci
în fiecare zi la patru
ceasurile mele sunt
fabricate de arici
și controlate de pupeze
Şi are la bază înţelepciunea ca mecanism:
ceasul meu arată joi
a pornit exact de unde
s-a oprit o duminică
şifonată

fericirea paşte trifoi
ca o mâţă contorsionată
aşteptând ziua de apoi…
Sau:
în rai nu se fumează nu se bea
nu se face sex şi copiii apar
numai prin minuni înţărcaţi gata
Sau, încă:
iau pâinea si o fac femeie
pentru că femeie trebuie să fie
să ajungă la toţi fraierii de pe lume
Şi încă un citat fără glume savurând parcă din postume:
nu azi nu vine moartea
să fiu al naibii dacă
m-aş fi gândit la asta:
tu chiar
eşti vie
Îţi iei ce vrei şi mai ales cât îţi trebuie, de la Daniel Marian!
într-o ordine firească a lucrurilor și ființelor
Dumnezeu trăiește
ca să ne-ngroape pe toți
Şi cât de bine se descrie singur Daniel:
cunosc un om care dă din aripi
el spune că nu vrea să-şi ia zborul
dă din aripi pentru a rămâne pe loc
în timp ce văzduhul îl trage spre el
    Nu poţi să-l însoţeşti liber pe autor, să-i fi complice în iubirile şi nebuniile lui amânate decât dacă ai credit cum s-ar zice de la Dumnezeu, şi ai călărit poezie pe deşelate…
    Mulţumesc Daniel Marian! Rămân dator!...