POEM DESPRE VIAȚĂ
…aripi de îngeri
ne atârnă de marginea timpului
înveşmântându-ne
cu fire de iarbă desenând lumina
cu torente de cuvinte înălţându-ne din pustiuri
cu furtuni de iubiri ce se sparg de malul înnoptat
şi cu gânduri împovărate ce curg la umbra îngheţului
în lumânări pâlpăind
fulgii mari ai veşniciei.
iată omule drumul tău
prin sămânţa lucrurilor.
DESPRE REALITATE
...de prea multă tinereţe
tâmplele mi-au înflorit
precum pomii în grădină
înzăpezind urmele paşilor mei
prin ţărâna timpului.
...lacrimile care curg
din ochii timpului
mângâie o durere obosită
ce şi-a întins rădăcinile
strângând cu putere
marginea unei ruine.
CULEGATOR DE GÂND
...trăiesc într-o lume
unde nimeni nu se hrănește
cu versul
vremea vorbește o altă limbă
și-n orice ființă
nimicul sapă adânc
dându-i măsură și putere.
...când timpul se aude plângând
la ultima poartă a vieții
spre celălalt mal
orice suflet înțelege
taina versului hrănit
cu lumină
lăsat drept moștenire
că nu știu dacă voi mai fi
și dincolo de moarte
culegător de gând.
LUMINA DE TAINA
...vorbește-mi
despre toate
câte trebuiau rostite
și nu s-au rostit
...vorbește-mi
despre versul hrănit
cu lumina de taină
truda cu care s-a săpat
la temelia lui de tăcere
spre miezul ascuns.
...vorbește-mi
și am să te ascult
cu o răbdare nemărginită
pe cerul înalt al gândului
unde îmi alerg întrebarea
tot mai crezi poete
în mântuirea prin cuvinte ?
...uneori încerc în șoaptă
dar timpul
îmi fură de pe limbă răspunsul
și mi-l strivește de stânca veșniciei.
TREBUIE
….ce chip al meu de arbore tăcut
se ascunde în aura de soare
dăruindu-mă asemenea pământului roditor
binecuvântând timpul de împlinire
la clipele cu semn de întrebare
de ce setea-I amară și pleoapele mele
fără gând de somn
căutând a sufletului parte
ca miez în miez
semințele de bine
binecuvântând trecerea.
….pustiul clipei mă-ndeamnă
să sculptez în trup o fântână
peste ochii uimiți
adăpând ceea ce nu se vede
unde picuri de lumină voi fi
esență pentru alții
în odihna deasupra arsurii
către zarea de murmur.