Edi(c)torial

PAVELE, Pavele!...

PAVELE, Pavele!...

Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Johanna Mo

  Și ea o reprezentantă în ascensiune a policierului scandinav. La vreo patruzeci și ceva de ani, din Stockholm. Care, în ciclul Hanna Duncker, scoate pe piață, victorios, detectivu` cu...

Continuare

Două zile de vis

Două zile de vis

 Într-o cenușie dimineață de februarie am plecat spre București, la întâlnirea cu scriitorii Cenaclului literar “ Poeții Cetății “, care a avut loc la Muzeul Țăranului Român. În sala cu...

Continuare

21 februarie – Ziua Inter…

21 februarie – Ziua Internațională a Limbii Materne

Martorii lui Iehova promovează diversitatea lingvistică și folosirea limbii materne.
Albaneza, armeana (inclusiv armeana de est și armeana de vest), maghiara, ruteana (din Carpați), limbajul semnelor românesc, româna și rromani...

Continuare

Traditii

Obiceiuri de naștere…

MARIA MIRELA PODUŢ

Obiceiuri de naștere din Lăpuș

Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...

Continuare

Timpul mitic în cult…

Stefan Maris

Timpul mitic în cultura tradițională

          Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...

Continuare

Zonele etnografice a…

Prof. Dr. Mihai Dăncuş

Zonele etnografice ale României în contextul începutului de mileniu:  conceptele de terra, ţară, voievodat, comitat, judeţ, regiune  (Cu referire la Maramureş)*

„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...

Continuare

Interviu

Interviu cu Pavel Șușară

Interviu cu Pavel Șușară

Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?

Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...

Continuare

Interviu cu Manuela Cerna…

Interviu cu Manuela Cernat

Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...

Continuare

Parcurgem vremuri impropr…

Parcurgem vremuri improprii visului, eleganței, modestiei și frumuseții sufletești

   1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de...

Continuare

Posta redactiei

Avram Iancu, bibliotecaru…

Avram Iancu, bibliotecarul, îl va onora, în acest an, pe Avram Iancu, eroul național,  într-un mod personal și unic

Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...

Continuare

Invitatie LA CONCURSUL - …

Invitatie LA CONCURSUL - GALA ARTELOR editia a 5-a

Asa cum știți, in fiecare an in preajma ZILEI LIMBII  ROMANE ( 31 AU 2024) are loc evenimentul  si concursul GALA ARTELOR.
Gala Artelor reprezinta in fapt  aniversarea  revistei TIPARITE  Poezii pentru sufletul meu, revista ...

Continuare

SECRETUL REUȘITEI -un eve…

SECRETUL REUȘITEI -un eveniment cu rezonantă-lansarea cărții GREU DE ATINS autor Mihaela CD

Imaginile de la evenimentul ''Secretul Reușitei ''organizat de editura Globart Universum la  Domeniul Roman din Berthierville (Montreal)  de sâmbăta 9 decembrie 2023, în cadrul căruia a fost  lansată cartea de aforisme GREU DE ATINS/HARD TO...

Continuare

Critică literară

Prev Next

PAȘII PEREGRINULUI de IOAN ASTALUȘ

Olimpia Mureșan

PAȘII PEREGRINULUI de IOAN ASTALUȘ

Volumul „PAȘII PEREGRINULUI”  poartă semnătura lui Ioan Astalus și a apărut la Editura Cronica Mureșană din Sângiorgiu de Mureș, în anul 2022, sub atenta conducere a distinsului om de cultură Ilarie Ghe. Opriș.
  Prin dedicația acestui volum: „Dedic această carte celor ce gândesc limpede!” autorul ne duce în sfera cititorilor lipsiți de prejudecăți, a celor care au simțul umorului și a celor ce sunt preocupați de a interpreta realitatea mai „altfel”, de fapt celor care sunt, încă, preocupați defenomenul artistic sub diverse forme de manifestare: vers, desen, caricatură, poem, „ziceri”, etc.
  Prima copertă a cărții în sugerează, printr-o formă sculpturală pe gânditorul poet, în lumina unui adevăr nebănuit (este în fapt, statuia Sfântului Apostol Andrei, aflată la Mănăstirea Sf. Mina de la Sărmașu). Soarele interpus feței îi conduce, cu hotârâre și siguranță, prin diferite spații imaginare, intitulate sugestiv „carte de antiverbe” ce cuprinde „ziceri” universal  valabile, trecute prin filtrul sensibilității, propriei personalități, urmate de o suită de poeme cu incifrare evidentă, la fel ca și desenele care completează, în mod elegant, paginile prezentului volum.

Continuare

Neliniștea metafizică

Ioan Romeo Roşiianu

Neliniștea metafizică

Pogorârea-n Cuvânt îmi pare a fi rostul rostuit al neobositului căutător de sensuri și valori ascunse Valentin Lupea, noua sa carte de critică literară (con)sfințind mersul dinspre sine-nspre străfundurile unor opere ce deja stau drept în fața contemporaneității și postumității.
Cu dexteritate de bijutier și răbdare înmiită disecă acte artistice, explică, traduce, lămurește, fap ce-i mărește putința de-a fi mai ușor meditat timpului în vremea împământenirii scrierilor sale.
Are instrucția și educația necesară profunzimii, tocmai de aia îi sunt meșteșugite viziunile, un aer novator și profund aducând prezența Domniei Sale în spațiul creativ românesc.
Scrie cu ușurință despre tot și toate, își construiește atent cărțile, pândește nașterea tematică a acestora, tocmai pentru a maximiza doza de nemurire cuvenită demersului.
Este un profund căutător al esteticului, unul capabil să facă diferența dintre imaginea scrisului analizat sau (sus)pus analizei și imaginea proprie despre un înscris anume sau fapt împlinit artistic.

Continuare

Lumea din ochii sufletului

Petronela Apopei

Lumea din ochii sufletului

„Neliniștea metafizică de care mă simt cuprins în anumite momente ale creației pornește din acea aprinsă dorință de faptă izvorâtă dintr-un prinos de energie creatoare, fructificat în aceste reminiscențe și însemnări critice din numeroasele mele cronici publicate în revista eCreator, dar nu numai, cronici la adresa noilor apariții – majoritatea la Editura eCreator din Baia Mare – cronici pline de corectitudine, pondere și relații edificatoare asupra fiecărei cărți examinate, cel puțin așa cred, acum când mă aflu la a treia carte de critică literară, cronici din care lipsesc cu desăvârșire observațiile ascuțite sau lipsite de bun simț.”, mărturisește Valentin Lupea în a sa „Introducere în carte” a volumului „Neliniștea metafizică (Reminiscențe și însemnări critice)” - Colecția Critica, Editura eCreator  – invitând pe această cale pe fiecare cititor întru descoperirea scrierilor mai multor autori, toate trecute prin sita propriei ființe, dar și prin lumea din ochii sufletului său.
Mereu pregătit pentru a descoperi ceva, profesorul Valentin Lupea, îndrumător de suflete, acum și în calitate de cronicar, își concepe materialele cu minuțiozitate, respectând obiectiv scriitura la care face referire, după cum mărturisește și în acele cuvinte așezate la începutul cărții, deschizând astfel poarta unei lumi noi în care e invitat să...

Continuare

VALENTIN LUPEA ȘI ALE SALE EXPUNERI CRITICE

Liliana Moldovan

VALENTIN LUPEA ȘI ALE SALE EXPUNERI CRITICE

Valentin Lupea este, fără îndoială, un autor complet și complex care și-a cizelat penița literară pe parcursul celor opt volume de critică literară, literatură comparată și eseuri pe care le-a oferit publicului cititor în ultimii doi ani.
Mă refer, desigur, la lucrările: „DE PE TÂRNAVE (Monografie ION BREAZU, istoric şi critic literar)” (2022), „DOUĂ DESTINE”, (Vol. I și Vol II (2022), „LEGENDA VALAHĂ”, literatură comparată , (2022);  „CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE” (2022), „LABIRINTUL REVERENȚELOR”, (2022); „CERTITUDINEA PRIMARĂ” (2023); ”VARIAȚIUNI EPICE ÎN PAS DE ESEU” (2023), ”RIGUROZITATEA CERCETĂRII” (2023).
    Colaborator fidel al editurii eCREATOR din Baia Mare, unde și-a publicat cărțile de critică literară, profesorul Valentin Lupea s-a orientat și spre poezie, reunindu-și creațiile lirice în volumul de versuri „MÂNGÂIERI TARDIVE”, (2023).
    Anul acesta dl. Lupea își face simțită prezența în spațiul criticii literare românești cu un nou volum de interpretări și analize, elegant intitulat „NELINIȘTEA METAFIZICĂ: Reminiscențe și însemnări critice”.
Ca de fiecare dată când scrie despre cărți, cel care a lucrat „o viață întreagă ca profesor”, trece peste paginile recenzate, apăsat, cu mers riguros, fiind atent la acele atribute ale cărții lecturate, care sunt suficiente pentru a creiona portretul unui autor de succes.

Continuare

Critica literară și criticul

Iulia-Maria Ciherean

Critica literară și criticul

        Domnul profesor Valentin Lupea ne propune un nou volum de critică literară, intitulat Neliniștea metafizică. Reminescențe și însemnări critice.
Volumul este apărut la prestigioasa editură din Baia Mare, coordonată de neobositul Ioan Romeo Roșiianu.
        Cartea debutează cu o notă personală a autorului, cu o introducere în carte, unde scriitorul ne lămurește și ne confirmă cu tărie importanța criticii literare, care trebuie obligatoriu să fie clară, deoarece nu se poate manifesta la voia întâmplării.
         Domnul profesor este un excelent critic literar, ce a scris și scrie aproape fără oprire aș putea afirma despre numeroase cărți ale autorilor, majoritatea colaboratori activi ai revistei și editurii băimărene eCreator, precum -  Eugenia Coman și eseul critic al domnului profesor pentru cartea scriitoarei intitulat Festina lente sau grăbește-te încet, scriitorul Gheorghe Pop, scriitorul Grigoraș Ciocan, scriitorul și criticul literar Ioan Romeo Roșiianu, scriitoarea, fosta gimnastă și pictorița Carmen Mihaela Coca, scriitoarea Loreta Toader și mulți, mulți alții.

Continuare

Valentin Lupea, un critic literar de luat în seamă

Gelu Dragoș

Valentin Lupea, un critic literar de luat în seamă

Este greu să scrii despre un coleg, cu atât mai mult despre un critic literar cu care te regăsești în multele volume editate de Ioan Romeo Roșiianu la editura Domniei sale, „eCreator” Baia Mare.
Mai întâi să lămurim ce este  și ce înseamnă un critic literar.
Cea mai pertinentă definiție am aflat-o la Alex Ștefănescu: „După părerea mea, între un scriitor şi un critic literar nu este o foarte mare deosebire. Se poate sesiza o deosebire flagrantă doar în ceea ce priveşte obiectul scrisului lor. Scriitorul scrie despre realitate, iar criticul despre realitatea literaturii. Amândoi scriu. Doar că scriitorul scrie despre ce vede în jur, despre existenţa reală (sau visată) a oamenilor, despre relaţiile dintre ei, iar criticul literar scrie despre reprezentarea scriitorului, scrie despre ce a scris scriitorul. Asta a dus la ideea că un critic face o literatură de gradul doi, adică o literatură despre literatură”.
Iată și părerea profesorului de limba română, autorul acestei cărți de critică literară, Valentin Lupea: „ A fi critic literar înseamnă a avea certe convingeri estetice cristalizate de-a lungul anilor.

Continuare

Neliniștea metafizică

Gabriela Dimitriu

Neliniștea metafizică

Orice vis are culoare și propriul mister.
Pornind de la această reflecție interioară în care se regăsesc majoritatea criticilor literari care scriu punându-și sufletul în palmele autorilor și cititorilor atunci când se apleacă spre studierea unei opere literare, voi analiza la rândul meu, cartea scrisă de domnul Valentin Lupea: Neliniștea metafizică, apărută la Editura eCreator, sub îndrumarea atentă a domnului director Ioan Romeo Roșiianu, poet, prozator, eseist, jurnalist, editor.
Această carte care conține peste 220 de pagini, este un mănunchi de cronici literare pe care domnul Valentin Lupea le-a dezvoltat în stilul său caracteristic, încercând să echilibreze și să pună în evidență prin colecțiile critice adunate, notele personale, încărcate de mare valoare creatoare.
Tocmai asistăm la renașterea unor acte literare valoroase, prin intermediul cărora, atât cititorul, cât și autorul, vor avea multe lucruri folositoare de aflat, odată cu citirea acestei cărți.
Valentin Lupea s-a născut în la data de 6 noiembrie 1945, în localitatea Obreja, comuna Mihalț, județul Alba.
Valentin Lupea, absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – Napoca, specialitatea Limba și Literatura Română, a lucrat toată viața în calitate de Profesor titular, Director și Director Coordonator în județul Mureș.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Simona Mihuțiu

Simona Mihuțiu

Poezii de Simona Mihuțiu

AVALANȘA

Și-au pus brazii căciula de zăpadă,
Iar munții se adună ținând sfat,
În vale-o avalanșă stă să cadă
Și trebuie oprită neapărat!

De unde are-atâta enervare
De unde-atâta clocot interior,
De unde-i vine nebunia, oare,
Cascadă albă ce coboară-n zbor?

Continuare

Poezii de Florin Dochia

Florin Dochia

Poezii de Florin Dochia

Cântece pentru Inanna
moto: în fond, nu există decât sex şi moarte; restul e decor.

Cântec pentru Inanna, 2

îngheţase pe faţa ta lumina,
oglindă aburită erai
înaintea gurii mele fierbinţi.

doar o respiraţie - flacăra
din spatele suprafeţei înecate în ceaţă.

singură vei începe lumea,
ca şi cum ai aprinde o ţigară
la fereastra oarbă a mansardei,
după o noapte întreagă pierdută
între o rătăcire şi o altă rătăcire,

Continuare

Poezii de Maria Bem

Maria Bem

Poezii de Maria Bem

Aș vrea să merg, de mână cu tine

Aș vrea să merg, cu tine de mână,
prin iarna cea aspră
tăcută să mă furișez sub al tău braț,
să trec prin amintiri ce au fost odată,
spre alte ierni ce mi-au rămas...
Să faci din mine un alt tablou,
ce conturează corpul in
ce au fost..., undeva-cândva.
Culorile pictate de al tău suflet,

să mă însoțească, în noapte

Continuare

Poezii de Elena Netcu

Elena Netcu

Poezii de Elena Netcu

Insula singurătății

Ești departe, este frig, e înserare
Noapte de noapte stele-s tot mai rare
Cărări acoperite cu buruieni de leac
Să fie oare puse de vrăjitorul dac?
Aș crede că-n locul acesta e-un totem
să ferece în lanțuri vreun neștiut  blestem
Mă-nțelenește clipa în umbra unui veac
Te caut prin lumină, să fiu în tine leac
Pe insula aceasta de mii de ani lumină
Sap în adânc să-mi caut sufletul-fântână
Pe insula mea sunt multe suferinți
Păstrate de părinții din părinți
Dă-mi, Doamne, luna drept templu efemer,

Continuare

Poezii de Lumi Ionescu

Lumi Ionescu

Poezii de Lumi Ionescu

Melancolie IX

Existi oare cu adevarat?
E doar din nou acea iluzie?
Nu te-am privit niciodata la lumina zilei.
Te-ai ascuns mereu printre nori,
De cate ori am incercat sa te ating.
Uitasem gustul tau.
Iti uitasem chiar si numele.
Acelasi nimic care devine totul,
Ma cuprinde din nou,
Si vesnicia trecutului
Incepe din nou sa-ti poarte numele.
Te intreb, pentru a nu stiu cata oara:
De ce de fiecare data iti ascunzi chipul,
Dupa ce te chem, te simt si te vreau?

Continuare

 

Proză

Prev Next

Întoarcerea acasă

Elena Dican

Întoarcerea acasă

      Nu se gândise de la început să plece, nu-i trecuse prin cap aşa ceva. El nu plecase „cu valul”, ci mai târziu, după ce mulţi se întorseseră deja. Cel puţin aci, în satul lui, aşa se întâmplase. Dar auzise că mai peste tot se petrecuse la fel. Cei care plecaseră primii sau printre primii se întorceau de-acuma de tot. Aşa o să facă şi el. O să stea câţiva ani şi o să se întoarcă. Va rămâne acolo doar cât va fi nevoie. Nici măcar o zi mai mult.
     Se gândea că e cam bătrân şi nu ştia dacă o să facă faţă. Nu mai era aşa de uşor, că se apropia de cincizeci de ani. Se cam temea, cu toate că muncise toată viaţa lui.
      Însă nu munca îl înfricoșa, era obişnuit cu truda. Că doar asta făcea zilnic. Îi era să nu se facă, Doamne fereşte!, de râs. Faţă de ai lui şi faţă de străini. Şi nici nu ştia prea bine cum o să fie cu adaptarea asta despre care îi mai auzea pe unii vorbind. Înţelegea despre ce e vorba, nu era străin pe de-a-ntregul de cuvintele mai pretenţioase. Nu citise el prea multe cărţi, dar făcuse liceul. La timp şi la zi.

Continuare

Femeia singură

Nina Gonța

Femeia singură

          Orice femeie singură reprezintă o taină ascunsă. Taina ei poate fi o poveste tristă de dragoste neîmpărtăşită, o căsnicie eşuată, o boală, un alt necaz. E păcat să vezi atâtea femei deştepte, frumoase, realizate, asigurate material - singure! Poate trăim într-un veac nefavorabil nouă!? Se pare că emanciparea şi drepturile câştigate nu ne-au adus fericirea scontată, din contra, au pus pe umerii fragili ai femeilor poveri şi mai grele. Poetul rus Ev. Evtuşenko s-a născut cu inimă de femeie, deoarece descrie extraordinar de exact situaţia stupidă a femeii din perioada de astăzi:
„Cum s-a ajuns
să se întâmple asta pe pământ?
Pesemne viaţa şi-a pierdut
din sensul ei primar –
al cui păcatul?
Femeia-am confundat-o,
am umilit-o...
pân` la... egalitatea cu bărbatul.

Continuare

O ...alta

Nina Gonța

O ...alta

         Ruşii au un banc. Se spune că un oarecare Ivan se întoarce acasă de pe unde i-or fi umblat cărările. Intră, îşi vede nevasta, pe nume Raia, în pat. Dormind. Se apropie, o admiră, dă plapuma la o parte: un corp frumos, nici grasă, nici slabă, bălaie, cu părul ondulat, blond. Ce mai, o frumuseţe de femeie! Dar... îşi spune, în gând: „Рая, Рая, почему ты не чужая!?      („Raia, Raia, de ce nu eşti o străină!?"). În limba rusă zicerea aceasta are rimă, e cu mai mare impact satiric.
         Bancurile, în genere, sunt luate din viaţa de zi cu zi şi denotă nişte adevăruri, nişte înţelepciuni, la urma urmei. Vor să ne spună: chiar şi o femeie frumoasă, arătoasă şi bună, dacă  e soţia cuiva de ani buni, nu mai prezintă acelaşi interes pentru respectivul, nu mai trezeşte ...pasiune. Degeaba ne revoltăm noi, femeile. Nu putem fugi de realitate. Bărbatului îi trebuie prospătură, alte şolduri, alţi ochi, alte picioare. Aşa e el  construit, ce să facem, să-l omorâm?
      ...Eram într-un tramvai. Mai încolo, pe scaun, un bărbat şi o femeie. Ambii prezentabili, el între 50-60, ea - cam tot aşa.

Continuare

RESTITUIRI DINTR-UN JURNAL MALTEZ

Liliana Moldovan

RESTITUIRI DINTR-UN JURNAL MALTEZ

– Ți-ai imaginat vreodată că amintirile mele se vor scurge ca seva unei sălcii care și-a pierdut tristețea pe malul râului unde ne plimbam deseori? Stăm amândoi sub coama ei verde și încercăm să o facem să râdă cu glumele noastre pline de har și cu gesturile tandre care ne încălzesc inimile. Copacul, curios, ascultă povestea noastră de dragoste ce trebuia să fie fără sfârșit. Îi povestim despre călătoriile noastre prin lumi străine, despre lunile noastre de miere petrecute prin odăi imaculate, despre paturile desfăcute, despre dejunurile neîncepute și cinele neterminate.
– Îți amintești, iubitul meu? Străzile se mirau că ne ținem de mână, deplasându-ne fericiți pe lângă clădiri cu reputație istorică, trecând pe lângă turiștii curioși și grăbiți. Așteptam cu sufletul plin de bucurie să vizităm biblioteca din Malta; ultima dată când am fost acolo, clădirea trecea printr-un proces de renovare. Spațiile ei generoase, interioarele încărcate de istorie erau tulburate. Meșterii munceau nestingheriți, iar liniștea se aciuise prin pivnițe ascunzându-se printre paginile unor cărți uitate de timp.

Continuare

Solidaritate feminină

Nina Gonța

Solidaritate feminină

       - Alo!
       - Spune, dragă! Mă bucur că m-ai sunat!
        - Stai, nu te bucura, căci am o veste proastă pentru tine!
       - Nu mă pune pe jăratec! Zi-i!
       - L-a văzut pe al tău...
       - Tu l-ai văzut?
       - Ei, n-auzişi bine, l-a văzut... Mariana, prietena mea.     Ți-am făcut cunoștință cu ea la teatru, în toamnă.
      - Bine, bine, ei şi ...dacă l-a văzut?
       - Era într-un local, cu una.
        - Păi s-a dus omul... poate, la o bere, ce, n-are voie? Şi era şi vreuna la aceeaşi masă! Dar... poate nu era el, l-a confundat.
         - Ce te mai prefaci că nu-ţi pasă! El era. I-a pozat, aşa... discret. Mariana ştie de relaţia voastră... mai ales că îl  cunoaşte.  

Continuare

 

Teatru

Prev Next

LA MUZEUL DE ARTĂ MODERNĂ

Simona Mihuțiu

LA MUZEUL DE ARTĂ MODERNĂ

Muzeograf -  Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 -  Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!

Continuare

Cum să devii scriitor…

Nina Gonța

Cum să devii scriitor…

- comedie… de Bahlui într-un act -

Personaje:

2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) –   critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza

Continuare

Merele edenice sau nora de la Cluj (frag…

Vlad Grecu

Merele edenice sau nora de la Cluj (fragment)

Scena 7

Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.

NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Tragicul în Gluma şi Insuportabila uşurătate a fiinţei

Vasilie Aurelian Alin

Tragicul în Gluma şi Insuportabila uşurătate a fiinţei

În ceea ce îl priveşte pe Milan Kundera şi romanele acestuia trebuie să remarcăm încă de la început un prim aspect foarte important ce-l constituie întrepătrunderea tragicului colectiv al omenirii (Istoria) cu tragicul individual sub formă de destin sau posibilitate umană. Kundera nu vede în Istorie doar un cadru, un înveliş al existenţei tragice, ci devine ea însăşi o parte constitutivă şi inseparabilă a destinului uman: ,,Nu numai împrejurarea istorică trebuie să creeze o situaţie existenţială nouă pentru un personaj de roman, dar şi Istoria trebuie să fie înţeleasă şi analizată în ea însăşi ca situaţie existenţială’’.
Această analiză a istoriei ,,în ea însăşi’’ ca situaţie existenţială ne dezvăluie în romanele lui Kundera apartenenţa totală a destinului personajelor la lumea lor proprie pe de-o parte şi imposibilitatea depăşirii propriilor limite pe de altă parte. Aşa cum singur mărturiseşte în cartea sa  Arta Romanului, Kundera se inspiră din filosofia lui Heidegger în proiectarea sa romanescă, imprimând personajelor şi lumii lor o consubstanţialitate originară: ,,Heidegger caracterizează existenţa printr-o formulă arhicunoscută: in-der-Welt-sein, faptul de a fi în lume. Omul nu se raportează la lume ca subiectul la obiect, ca ochiul la tablou: nici chiar ca actorul la decorul unei scene. Omul şi lumea sunt legaţi ca melcul de cochilia lui: lumea face parte din om, ea e dimensiunea lui şi, pe măsură ce lumea se schimbă, existenţa(in-der-Welt-sein) se schimbă şi ea’’.

Continuare

MARGINALII(7) - IDEEA DE ARTĂ, GERMINATĂ DIN RETORICA SOFISTĂ

Valentin Lupea

MARGINALII(7) - IDEEA DE ARTĂ, GERMINATĂ DIN RETORICA SOFISTĂ

          Aşa după cum arătam în MARGINALII(6), rolul cel mai important pe care sofiştii l-au avut în istoria esteticii s-a oprit asupra modului în care au reuşit să reformuleze întreaga concepție despre producția umană conştientă, despre aşa zisa "tehnică" oratorică, prin influența exercitată de transmutația la care au supus meseria de orator, devenită artă.
          În preocuparea lor pentru traducerea în practică a acestui proces, sofiştii căutau şi incercau să se sprijine pe unele principii intelectuale, cu toate că retorica are în comun cu celelalte arte obiectivul plăcerii, al delectării, prin orientarea sa către intelect, deosebindu-se astfel de restul artelor în privința mijloacelor de realizare ale acestei delectări.
           Unul dintre scopurile sofiştilor era si acela de a domina masele, gloata, dacă nu cel mai important.
           Astfel, ei şi-au adaptat mijloacele scopurilor urmărite, inventând reguli  care pot fi susținute de faptele lor şi stabilind în felul acesta o legătură  cauzală între mijloacele artistice şi rezultatele aşteptate.

Continuare

Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată

George PETROVAI

Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată

    Cândva, în textul Nevoia omului de fericire, făceam următoarea afirmație: „Fericirea nu este un simplu concept, ori un ideal imposibil de atins. Ea este o neîntreruptă năzuință umană, ce poate și trebuie să fie convertită în realitate, dar o năzuință articulată pe firea, educația și aspirațiile fiecărui individ în parte”.
    Adăugam apoi că fericirea se mișcă spre împlinire în interiorul sistemului tridimensional credință-iubire-bine (un om credincios cunoaște mai lesne și mai intens decât necredinciosul fericirea ce rezultă din înfăptuirea binelui, iar iubirea trebuie văzută de toți muritorii ca cea mai puternică forță universală – Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu e Iubire) și că sensul ei moral-umanitar de acțiune este dinspre interior spre exterior, dinspre individ către semeni, firește, cu inerentele întoarceri și autoreglări ale focarului de iradiere, mereu însetat de atotomenesc.
    Mă rog, „câte bordeie, atâtea obiceie”: Seduși de carnal, tot mai mulți oameni caută fericirea acolo unde se manifestă doar aparențele acesteia (bani, putere, faimă, plăceri) și tot mai puțini dintre ei ajung să guste din divina substanță a adevăratei fericiri, o fericire în așteptare pe drumul anevoios spre desăvârșire. E drept că mai există și categoria deloc neglijabilă a căldiceilor (credincioșii fără credință și ateii religioși pomeniți de scriitorul suedez Pär Lagerkvist), despre care Apostolul Ioan spune următoarele în Apocalipsa (3/16): „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”...

Continuare