Nelica Hotea sau căutarea eternă a fericirii umane

Gelu DRAGOŞ

Am citit recent mai multe cărţi de debut şi aşa cum e şi firesc şi logic pe undeva, cărţile ca şi poeziile cuprinse între coperţile lor erau inegale în valoarea, unele de-a dreptul penibile, cel mult nişte versificaţii uşoare, adolescentine. Este adevărat că astăzi cine are bani poate să publice orice, oriunde (editurile au răsărit ca ciupercile după ploaie şi sunt dornice să facă bani), nu mai este cenzură, nici măcar al bunului simţ. La fel de adevărat este faptul că în acest mileniu literatura actuală este bolnavă, virusată cum ar spune internauţii, este străbătută de felurite curente literare perisabile în timp.

Mi-a atras atenţia volumul de poezii „Tic-tac contra TAC” a poetei Nelica Hotea, Editura „Ecou Transilvan” Cluj Napoca, prima dată prin jocul de cuvinte din titlul cărţii iar mai apoi prin aşa zisa prefaţă a actorului Claudiu Bleonţ, mai mult o mărturisire a cunoscutului actor pentru prietenia ce o leagă de autoare.
Propun să aflăm, atât cât se poate, de pe ultima copertă, cine este Nelica Hotea: „M-am născut în Sighetu Marmaţiei la data de 30.04.1971 din cei mai frumoşi părinţi (şi eu care credeam că ai mei sunt...) şi am crescut într-o casă cu 11 fraţi, doruri...

Managementul clipelor translucide

Daniel Marian

(Irina Floriana Alexandrescu – „Jurnalul unei femei grele”, Ed. Eurostampa, 2020)

              După încheierea unui prim act, covârşitor şi tenace, „Cuţite la ţintă vie” (Ed. Scrisul Românesc, 2018), s-a iscat rebeliunea fiinţei vii asupra clipelor încercate, doar unele fecunde, dar toate ferestre spre un suflet fărâmiţat în nelinişti şi reîntregit în cristale. Terenul minat pe care se încăpăţânează Irina Floriana Alexandrescu îi explodează sub tălpi, pentru că nu se mai poate merge în echilibrism şi contorsionări fără o hartă a timpului petrecut furnalistic şi pompieristic. 
              Poeta scrie „Jurnalul unei femei grele”, trăgând dungi albe sub momente grele, intrând în ecuaţii, în diferenţiale, în integrale, neştiind dacă mai iese. În planul viului, se va vedea cât de greu este, însă în acela al poeticului lucrurile arată bine, este conturată aşteptata şi previzibila maturitate.
             Mesajul Irinei nefiind unul tehnic ci deschis, total dezinhibat, fluid dacă pot curge şi muchii prin acesta, ca într-o împreunare a formelor răcnind într-o geometrie deopotrivă infatuată şi nebună. Mesajul acesta este însăşi femeia, cu fiori cât pentru definiţia femeii la un prag dintre se poate şi nu se poate:

POEMELE COTIDIANULUI DISCIPLINAT ȘI STOIC

Zorin Diaconescu

Jurnalul de idei și trăiri în formă poetică al Claudiei Talpoș se revendică din tradiție, autoarea se percepe continuatoarea unor principii transmise de la părinți spre urmași, ea se ferește deocamdată să inoveze, atât la nivelul limbajului cât și al normelor și legilor firești. În consecința, revolta, rebeliunea, protestul, răzvrătirea atât de frecvent întâlnite în lumea contemporană face loc unei reverențe adresată în primul rând creatorului anonim, omului natural, în armonie cu lumea patriarhală: “Crengile daca-ar vorbi, / Ar putea să spună multe, / Despre multele iubiri, / Care-au stat să le asculte.//” - (Locuri natale) - o opțiune care, departe de a fi permanentă, constituie obiectul unor repetate reveniri.
Prezentului, autoarea îi conferă și o funcție formatoare, uneori în consonanță cu preocupările pentru dezvoltarea personalității, devenite manieră în mediile sociale, o imersiune pe care Claudia Talpoș nu o acceptă fără rezerve: “Am mers pe trepte şi am coborât mereu, / Am tot ales ce-a fost mai rău din bine / M-am rătăcit şi-am revenit tot EU//“ - (Așa sunt).
Extinderea meditației se produce în cadrul exercițiului zilnic de disciplinare a realității subiective: „Trăim așa la întâmplare, / Simțind în aer un dor sfânt, / Acela de eliberare!// , (Iubim)...

Trecând pe podul de peste apa vieții

Petronela Apopei

„Oprește, Doamne, timpul cu care ne măsuri destrămarea!”, spunea Lucian Blaga atât de frumos...
Precum picăturile unei ploi, viața curge, udând pământul și încărcând oamenii cu amintirice bat la porțile neuitării.
Așa spune și autoarea Claudia Talpoș în poezia „Picătura”: „Timpul curge ca și ploaia / Totul parcă-i picătură”.
 Neuitate sunt clipele și momentele Claudiei Talpoș care, cu naturalețe ne dezvăluie o parte a sufletului său în volumul de versuri „Dulce, amărui regret”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
Gânduri așternute-n rânduri coboară lin sau grav, cu note de piculină, sub privirea cititorului care descoperă rând cu rând scrieri prin care autoarea face o trecere în revistă a câtorva teme romantice: iubirea, natura, trecerea timpului nemilos...
Tema predilectă este ireversibilitatea timpului și nostalgia perioadelor frumoase ale vieții.

Ocuparea golului

Daniel Luca

    Volumul În nudul minţii tale de Katherine D. Mag conține poeme de largă respirație, a căror lungime atrage după sine, uneori, din nefericire, și diluția.
    Pot fi întâlnite exprimări mai confuze, precum „iubindu-mă de tine” ori „vă dau în dar… / din trăirile scrise”), poeme ce par insuficient lucrate (de pildă Confesiunea, Ceasornicul, Lumea-n anotimpuri, Te aștept, mereu același, Culori amare), iar versuri calitative  („și foi mai multe / zac în așteptare, / te vor / altarul lor / din sfântul căpătâi, / iubește-mă, / fără de timp / și întrebare, / să fiu icoana ta / până în zori”) alternează cu altele mai neizbutite („Și-am trăit frumos, / Și am trăit iubind”).
    Gândul, visul, amintirea sunt cele care ocupă mintea omului și cu aceste concepte operează Katherine D. Mag în volumul de față.
    Așadar, autoarea are în vedere trăirile interioare, sufletești, în consonanță însă cu lumea exterioară („Cere-i gândului / să lase-n ușă / zdreanța-ntunecată / să pot fugi / din nudul minții / de vrea a năvăli, / strivind mormanul de căințe / ce s-au născut / în umbrele din colțuri”).

Nudism prin cioburi de viață

Petronela Apopei

„Vei realiza când vei privi înapoi asupra vieții tale că momentele în care ai trăit cu adevărat sunt acelea în care ai făcut lucruri în spiritul dragostei.” (Henry Drummond).
Această afirmație este susținută cu discreție și drăgălășenie de Katherine Mag în volumul de versuri „În nudul minții tale”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
Într-o lume aproape văduvită de iubire, prin cețuri de tristeți și necazuri, glasuri ce cântă iubirea se întrezăresc, pornind din sufletele sensibile ale celor care scriu versuri.
Fără iubire, viață nu există!
Trăiești doar iubind, altfel ești un mort în viață, un trecător prin ea și atât. Iubind creezi o lume unică, în care unicitatea este însăși farmecul vieții.
Nicio iubire nu seamănă cu alta, pentru iubire nu există rețetă, puterea ei stă în fiecare dintre noi.
Iubirea nu are unitate de măsură, nu se poate cântări sau măsura. Ea e cântărită doar de sufletele celor care o trăiesc.
Intensitatea, luminozitatea ei sunt unice pentru fiecare suflet în parte, așa cum reiese și din vorbele înțelepte ale lui Gandhi: „Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”.

Poezii de Marioara Visan

Marioara Visan

Adevăratul spectacol
 
 Uneori  sclipiri de minți bolnave 
 otrăvesc lumina bunătății din suflet
 scântei de ură ard zâmbete 
 transformând sufletul într-o lugubră 
  scenă demonizată 
 actorii santem noi 
 răi și buni, așa credem 
 adevărul e că scena e locul 
  unde luminile rampei sânt stinse 
 pentru a nu descoperi adevăratul spectacol
 cum stinse sânt luminile din ochii noștri

Poezii de Daniela Radu

Daniela Radu

Desculți în iarbă

Desculți în iarbă…
Învăluiți în întunericul limpede,
Te apleci să culegi cu buzele
Picăturile de rouă
Rătăcite în părul meu.
Dezbrăcați de trup,
Numai suflet,
Ne dăruim inimile
Unul celuilalt
Și nu mai știm
Cine sunt eu?
Cine ești tu?...

Poezii de Cornel Baghina

Cornel Baghina

NEMORMANT

Incepuse sa ploua
 pamant
dintr-o stea
curgea fluviu
 de intuneric
radeam nebun
cu lacrimi implumbuite
 ascunzandu-mi in buzunar
bucata mea de soare....
Nu stiu de ce ma jeleste asa
timpul asta
pierdut
de parca as fi
un mort din nemormant...

Poezii de Daniela Radu

Daniela Radu

Ploaia de petale

Mă doare lumina care mă inundă
Când gândul meu privește
Prin ochii mei în ochii tăi,
Risipindu-mi sufletul
Prin iarba presărată
Cu stropi de soare.
Vino,
Alungă-mi neliniștea
Cu un zâmbet,
Ascunde-mă în umbra
Îmbrățișării tale,
Îngroapă-mă apoi încet,

Mituri

Roxana-Irina Dosa

Mituri. Pădurea e plină de mituri, orașul întreg vorbește despre pădurea de lângă casa mea, până și mama îmi interzice să intru măcar în ea, dar eu simt o nevoie nestăpânită de a mă avânta în misterele sale, de a-i bătători cărările, de a-i afla secretele pe care mai apoi să le păstrez pentru mine.
Auzisem mai de mult cum că în urmă cu 18 ani se născusese o fetiță în pădurea asta, ar trebui să aibă vârsta mea acum de altfel și că avuse un țipăt atât de puternic încât se auzise vaietul său cât și al mamei în tot orașul. S-au corelat prea multe povești în jurul pădurii ăsteia ca să le mai crezi, eu nu pot crede nimic de genul ăsta, nu pentru că-mi pare absurd, ci pentru că mama nu-mi dă voie nici măcar să ies din casă. La propriu, ea m-a dus mereu la școală, m-a adus, la fel și la repetițiile cu trupa sau la concerte.
-Iubito, ești gata?
Am concert în seara asta, de ziua mea urmează să cânt alături de NISIP. Ciudat nume, nu? Hai că se putea și mai rău, de altfel ne-am dat seama că sunt inițialele numelor noastre: Narcis, Iris (eu), Sergiu, Josif și Pia. Inițial aveam nume aiurite de genul ”5 nesuferiți”, ”Spărgătorii de semințe”, ”Încă un cips”, dar adevărul e că NISIP sună chiar mai bine.

NU REGRET NIMIC–Partea a patrusprezecea

Nae BUNDURI

Eu cred că înebuneam şi prin cap îmi treceau toate tâmpeniile din lume, mi-aş fi făcut scenarii privind cearta cu şeful meu sau chiar încropeam epigrame. Când l-am întrebat la ce se gândeşte o zi întreagă dând cu sapa de unul singur, mi-a spus senin că el la câmp sapă nu se gândeşte. Nici acum nu-mi explic acest fenomen adică de a nu te gândi la nimic o zi întreagă. Şi uite aşa, harnic fiind, nefumător, nebăutor, a reuşit prin anul 1981 să-şi cumpere o maşină, el îi spunea maşină care de fapt era un Trabant pentru care nu am ezitat să-l tachinez de câte ori aveam ocazie. Era o cumplită criză de benzină, care se dătea la raţie, într-o cantitate derizorie. La începutul verii aceluiaşi an fiind la socri, Vucă şi Dorina ne-au propus să mergem în concediu împreună, evident cu „limuzina” numită Trabant. Am fost de acord şi am propus să mergem la mare. Pe vremea aceea a spune concediu, implica noţiunea de a merge la mare. Dar planul s-a dat peste cap la intervenţia soacrei şi atunci am propus să facem valea Oltului cu revenire pe Transfăgărăşan. Ceea ce s-a acceptat de Marele Stat Major, adică de soacră. Socrul avea o motocicletă veche, Vucă o motoretă plus „limuzina” şi pentru toate luau benzină şi necirculând, s-a adunat ceva benzină într-un butoiaş din beci.

TE AȘTEPT ÎN VIS!

Kessy Ellys Nycollas

Privesc în jurul meu, dimineaţa și aș vrea să cred că mai eşti lângă mine.
   În vis erai! Acum unde ai dispărut?
   Așa mi se întâmplă în majoritatea dimineților. Te caut prin casă, aș vrea să te găsesc aici când mă trezesc, dar fugi.
   Când mă simți că deschid ochii dispari.
   Am avut momente în care îmi spuneam că din următorul vis nu aș vrea să mă mai trezesc, gândindu-mă că doar așa am putea fi împreună!
     Așa încep zilele mele. Retrăind visele.
     Nu știu de ce îmi doresc să fii lângă mine în clipa în care mă trezesc, când merg seara la culcare...
    Sunt fericită totuși că alegi să fii cu mine după ce adorm.
    Îmi veghezi somnul.

IUBIRE INTERZISĂ

Kessy Ellys Nycollas

Ne intersectăm, ne ocolim și ne privim pe furiş. Sub privirile tale simt cum îmi pierd cumpătul. Respir, privesc în pământ și trec mai departe. Ridic ochii și nu mai văd nimic altceva decât un ,,roi’’ imens de fluturi multicolori care, se învârt  în jurul meu bezmetici, de parcă vor să mă prindă în jocul lor!
     Mă opresc lângă fântâna din curtea casei. Privesc în adâncul ei și îmi văd chipul. Văd cum apa fântânii încearcă să ascundă imaginea și nu înţeleg ce se întâmplă. Mă frec la ochi tulburată și privesc din nou.
     Alături de chipul meu, într-un plan secund, deslușesc o umbră. Amețesc! Realizez că îmi stai alături și că umbra ce se configura pe luciul apei era de fapt chipul tău.
       Îți simt respirația în ceafă, apoi, încet, încet, o simt tot mai aproape de gât, în dosul lobului urechii stângi
       Mă atingi ușor cu buzele. Tresar și mă scutur copleșită de emoții dar și de teama de a nu fi observați.
          Fug speriată. Încerc să îmi găsesc ceva de lucru pentru a depăși starea.
      O încăpere destul de îngustă ține loc de bucătărie. Caut cele necesare să îmi fac o cafea. Mâinile îmi tremură iar fața o simt de parcă vrea să ia foc!

Fiat voluntas tua! (Facă-se voia ta!)

George PETROVAI

Actul I
Adam şi Eva în grădina Edenului, îndată după săvârşirea păcatului.

Scena1

Glasul Domnului:

O, voi mişei fără de minte,
vicleni ortaci ai ispitirii,
ce voia Mea aţi necinstit-o
ca servi să-i fiţi neascultării,

Testamentul lui Aristotel (Corpus Aristo…

George PETROVAI

Actul I

(Dimineața vieții)
Când tinerețea mă-mboldea,
vedeam în om acea ființă
ce zeilor porunci le-ar da
de și-ar schimba vrerea-n putință.

Mă deruta adeseori
cu-a sale ifose pieptișe –
zvâcniri de gâză-ntemnițată
în plasa sorților furișe.

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) - Partea a IV-a

George PETROVAI

D. Budismul

    Întrucât budismul a apărut cam în același timp cu jainismul, în aceleași părți din India și din pricina acelorași carențe spirituale ale brahmanismului oficial, între cele două mari secte există multe asemănări. Însă asemănările, oricâr ar fi ele de numeroase și de frapante, nu ne dau dreptul să afirmăm că budismul este o simplă variantă a jainismului. Dimpotrivă, fundamentalele deosebiri de doctrină dintre cele două credințe, au făcut ca jainismul să rămână între granițele Indiei (e drept, cu un număr restrâns de credincioși) și nerupt complet de brahmanism, în timp ce budismul aproape că a dispărut din India natală, dar s-a răspândit în centrul (China), estul (Coreea, Japonia) și sud-estul Asiei (Birmania, Thailanda etc.), astfel devenind o religie universalistă, încât nu mi se pare deloc exagerată spusa unui oficial al acestui cult că „o treime din lumea de astăzi este budistă”.
    Budismul (dimpreună cu biografia lui Buddha) este prezentat în vasta sa literatură canonică și necanonică. Literatura canonică a budiștilor cuprinde două feluri de scrieri: unele redactate în dialectul pāli (formează canonul budismului sudic, numit hinayāna sau „micul vehicol”), altele în sanscrită (formează canonul budismului nordic, numit mahāyāna sau „marele vehicol”).

Calculul pensiei individuale, începând cu 1 septembrie 2020, după creşterea cu 40%

N. Grigorie Lăcriţa

Fiecare din cei circa şase milioane de pensionari sunt direct interesaţi să ştie cum să-și calculeze singur cât îi va fi pensia, începând cu 1 septembrie 2020, după creşterea cu 40%.
Aşa după cum se va vedea din cele de mai jos, calculul este foarte uşor, printr-o simplă operaţiune aritmetică de înmulţire.
Prin „Legea nr. 127 din 8 iulie 2019 privind sistemul public de pensii”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 563 din 9 iulie 2019, prin art. 85 şi art. 86 alin. (1) şi (2) se prevede (sublinierile îmi aparţin):
„Art. 85. (1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referinţă.
(2) La determinarea cuantumului pensiei conform alin. (1) fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarului.
Art. 86. (1) Valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 85 alin. (1) reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie şi nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislaţia anterioară, respectiv 25.
(2) Valorile punctului de pensie sunt următoarele: