În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius...
Continuare
Îl vedeam la poarta bisericii în fiecare duminică. Avea mereu mâinile pline de răni şi...
Continuare
În anii de după război au poposit la noi în localitatenişte şefi din centrul raional.
...Aici timpul e tânăr şi bătrân. Nu are început şi nici sfârşit. Aici zidurile au...
ContinuarePr. Lucian Filip
Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit...
ContinuareDN
Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...
ContinuareDN
Anul 2020 în horoscopul chinezesc este al Şobolanului de Metal, o perioadă a noilor începuturi...
Continuare
Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...
Continuare
În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...
Continuare
Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...
Continuare
Teleormăneanul Relu Voicu citea, acum câţiva ani, despre proiectul unor englezi care reuşiseră să transforme cabine telefonice în mini-biblioteci. Acum un an, el a luat...
Continuare
Noul volum semnat de Malala Yousafzai, laureata Premiului Nobel pentru Pace 2014, „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, ajunge...
Continuare
Manuscrisul manifestului Jocurilor Olimpice, redactat de Pierre de Coubertin în 1892, a fost vândut pentru preţul record de 8,8 milioane de dolari la o licitaţie...
ContinuareMarian Ilea
„Litere din Maramureș”de Ioan Romeo Roșiianu este o carte de critică literară a unui Maramureș ce se împarte între creație și prietenie literară.
Mulți cititori ori cunoscători ai fenomenului literar al ultimilor anicred că vor zâmbi amar spunându-și: „de unde prietenie literară în breasla scriitoricească atât de fărâmițată de dușmănii ce macină sau au nimicit scriitori și destine literare?”
În Maramureș termenul de „prietenii literare” nu e frust e, de fapt, o parte dintr-un program strategic pe care Roșiianu l-a lansat pe piața litearară cu putere și care se dovedește viabil.
Să revenim la volumul „Litere din Maramureș” care apare la Editura Ethnologica din Baia Mare.
Sunt prezentate, analizate opere literare în număr de 34, despre 26 de scriitori maramureșeni.
Scriitorii onești puși în ordine alfabetică sunt următorii: Doina Rândunica Anton, Carmena Băințan (2), Alexa Gavril Bâle, Pamfil Bilțiu, Florica Bud, Gavril Ciuban, Alina Narcisa Cristian, Vasile Dragoș, Ioan Dragoș, Vasile Gogea, Sorin Grecu, Dumitru Iuga, Vasile Dan Marchiș, Ștefan Marinca, Nicoară Mihali, Vasile Morar (2), Vasile Muste (4), Aurelia Oancă, Gheorghe Pârja, Rodica Brad Păuna, Dorin Ploscaru, Ioan Es. Pop, Ioan Potop (2), Valentin Raiha, Nicolae Scheianu (2) și Echim Vancea.
Lucian Gruia
Hotărât lucru, poetul Daniel Marian nu merge pe drumuri bătătorite. I se potriveşte mesajul lui Rimbaud din poemul Corabia beată. Daniel Marian lasă impresia că poate să scrie despre orice. În recentul său volum de versuri, observaţii dintr-un sâmbure încă neexplodat, paleta pe care se întinde tematica poeziei sale este de la drac la dumnezeu.
Iată ce ne spune poetul despre drac, într-o poezie fără titlu: “să-nţeleg ceva despre dracu/ aşa în măreţia lui sucombând lumea/ lumea bă da lumea futu-i mama ei/ de lume zise dracu…”
Dumnezeu este văzut ca un personaj însingurat care are nevoie de om să-lajute să-şi alunge tristeţea: “un dumnezeu pentru cei trişti/ şi pentru cei singuri/ mi s-a căţărat în pod/ (…)/ a zis că vrea vin – i-am adus vin/ vrea pâine cu şuncă şi caşcaval/ vrea o cafea şi o ţigară/ vrea un televizor şi un pisic/ nişte reviste şi un rebus/ - dar o carte nu vrei,/ ilustru musafir dumnezeu?/ - n-am destul timp să citesc” (cum n-a plecat de la mine Dumnezeu). Cărţile aşadar nu ajung la urechile domnului, afirmă cu umor autorul.
Legătura dintre habotnic şi Dumnezeu în speranţa mântuirii este văzută cu...
Dumitru Tâlvescu
Daniel Marian ne apare în acest nou volum cu poeme aidoma unui ins generos fără pereche, sincer,întreg, dispus să împartă și lucrare și zbor. Înzestrat, capabil, dotat, priceput, îndemânatec și dibaci în ale versului este în același timp aed, trubadur, rapsod și gânditor.
Un adept al poemelor sale și al poeziei în general, nu poate rămâne indiferent la desfășurarea de trăiri, stări și sentimente, contopite armonic în imagini care uneori șochează, alteori încântă și de cele mai multe ori, bucură.
Fiorul liric transpare dintr-un filon inepuizabil,cu existența căruia ne-a obișnuit, însă vibrația și strălucirea lui nu se repetă de la poem la poem, ci doar se mărește.
Nu e greoi în lecturare, nici conformist în exprimare. Rigorile poemului clasic sunt încălcate pentru a face loc unor versuri care altfel nu ar fi existat. Astfel trăirile lui Daniel Marian, adăpate de harul poeziei surprind prin revelația comuniunii, de senzația apartenenței la aceeași realitate care nemulțumește, ne intrigă. Ne surprinde mereu prin noutate, prin notele de realism, suprarealism ori metafizic pe care le decelezi în desfășurarea uneori aparent haotică, a poemului. Revolta mărturisită cinic față de nedreptățile lumii în care trăim, mult peste înțelegerea unor acceptări de facto,răzbate...
NICOLAE DINA
Reputat profesor, Doctor în Filologie, semnatar al unor manuale și auxiliare școlare pentru gimnaziu și liceu, MARIN IANCU este și un cunoscut prozator, eseist, critic și istoric literar, membru al USR, atent și sensibil la operele scriitorilor români de ieri și de astăzi. I-am citit (și folosit la clasă) lucrările didactice și articolele publicate în revistele cu profil didactic, dicționarul personajelor lui Marin Preda (1995), realizând pasiunea acestui ardelean pentru prozatorul teleormănean, concretizată prin alte trei volume, prin rubrica „Moromețiana” din revista „Caligraf” unde, de aproape doi ani, își publică cercetările despre „Marin Preda. Personaje ignorate”.
Atent la detaliu, lector profund și posesor al unui simț critic rafinat și responsabil, cercetător acribic, Marin Iancu publică, în anul 2019, trei volume cuprinzând eseuri critice, cronici, note de lectură, evocări ale scrierilor a peste o sută de autori români, contribuind, astfel, la promovarea literaturii naționale de ieri și de azi.
Primul dintre acestea este „Marin Preda, el însuși. Reflecții, opinii literare, confesiuni și pilde morale” (Editura Editgraph, Buzău), în care, minuțios și sapiențial, Marin Iancu este un critic documentat, din moment ce „observațiile morale și reflecțiile” marelui prozator sunt extrase din toate scrierile acestui „creator de o frapantă actualitate”, observând...
Ioan Andreica
Prin cartea ,,Simfonii prin anotimpurile vieţii” autoarea, poeta Elena Borcuti a crezut că e timpul să treacă prin amintiri de la începutul vieţii şi până în prezent şi chiar începe cartea cu poemul ,,La început de viaţă” – În vals de valuri pe a timpului undă/Viaţa începe o melodie neîntrecută- apoi tenebrele iubirii Îi adulmecă viaţa şi în vers eminescian ,,În vraja unui vânt uşor/Luna deschide poarta unui nor/ ...În feericul distins al nopţii/ Două inimi rar suspină/De mult n-au mai văzut pădurea/Şi-o noapte cu lună plină!” ,,Distins”. Apoi tinereţea este o primăvară cu magnolii, trandafiri, maci roşii, păsări paradis cu păduri pline de zumzet şi floare dar şi cu primele semne ale neîmplinirii semnalate printr-un motto: ,, Nu crede într-o infinită iubire! Ea există doar în poezie.” Cu toate acestea fiinţa poetei a rămas pentru toate anotimpurile vieţii înţesată cu dragoste şi iubire de tot, de toate dar mai ales de valorile apropiate încrederii sale ca estetic, frumosul este secretul fericirii. Poeta nu vrea să renunţe la încărcătura sentimentală: ,,E mult de când/Numai în vise te mai văd!/ Adorată de oricine/Cu zâmbetul deschis, curat,/Cu ochi ce strălucind aveai/Doar pentru mine.,,O dulce amintire”. Şi din ,,Album” ,,Cumulate sentimente de...
ContinuareDomnița Neaga
Apărută în noiembrie 2019, în colecţia „Critica” a Editurii Ecreator din Baia Mare, cartea criticului literar Cristian Gabriel Moraru, Scriitorii timpului meu, adună în paginile sale cronicile de întâmpinare la cărţile a peste treizeci de autori, majoritatea acestora publicându-şi operele la editura menţionată mai sus, patronată de poetul Ioan Romeo Roşiianu, originar din Roşiorii de Vede, dar trăitor de ani buni în Maramureşul istoric.
Spre deosebire de unii redactori-şefi de reviste literare, care îngrădesc accesul tinerilor în lumea literară, fie nepublicându-i, fie făcând comentarii răutăcioase, I. R. Roşiianu deschide porţile tuturor creatorilor de literatură, în ideea că dreptul la exprimare este sfânt şi că timpul este acela care va hotărî cine intră sau nu intră în istoria literaturii române, dacă asta ar fi acum principală noastră preocupare…
Cartea Scriitorii timpului meu cuprinde cronicile publicate de C. G. Moraru în ziarul roşiorean „Drum” (unde, de ani buni, susţine o rubrică permanentă), în revista „Pro Saeculum” din Focşani, iar cele mai multe, în revista „eCreator” din Baia Mare, fiind, după mărturisirea criticului, „rodul stării mele de veghe în lanul de cărţi al literaturii române contemporane”, aluzie voalată la romanul Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) al...
Daniel Luca
Loreta Toader, în volumul Definiție în albastru (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019), dă glas crezului său poetic în poemul Ce este poezia?: „Poezia mea este un strigăt / Pentru toți cei ce citesc, / Mâine va fi doar amintire / Și o lacrimă în univers.”
Dar nu este suficient; chiar dacă există mesaj în scrierea sa, acesta se pierde în poeme lungi din care puține versuri pot fi reținute, autoarea nestăpânind încă arta domesticirii cuvântului întru ascultare, acesta, fâșneț, trăgând-o după el în toate direcțiile.
Bunăoară, versuri ce doar sună, precum „Iubirea e o șoaptă din care eu renasc, / Printre mângâieri suave și divine / Dând sufletului alint și dulce glas” (Iubirea...) se amestecă nefericit cu altele de o prospețime aparte: „Sunt dorul ce aduce primăvara / În timpuri rătăcite printre ierni” (Mă regăsesc) sau „Știi, azi mi-e dor de tăcerea din tine” (Azi mi-e dor).
Dintre temele abordate enunțăm: credința (în poemul Dor de umbre, lipsit de rafinament: „Un simplu stăpân - / Dumnezeu, / Atât!”), copilăria (pierderea copilăriei este egală cu pierderea incocenței, a bucuriei de a trăi, însă niciodată nu e o pierdere totală:
Crina Lazăr
Zori
E târziu, dragul meu!
Deschide ochii,
ia-mă de mână,
hai sa dezvelim seninul
de ceața neagră a nopții
și să îngenunchem amândoi
în același colț de albastru.
E timpul să mulțumim
secundelor ce au lovit,
fără milă
Laura Opariuc
AI AJUNS...
Puteai să te transformi în pasăre
cu vântul la fereastră, numai pe înserat.
Cărai ziua întreagă în spate
zeci de sticluțe ireal colorate,
cu tot felul de amestecuri magice
și clinchetul lor anunța sosirea ta
ca a unui mare vrăjitor,
poate și erai
căci noaptea zburai...
Pantofii erau mereu prea grei
și deșertul se adâncea înfometat
de pasul prea împovărat...
Nu-ți ajungeau niciodată depărtările...
Baki Ymeri
SENSUL
Femeie, fulger şi foc:
Când ai venit,
Atât de mult
M-ai aprins
Încât dorinţa s-a ridicat ca o rachetă
Peste o ţară
Caldă şi primitoare.
Apoi ai venit şi ai revenit:
Lasă totul la o parte
Fiindcă avem ceva mai important
De făcut.
Nici nu-am luat seama
Cât de mult a durat!
Radu Ulmeanu
Odă
Intră în mare amurgul
și toate în lume curg
iată, plutește pe ape
cuvântul demiurg
intră în mine tăcerea
și cerul e nesfârșit
soarele moare în beznă
noaptea grea a venit
Indira Spataru
Sună-mä în fiecare seară!
-----------------------------------------
Ți-am spus și izul tău transmitea neuronilor mei curent
pentru un oraș întreg
templu incaș mă înălța menhir,
pe cînd mama mi-o alimentam cu oxigen
din aparatul ce vuia și zdrăngănea ca trenul
spre cătunul tău, unde visam să mă strecor noaptea
pe cînd dormeai acasă și nu prin alte părți ale planetei.
Radu Ulmeanu
De câte ori ne întâlneam aveam senzația bizară de-a mă afla în fața unei dihănii greoaie, cu alură de urs. Nu era el foarte zvelt, dar senzația se datora mai degrabă gesturilor, felului molcom de a vorbi și mai ales de-a cumpăni ce urma să spună, nehazardându-se în afirmații sau aprecieri asupra vreunui lucru. Dădea impresia asta chiar prin felul de-a intona cuvintele, cu tărăgănarea ardelenească grație căreia noi ardelenii suntem catalogați că am fi mai înceți la minte. Tocmai asta a făcut surpriza gestului de a-și contesta președintele de partid, pe „șturlubaticul” Ponta. Care tocmai o numise pe Codruța Kövesi la conducerea DNA, cedând insistențelor lui Băsescu, pe-atunci încă președintele României, ca urmare a celebrului pact de coabitare între cei doi.
Marcu era senator și de asemenea șeful organizației județene a PSD, aflat pe deplin în grațiile conducerii centrale. Nimic nu lăsa să se întrevadă fronda totală care-a urmat, ținta directă fiind însuși președintele PSD.
Primisem, ca membru, însărcinarea Asociației Luptătorilor în Revoluție să-l contactez, pentru a-l ruga să pună pe tapet în Senat problema revoluționarilor, în pericol de a fi trași pe linie moartă prin invenția lui Ponta, dușmanul lor învederat, ca pui de securist ce era. Era vorba de introducerea în lege a noțiunii de luptători „cu rol determinant” în revoluție.
Alexandru Nelu Huidici
Ascunse sunt căile Domnului, spune o veche vorbă românescă! Iar unii spun chiar încâlcite... Dar eu unul, cred așa, că ale Domnului căi sunt cele mai drepte și firești. Doar zece porunci și atât. Nu tu constituții, nu tu drept civil sau penal. Nu! Zece porunci. Atât. Încâlcite sunt căile minții noastre pervertite, care alătură prin simpatie căile nervoase simple producând scurtcircuite, obligând apoi întregul sistem nervos să se adapteze la situații necunoscute, creând astfel noi și noi conexiuni, disensiuni, empatii simpatice sau parasimpatice, chiasme, transformând simplul în complex, concretul în bizar. Apoi, întreaga noastră ființă își înscrie în codul genetic tot acest amalgam, pentru a recunoaște în următoarele generații situațiile vechi de transgresare a normalului. Astfel transmitem urmașilor noștri fenotipuri, abilități, talente... dar și păcate(!). Mă gândesc ironic: poate în următoarele generații, femeile se vor naște cu buze imense, pentru a nu se mai injecta cu toxină botulinică. Iar prin asta am spus tot. Ori ce toxină e toxină și atât. Dacă o dorești cu adevărat, o vei avea! Acum îmi amintesc de un coleg, care într-o discuție cu un altul despre astfel de frumuseți artificiale, a exclamat:
- Cine mă! Buzatele alea?...
Am fost amuzat de percepția penibilului unor astfel de practici.
Uite(!), aste gânduri mă stăpâneau pe mine, petrecând un cortegiu funerar...
Olga Menai
M-am născut cu malformația buză de iepure în anul 1990, când medicina nu oferea atât de multe răspunsuri ca astăzi, motiv pentru care, a fost un șoc pentru părinții mei. Ca să spun drept, nu știu exact cât de mare a fost șocul, pentru că nu știu cum arătam. Nu am fotografii cu mine de când eram mică, dar astăzi există internetul pentru toți și toată lumea poate vedea cum arată un copil născut cu această malformație. Eu am doar o filmare de la o nuntă. Spuneam o poezie. Da, spuneam o poezie la o nuntă, așa, să fiu filmată, dar asta bineînțeles, când aveam deja câțiva ani. Aceea este cea mai veche amintire cu mine. Pozele sunt de mai târziu.
Sunt puține lucruri pe care le știu cu exactitate despre mine din acea perioadă, pentru că părinții mei nu prea au discutat cu mine despre asta. Îi înțeleg și înțeleg de ce au schimbat mereu subiectul atunci când le puneam întrebări. Îmi imaginez cât de dureros a fost pentru ei. Ce știu, știu mai mult de la neamuri, care nu s-au ferit să îmi povestească despre cât de uimiți au fost să mă vadă, sau cât de milă le-a fost de mine.
̶ Țin minte că părinții mi-au spus dinainte să merg să te văd. Mi-au spus că ai ceva la buziță și să nu mă uit ca țăranca, ca să nu se simtă prost părinții tăi, dar oricum, țin minte că mama ta plângea, mi-a spus Alina, atunci când am întrebat-o cum arătam când eram un bebeluș.
̶ Ei și? Cum arătam? am întrebat eu iar, privind-o în ochi.
Flora Mărgărit Stănescu
La intrarea unui cătun... măcar de ar fi fost numai unul, m-a uimit iarba verde și deasă precum o perie de pe ulița principală. Dintr-un gard în celălalt un covor de iarbă verde și crudă. Inițial nu am înțeles cum era posibil, să nu fie nici o urmă de pași. Case erau pe ambele părți ale uliței dar, nici țipenie de om, de animal, nimeni.
Privind mai atentă casele am realizat că erau nelocuite de mult timp. Unele ajunseseră într-o așa stare de degradare că abia se mai țineau să nu cadă.
O jalnică imagine a ceea ce fusese sătucul cândva. Fațada unei case care fusese văruită în alb și ferestrele cu albastru, semăna teribil cu ploapa unui ochi gata să se închidă pentru veșnicie și cu fațada brăzdată de riduri adânci ca ale fostei stăpâne care se mutase de mult la ceruri. Nu mai erau stoguri de nutreț pentru animale nici lemne pentru iarnă. N-am vrut să stric armonia statornicită de natură, nu am vrut să calc iarba verde și deasă, de aceea când am auzit un clopot care bătea în dungă, m-am îndreptat către bisericuța de la marginea satului care se afla pe o mică ridicătură de pământ.
Nae BUNDURI
...În anul 1970 când am terminat liceul, fraţii noştri sovietici plictisiţi, sătui de votcă şi kazacioc, s-au hotărât să dea o fugă până la Praga să-i întrebe de sănătate pe cehoslovaci, care călcaseră puţin strâmb şi ca atare, rusnacii au intrat noaptea cu tancurile, fără să dea vreo veste. Au luat cu ei nişte polonezi, unguri, albanezi, bulgari şi vreo doi „redegişti” Singurul care s-a pus cu curul în uşă a fost Ceauşescu şi atunci, în momentele fierbinţi, nici nu a realizat ce pas mare a făcut în drumul lui spre graţia americană şi mai ales spre clauza naţiunii celei mai favorizate. Ruşii, cu un sistem de contrainformaţii şi spionaj bine pus la punct, ştiau ce-i poate pielea lui Nea Nicu şi au intuit că dacă îl calcă, nebunu’ începe războiul. Aşa că l-au lăsat în demenţa lui, urmând ca în anul 1989 să-i pregătească „culcuşul”. Totuşi, nea Nicu şi-a concentrat toate forţele pe malul Prutului iar gurile slobode şi colportorii au dus zvonul că mai multe tancuri sovietice, trecând graniţa spre România, ar fi fost topite de nişte arme fantasmagorice cu laser, ceea ce mi se pare exagerat. Oricum, după acele evenimente, efectivele militare s-au dublat iar recruţii nu scăpau de încorporare nici dacă aveau doar o mână sau un picior. Eu păream relativ întreg, doar la greutate eram mult sub şi ca atare m-au săltat, dar am apucat să dau un examen la facultate. Despre armată vă voi povesti mai încolo. Bacalaureatul l-am luat fără probleme, am fost o generaţie de excepţie, toţi au reuşit la bacalaureat din prima şi marea majoritate a intrat la facultate atunci sau în anii următori.
Continuare
George PETROVAI
Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.
Deşi e dimineaţă devreme şi soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna.
Deocamdată, înveşmântat în togă albă, cu căptuşeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproşabil întreţinute din preajma havuzului, savurând prin toţi porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare şi jucăuşă. Trupul ciolănos, înalt şi drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste...
George PETROVAI
Rugăciunea de pe muntele Nebo
Iţi mulţumesc, iubit Părinte,
pentru a Tale multe daruri
în lunga mea viaţă,
ce ani numără douăzeci
peste a sutei împlinire,
scurşi ca-ntr-o-nchipuire
prin legea timpului din viu.
Poruncile în zeci de ani
Ţi le-am urmat după puteri
şi-un bun păstor am vrut să fiu
pentru sărmanii mei evrei,
George PETROVAI
Partea I
(Facerea)
Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
și spațiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
și medita la planul prefacerii-n esență,
așa ca neființa să-și piardă-a sa prezență
în confruntarea cu ființa de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.
N. Grigorie Lăcriţa
Parodie la adresa mentalităţilor şi a modului dezastruos de înfăptuire a principiilor de echitate fiscală, economică, socială şi a concepţiei despre muncă şi viaţă.
1. Greierele şi furnica în versiunea AMERICANĂ.
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casă şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează, joacă şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig, fără hrană şi fără adăpost, moare în dispreţul tuturor, fără să-i pese cuiva de el.
2. Greierele şi furnica în versiunea ROMÂNEASCĂ.
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casă şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
N. Grigorie Lăcriţa
„Într-o societate bazată pe lenevie, pe hoţie și pe lăcomie
se acordă cele mai multe diplome de merit celor fără niciun merit.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
Lenea este un păcat care constă în neîndeplinirea (sau îndeplinirea cu greutate) unor activităţi general-umane (muncă, învăţare, îngrijirea trupului, a familiei, a casei, etc.), necesare asigurării unei vieţi demne în condiţiile în care persoana respectivă are capacitatea de a le îndeplini.
Leneşul este iubitor de somn, îşi neglijează gospodăria şi fie refuză să muncească, ceea ce îl duce la lipsuri şi sărăcie, fie este un angajat dificil la locul de muncă.
Drumul leneşului în viaţă este un hăţiş de spini.
Omul se poate elibera de lene prin muncă, prin însuşirea modelului de hărnicie reprezentat de albină și de furnică, şi prin sporirea în virtuţi.
Furnica, alături de albină, este un model de hărnicie și de înţelepciune
Solomon ne învaţă, în cartea biblică „Proverbele lui Solomon”, capitolul 6 versetele 6-11, că leneşul poate deveni mai harnic şi mai înţelept dacă îşi ia ca model de hărnicie, înţelepciune prevăzătoare şi responsabilitate furnica, cea care îşi strânge mâncarea de vara:
N. Grigorie Lăcriţa
„Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu vorbe linguşitoare şi-i păgubesc de bunurile trebuincioase.”. (Esop).
„Sărăciei îi lipsesc multe, lăcomiei toate.”. (Syrus).
Leneșul este persoana căreia îi lipsește dorința (și cu atât mai mult plăcerea) de a munci, de a fi activ, este omul care se complace în inactivitate, este omul trândav.
Leneşii sunt de mai multe categorii, de la cel care „De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca.” (Creangă), până la „leneşul avar”.
Lenevia dusă la extrem este exprimată prin „leneşul care dorea ca posmagii să-i fie muiaţi”, redată de Ion Creangă ca o reuşită și frumoasă lecţie de înţelepciune în „Povestea unui om leneș”, care se poate citi și pe Site-ul https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99 (a se vedea şi http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410).
Diferenţa este foarte mare între (1) „leneşul trândav, puturos, care nu vrea să muncească, inactiv”, care se mulţumeşte cu minimum necesar pentru a supravieţui fără să muncească, și (2) „leneşul avar”.