Edi(c)torial

Minciună în CV și atac sub centură împot…

Minciună în CV și atac sub centură împotriva ECREATOR

În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...

Continuare

Opiniuni

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Ianuarie se duse și el...

  Așa că iată bilanțu-i obișnuit. Succint și la obiect. E vorba de Filarmonica Pitești, desigur. Pe care-o însoțesc cu atenție de la înființare și până azi...
  Ei...

Continuare

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Grisham și America de secol trecut

  El, autor, ea, subiect de roman. Pentru că respectabilul avocat nordamerican s-a dovedit și rămâne un plăsmuitor de cărți excelente. E specialist în thriller juridic. Justiția fiind pentru el...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Undrea 2024

  S-a-ncheiat și anul amintit în titlu, așa că iată-i ultimu` bilanț. Despre ce fu la Filarmonica Pitești în decembre. Primul în program, un recital închinat Zilei Naționale. Cu participarea...

Continuare

Traditii

CONSIDERAŢII REFERI…

Maria Bilţiu

CONSIDERAŢII  REFERITOARE LA MĂŞTILE POPULARE ROMÂNEŞTI ŞI MARAMUREŞENE

Viaţa omului a fost, dintotdeauna, chinuită, plină de lipsuri, de mari greutăţi care îi produceau...

Continuare

Etnolog Colecţia

Corina Isabella Csiszár

Etnolog  Colecţia

    Ierni ancestrale le Valea Izei

Continuare

PENTRU UN STUDIU ANT…

Ștefan Lucian Mureșanu

PENTRU UN STUDIU ANTROPOLOGIC A IMPORTANȚEI BRÂULUI ÎN PORTUL POPULAR BĂRBĂTESC A OMULUI DE LA MUNTE

Moto: „Munţii Apuseni, sunt pumnul Ardealului; să desfacem acest pumn şi să citim în palma...

Continuare

Interviu

INTERVIU CU VALENTIN LUPE…

INTERVIU CU VALENTIN LUPEA

          (L.M.): "Echart Tolle, mărturisea într-una din cărțile sale că "nu devii bun încercând să fii bun, ci eliberând bunătatea din adâncul sufletului", parafrazând putem spune că nu devii poet...

Continuare

Eminescu a fost victimă p…

Eminescu a fost victimă politică. Interviu cu Profesorul Nae Georgescu

In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie anul precedent, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul eminescolog Nicolae Georgescu...

Continuare

Ecouri remanente | Sârma …

Ecouri remanente | Sârma ghimpată dintre noi va cădea numai atunci când ne vom regăsi conștiința națională

Interviu cu poetul NICOLAE DABIJA,
deputat de Chișinău, directorul revistei „Literatura și arta”

-    șapou/ intro –
Eu aș compara efortul intelectualilor basarabeni cu acela al zidarilor de...

Continuare

Posta redactiei

„Nord Literar” – număr du…

„Nord Literar” – număr dublu pe noiembrie-decembrie

A apărut numărul dublu, pe noiembrie-decembrie, al revistei de cultură „Nord Literar”, cu același cuprins bogat și variat ca de fiecare dată.
Irina Petraș abordează un subiect despre care s-a vorbit și s-a scris...

Continuare

Cartea Deschisă

Cartea Deschisă

Continuă Campania Națională de Promovare a Lecturii „Cartea Deschisă”. În săptămâna 25-29 noiembrie sunt planificate discuții cu elevii din scoli și cu cititorii din bibliotecile publice, mai multe participări la emisiuni radio și tv, dialoguri...

Continuare

Declarație a Uniunii Edit…

Declarație a Uniunii Editorilor din Republica Moldova

     Uniunea Editorilor din Republica Moldova este îngrijorată de consecințele imixtiunilor străine în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional. Credem că doar alegerile libere și corecte, cu respectarea pluralismului, pot asigura un viitor prosper, alături de...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Valențele educaționale din cartea de poezii a scriitoarei Maria Muntean

Liliana Moldovan

Valențele educaționale din cartea de poezii a scriitoarei Maria Muntean

În prezența unui volum de versuri pentru copii nu poți decât să te bucuri și să îți lași șevaletul sufletului să se umple de culoare.
Auzul se înfiorează și participă și el la această simfonie de candoare și bună dispoziție generată, în primul rând de mesajul poemelor din carte, și, în al doilea rând, de drăgălășenia ilustrațiilor, ce însoțesc reușitele poezii. Ilustrații inserate în volum încântă privirea și atrag atenția micilor cititori, care au nevoie de grăitoarele imagini pentru a înțelege mai bine mesajul poeziilor ce le sunt destinate.
Autoarea volumului „Moko”, apărut la editura băimăreană eCreator, reușește să redea prin versurile sale, atmosfera specifică micilor suflete de copii.
Este imposibil ca micii cititori șă nu empatizeze cu povestea „Thelmei”, „cățelușa minune”, este firesc ca cei mici să se bucure empatizând cu veselia provocată de lectura delicatelor poeme referitoare la iarnă și la sărbătorile specifice ei: „Scrisoare către Moș Crăciun”, „Săniuța mea”, „Pe derdeluș”, „Omulețul de zăpadă”.
Concepând această carte de poezii, doamna Maria Muntean a înțeles că pentru a ajunge la inima piticilor trebuie să inventeze personaje jucăușe și neașteptate, precum fructele și legumele din poezia: „Doctorii din casă”:

Continuare

Povestea lui Moko, un nou personaj al copilăriei

OLIMPIA MUREȘAN

Povestea lui Moko, un nou personaj al copilăriei

Motto: „Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult”. (C. Brâncuși)

Cartea „MOKO” apare la prestigioasa editură condusă de editorul scriitor Ioan Romeo Roșiianu fiind a doua carte scrisă de autoarea Maria Muntean, de data aceasta cartea este dedicată copiilor și copilăriei din noi, din fiecare.
Prin aceste poezii autoarea continuă tradiția poeziilor scrise de Elena Farago, Nina Cassian, G. Topârceanu, Otilia Cazimir etc.
Principalele „personaje”ale poeziilor sunt plante , animăluțe delicate,creioane fermecate și anotimpuri pictate în culori vii.
O carte pentru copii, adusă la lumină din universul copilăriei care poate fi citită de bunici nepoțeilor tot atât de bine cum poate fi folosită ca material didactic la școală și grădiniță la lecțiile de memorare sau de dezvoltare a vorbirii.
Cățelușa „Thelma”: Thelma e cățelușa mea minune/ Din rasa Doberman cu renume./ Îmi arată loialitatea,/ Mă învață bunătatea,/ E sprintenă cu blănița neagră/ Urechiușe fine,/ boticul moale, ochi duioși/ Când te vede, face rotocoale/ Și are un lătrat pentru fiecare/ Simte când ceva te doare... Nu-i o cățelușă oarecare/ E Thelma mea fermecătoare./ Și aș vrea să știe oricine/ Simpla dragoste de câine”.

Continuare

Secrete de atelier

Adriana Crăciun

Secrete de atelier

Cartea „Fabrica sufletului meu” de Maria Muntean, publicată în 2024 la Editura eCreator din Baia Mare, este o colecție lirică plină de profunzime, ce explorează teme universale precum istoria, iubirea, timpul, și natura umană. Volumul impresionează prin stilul imagistic și sensibilitatea poetică, reflectând o călătorie interioară deosebit de personală.
Titlul „Fabrica sufletului meu” evocă ideea unui proces continuu și complex de creație și transformare. Metafora „fabrica” sugerează o activitate intensă, în care sufletul este modelat, reconstruit și rafinat prin experiențele de viață, emoțiile și gândurile autoarei. Acest spațiu simbolic devine un loc unde toate trăirile interioare sunt prelucrate și reconfigurate pentru a da naștere creațiilor poetice.
Acesta reflectă și caracterul personal al volumului, fiind o incursiune intimă în universul interior al poetei. Fiecare poezie poate fi văzută ca un „produs” al acestei fabrici, un fragment al sufletului său expus cititorilor. În același timp, „fabrica” implică un mecanism ordonat și creativ, sugerând că procesul de autodezvăluire și creație nu este haotic, ci unul intenționat și controlat.

Continuare

Poeta Maria Muntean este produsul copilăriei dumisale

Gelu DRAGOȘ

Poeta Maria Muntean este produsul copilăriei dumisale

La puțin timp după debut, cu volumul de poezii „Fabrica sufletului meu” unde a avut cronici favorabile din partea confraților mei Ioan Romeo Roșiianu, Valentin Lupea, Olimpia Mureșan, dr. Adriana Crăciun și Gabriela Dimitriu, iată că poeta Maria Muntean recidivează cu un nou volum, numit „Moko”, Colecția „Copilăria”, editura „eCreator” Baia Mare, coperta Florin Dochia, ilustrații Sara Surdilă.
„Moko” este un volum de poezii pentru copii, fiindcă nu-i așa, și literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale.
De altfel criticul și romancierul George Călinescu nota: „Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă.”
Literatura pentru copii are o valoare epică, oferă modele de comportament în societate în contact cu ceilalți semeni, cu animalele, cu florile, cu arealul din jurul nostru.
Pe lângă valoarea artistică și estetică, operele literare pentru copii (în cazul de față poeziile) trebuie să fie accesibile, să aibă valoare educativă, să-i învețe să fie curajoși și dârzi, perseverenți, hotărâți, modești și empatici, harnici și cinstiți, drepți și să spună adevărul în orice împrejurare.

Continuare

Copilul din inima poetei Maria Muntean, dincolo de vârstă

Gabriela Dimitriu

Copilul din inima poetei Maria Muntean, dincolo de vârstă

Volumul de poezii, ”MOKO” este scris de poeta Maria Muntean și face parte din Colecția Copilăria, marca Editurii ECREATOR- Baia Mare, anul 2025.
Volumul surprinde prin originalitate și naturalețe, prin profunzimea tablourilor descrise și sensibilitatea așezată în fiecare vers dedicat copiilor.
Autoarea se află la cel de al doilea volum de poezii și de această dată, poemele sale introduc cititorul în lumea minunată a copilăriei, o lume încărcată de basm, culoare și viață.
Aceasta reușește să etaleze cu succes, trăirile interioare ale micuților cititori, încercând să înțeleagă prin ochii lor scânteia bucuriei care le oferă liniște și fericire.
Maria Muntean descoperă prin simplitate și multă iubire, punctele de unire și tangență cu noi înșine, teleportându-ne în brațele copilăriei. Nu lipsesc din poemele sale epitetele, comparațiile, descrierile auditive sau vizuale.
Coperta cărții este realizată de Florin Dochia și este semnificativă din punct de vedere al creației care se află în interiorul cărții, deoarece reprezintă cheia versurilor autoarei și anume, copiii.
Ilustrațiile explicite din interiorul volumului aparțin lui Sara Surdilă și exemplifică titlul, sau conținutul versurilor care însoțesc fiecare poem în parte.

Continuare

MARIA MUNTEAN și credința iubirii

OLIMPIA MUREȘAN

MARIA MUNTEAN și credința iubirii

Motto:
„Cum arată bucuria/ și ce miros are?
A întrebat bujorul,/ Deschide-te! / i-a răspuns/ Cerul.
Cum arată fericirea / Și unde este?
A întrebat omul/ Privește-n tine, i-a răspuns Universul
Cum arată invidia/ și minciuna?/ a întrebat Soarele
Ai descris omul, i-a răspuns Luna.”
(Credința iubirii sau Iubirea credinței)

Așa cum se poate observa din aceste versuri scriitoarea „a văzut idei”, a încercat să dea răspunsuri la întrebările ce o frământă, cine suntem, de unde venim și mai ales care sunt atributele care ne definesc pe noi ca oameni: credința, încrederea, înțelepciunea, loialitatea, istoria neamului și nu în  ultimul rând soarta omului pe pământ.
Coperta cărții e de un albastru infinit, o culoare a perfecțiunii care te inspiră, te îndeamnă spre spiritualitate, meditație, adevăr și perfecțiune morală, spre pace, fiind culoarea celui de-al XXI-lea mileniu.  

Continuare

„MOKO” UNIVERSUL COPILĂRIEI

Aurelia Oancă

„MOKO”  UNIVERSUL  COPILĂRIEI

A pătrunde în universul copilăriei, este un lucru pe cât de important, pe atât de frumos.
A ști să ajungi la puterea de înțelegere a unui copil este o artă.
Se scriu multe cărți cu subiecte grele, sofisticate, dar în foarte multe cazuri îi uităm pe cei mici.
Viețuirea noastră pe pământ începe cu acel mirific univers „Copilăria”.
Când un autor reușește să se înalțe până la sufletul unui copil, înseamnă că iubește viața cu adevărat.
Ei, copiii sunt minunile lumii, iar când reușim să vedem prin ochii lor, devenim și noi copii.
Atunci când în sufletul nostru trăiește copilul, înseamnă că nu suntem bătrâni.
Autoarea Maria Muntean, în cărticica pentru cei mici intitulată „MOKO”, se strecoară cu abilitate în universul atât de complex al vieții. Stă de vorbă cu cățelușa Thelma, îl urmărește pe Dănuț în căutarea Cățelușei pierdute, o prezintă pe Pisicuța distrată, pe veverița răsfățată, etc.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Nicuta Ioan Lungu

Nicuta Ioan Lungu

Poezii de Nicuta Ioan Lungu

VIAȚA DE BOEM

Aprinde-n mine viața de boem
Să ardem ca și stelele din cer,
Și când voi scrie ultimul poem,
Vom rătăci în lumea de mister.
Pierduți prin al plăcerilor altar,
Să umplem cupele cu roșu vin,
Și vom sorbi, în cânt de lăutar,
Parfumul nopții de amor divin.
Ascult numai suspinele de dor
Ca un păgân, în amintiri purtat,

Continuare

Poezii de Theodora Oniceanu

Theodora Oniceanu

Poezii de Theodora Oniceanu

Din lumea umbrei

Plouă cu fotoni.
Mirosul de ploaie lâncezește în aerul norilor fantasme.
Mă îndrept spre odihnă, încet dar sigur;
Întunericul domnește peste memoria mea.
Tihnit, pasul îmi bate ritmul inimii pe hol -
Intru în casă.
A trecut ziua de lucru - Umbra mă privește rânjind.
Acum felinarele dorm sub truda dimineții
Iar păsările tac asurzitor.
Mă dezbrac de luna mică și verde de pe cer;
A mai rămas doar una - Unica!
Ascunsă între sinele-I translucid
Și noaptea eternă care mai trimite câte un zâmbet rotit.

Continuare

Poezii de Cornel Lar

Cornel Lar

Poezii de Cornel Lar

Fuioare-n vânt

Cu strigăt trist jelește vântul,
Și stropi de ploaie bat în geam.
Când norii grei își varsă plânsul,
Că nu mă ai și nu te am.

Un fluviu fără maluri din povești,
Învolburat inundă lumi apuse.
Când de ocean aproape ești,
Aștepți un val ce malul îl seduse.

Din neant se-aude rechemarea,
O auzim doar noi și totuși pleci.
Ignori iubirea, cerul, marea
Nici pașii nu rămân când treci.

Continuare

Poezii de Ioan Mărginean

Ioan Mărginean

Poezii de Ioan Mărginean

De-a septembrie
 
Hai să ne jucam de-a septembrie…
tu-mi îngălbenești o frunză,
eu îți ofilesc o floare.
tu-mi oferi un măr,
eu te-nvinovățesc de-o izgonire.
tu să mă iubești tomnatic,
eu să te iubesc,
captiv încă,
în ploile de martie.
Hai să ne jucăm de-a septembrie…
cu jucării stricate,
cu jucării uitate,
cu jucării pe care nimeni
nu le mai vrea
că-s… fie demodate,

Continuare

Poezii de Florin Dochia

Florin Dochia

Poezii de Florin Dochia

mă gândesc

mă gândesc la ziua de mâine
ca la o sticlă găsită pe ţărm,
ascunsă într-o cămaşă de melci şi de alge,
aştept să văd înăuntru
urma scrisorii trimise
acum atâtea secole
de naufragiatul care m-a visat
în clipa în care îşi pierduse orice speranţă...

Continuare

 

Proză

Prev Next

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Eugenia Coman

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Reîmproprietărit de noul an, cu dorinţa de a-şi da silinţa a lăsa neşterse urme pe unde trece, studentul Nicolae Titulescu vrea să vie cât mai curând ziua când românul va figura cu strălucire în concentrul european intelectual; pentru aceasta, spune el, nu trebuie nici războaie, nici multă dibăcie politică, ci numai muncă (27 februarie 1904-ziarul Cronica).
Respirând de peste trei ani aerul Parisului, Nicolae se strecoară prin coridoarele protipendadei, cu îngrijire a nu se lăsa atins de ruina sufletului. Pentru el, capitala Franţei este un soi de amestecătură de naţii, venite de dincolo de Mediterana, din estul Europei şi din ţările asiatice.
Mult râvnit, acest oraş are meritul de a împrăştia cu prisoase gustul unei vieţi libere, neîmpovărate. Este un adevăr de neocolit, că boierimea crescută în şcolile Parisului îşi găseşte uneori alunecare şi spre cele urâte. Cei în vârstă, care nu vor a se deprinde cu schimbarea, spun că acest veac a început cu multă decadenţă, şi că aplecarea tineretului spre obscen, ba chiar spre depravare, iese vrând-nevrând la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei, ceea ce aduce umbrire omului, de oriunde ar veni el.

Continuare

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

Elena Netcu

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

La început, bărbaţii aceştia vânjoşi se speriau. Credeau că sunt iele, că sunt trimise de Necuratul, dar acum în singurătatea pădurii, în adierea vântului de seară şi în aroma florilor de tei, se lăsau purtaţi de val şi li se dilatau ochii de bucurie. Simţau în ei cum li se ridică un val de căldură ameţitoare, li se făcea un gol în stomac şi-i cuprindeau o foame devoratoare.
    Luna pe cer se învăluia într-o pulbere fină care se împrăştia în jur, coborând pe pământ pe o scară de mătase. O fi şi ăsta un semn dumnezeiesc, n-o fi chiar păcat!
    Pădurea se încărca de o aromă de busuioc şi din arborii cei mai înalţi ţâşneau spre cer lumini albicioase care se făceau atât de înalte, încât căpătau reflexe sidefii. Totul părea ireal. Bărbaţii se văzură deodată înfăşuraţi în hlamide.Fiecare se lăsa dus de aromele pădurii, căutându-şi mireasa. Bărbaţii nu ştiau dacă ceea ce vedeau sunt mirese sau aluni potopiţi de flori albe care zburau în derivă prin jur ca nişte fluturi. Întindeau braţele să prindă florile sau fluturii sau iluziile, dar fiecare îşi lua mireasa şi alerga prin toată această ploaie de flori albe, arome de verde crud şi busuioc. Lumina începutului de lume. Cuvintele încolţeau în mintea mirilor, cuprinzându-şi mireasa în braţe cu dorul clocotind în oase.

Continuare

CASELE BABEI

Voichita Elena Toma

CASELE  BABEI

Era prin 1960, în iarnă. Era tare frig, îmi înghețau măinile pe clanță și apa-n găleată. Gerul năpraznic a decorat ferestrele casei cu flori strălucitoare de gheață. Suflarea mea lăsa-n urmă fum de parc-ar fi trecut acceleratul. Aveam vreo trei anișori și-mi amintesc cum la noi, acasă, veneau o mulțime de oameni din sat și din satele vecine să-și ia rămas bun de la străbunica mea, Raveca, Baba, cum îi ziceam noi.
- Poate vor să să-ncălzască, îmi ziceam eu. Că-i vedeam pe toți cu obraji- nroșiți de ger, suflând să-și încălzească mâinile  și căutând căldura sobei. Își scuturau încălțările pline de zăpadă și țopăiau ca niște vrăbii.
Era mama bunicului Ioan, tata Ane. Acum era așezată în camera dinainte, pe un catafalc înalt, pe care era pus un lipideu gușăt de lână  de sub care se vedea un alt lipideu cu cipcă sau dantelă albă, lată de-o palmă, cu colțișori, între două sfeșnice în care lumânările ardeau neîncetat.
              - Mamă Ică,  di  ce vin atâția oamini la noi? Vin șî măine?am întrebat-o curioasă pe bunica Viorica.
             - Ie, șî mâine…S-o petreacă pe Baba…Apoi, să duce la casa ei, acolo, sus, în ceruri, spune mama Ică suspinând.
             - Da, Mamă Ică, câte casă are Baba? o-ntreb mirată.
             - Două: una aici pe pământ șî alta-n ceruri!
Mama Ică îmi arată cerul și zăresc un norișor care mi se părea că seamană cu un miel.

Continuare

LA PESCUIT CU LEJNICUL

Voichita Elena Toma

LA PESCUIT CU LEJNICUL

Era pe la sfârșitul lui Făurar și începutul lui Mărțișor. Apa Mureșului era înghețată bocnă și auzeam că nu peste multă vreme o să se pornească sloiurile dinspre Răstolița.Tata era acasă, gătase de isprăvit prin grajd și curte. Apoi, întră în șură și-și căută lejnicul, adică o plasă pentru pescuit de pe acele vremuri. Mama-l vede și-i spune oarecum necăjită:
-Ai de gând să te duși la pești? Da Murășu-i îndețat….Iar îmi trămură sufletul până vii acasă…
-Lasă că Dumnezo are grijă de mine! îi răspunse tata.
După ce l-a dibuit undeva prin spatele căzilor, s-a-mbrăcat gros, și-a luat cizmele lungi de gumă, cătărigile sau picioroangele cu care știa să umble prin apele-nvolburate ale Mureșului și nu se uda. Urcat sus, pe cătărigele sale, părea atât de înalt și semăna cu-n bărzoi.

Continuare

Ecoul

Raducan Gheorghe

Ecoul

Uite-așa și dintr-o dată, m-a cuprins dorul ecoului rămas cândva în poiana florii de salcâm din Sudosul copilăriei.
Lăsasem acolo, atunci, un ecou pițigăiat al unui copil ce-l ducea mama de mână căci prichindelul nu avea curajul să urce singur în coasta Chiciurii, pe buza râpei cu mireasmă de floare de salcâm.
Tot poposind în satul ce mi-a dat viață, deseori urc – mai greoi acum – pe dealul și-n văile unde-mi stă pitit ecoul sexagenar plus.
Pașii molateci se scutură de miezul asfaltului - dealul nu mă primește cu miros de asfalt - și o iau pe urma ochilor care se repezise-ră-n culme.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea

MELON sau CAPETE DE FEMEI

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

Continuare

CRUCIADA ELEVILOR

Roxana Galan

CRUCIADA ELEVILOR

PIESĂ ÎNTR-UN ACT ȘI TREI SCENE

PERSONAJE

 1. PAVEL-liderul
 2. PETRU- teologul
 3. ADAM -autorul
 4. EVA    - autoarea

 5. MARIA- viața-Fecioara Maria
 6. MAGDALENA- speranța
 7. ILEANA- îngerița
 8. PROFESOARA- diriginta clasei
 9. LUNA- imaginația
10. MARA- moartea
11. KLARA- ispita-șarpele

Continuare

Wireless

Adela Iancu

Wireless

Exterior. Vară. Se crapă de ziuă. Imagine panoramică a unui sat românesc încă în adormire. Ici colo se aprinde câte o luminiţă pe la ferestrele caselor, în timp ce imaginea coboară treptat până în curtea unei gospodării, focalizându-se pe prispa casei.

(atât casa, cât şi vestimentaţia personajelor este tradiţional ţărănească).

ION, ţăran tânăr şi vânjos, tocmai iese din casă la bustul gol. E încă somnoros. La impactul cu răcoarea dimineţii se întinde în pragul uşii, cască zgomotos, apoi se scutură zdravăn. Se îndreaptă spre un lighean aflat pe marginea prispei, ia canceul de apă şi vede că e gol. Strigă scurt:

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză (Partea a V-a)

George PETROVAI

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză (Partea a V-a)

             6.Confucianismul și daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. - 220 d.Cr.)

             Dacă perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarcă prin originalitatea filosofilor săi (necăutarea originalității a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totuși, ea rămâne în istoria filosofiei ca vremea schimbărilor și abordărilor cu bătaie lungă.

            În primul rând că, în afară de confucianism și daoism, atunci dispar toate celelalte școli filosofice,

iar confucianismul devine doctrina oficială a statului imperial, rang pe care-l va deține până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

            Apoi că, după ce în anul 213 î.Cr. cărțile confucianiste au fost proscrise de primul împărat al efemerei dinastii Qin și după distrugerea bibliotecilor în timpul tulburărilor care au precedat urcarea pe tron a împăraților Han, astfel că, după reinstaurarea păcii a fost nevoie de un uriaș efort pentru regăsirea și/sau reconstituirea vechilor texte, îndeosebi a Clasicelor confucianiste, după toate astea, vasăzică, la care se adaugă evoluția limbii (textele vechi ajung greu de înțeles chiar pentru cărturarii Han), izbucnește înverșunata polemică dintre partizanii „textului modern” (jin wen) al Clasicelor și cei ai „textului vechi” (gu wen), polemică ce nu viza numai chestiunile filosofice, ci avea o miză politică și privea însăși persoana Maestrului.

Continuare

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză (Partea a IV-a)

George PETROVAI

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză (Partea a IV-a)

             3.Mo Zi și școala sa

             Moismul, curentul întemeiat de Mo Zi (Mo Di), a fost până în secolul al III-lea î.Cr. marele rival al confucianismului. La fel ca în cazul altor gânditori antici chinezi, datele din biografia filosofului sunt în egală măsură sărace și nesigure: a trăit aproximativ între anii 479-381 î.Cr., s-a născut în regatul Lu taman în anul morții lui Confucius și se pare că a avut legături cu regatul Song (actualul Hunan). Foarte priceput în materie de apărare militară, se presupune că această calitate l-ar fi impus în atenția unor principi și că ar fi colaborat cu ei.

            La fel se presupune că, fiind originar din Lu, Mo Di s-a instruit după Clasicele lui Confucius, în special după Shi jing (Poezia) și Shu jing (Documentele). Întrucât admira simplitatea, însușirea ce ar fi caracterizat viața din vremea vechilor dinastii Xia și Yin (Yu cel Mare era eroul său favorit), Mo Di critica ceea ce era mult îndrăgit de către confucianiști – instituțiile dinastiei Zhou.

            Aidoma altor cărți antice chineze, Mo zi este o colecție de scrieri aparținând reprezentanților școlii: câteva capitole cuprind convorbiri în care Mo Zi își expune ideile, altele sunt scrise mai târziu, iar cinci capitole sunt consacrate aforismelor despre logică, științele naturii și morală.

Continuare

(8) FORMA ARTEI ESTE MATERIA PLĂCERII

Valentin Lupea

(8) FORMA ARTEI ESTE MATERIA PLĂCERII

          Într-un anumit înțeles, producția artistică imitativă îşi găseşte definirea chiar în formele frumoase pe care le crează, pentru că într-o asemenea împrejurare, ea reprezintă exprimarea sentimentului în conformitate cu rațiunea dreaptă. Apoi, acest scop al artei îşi are prelungirea tocmai în efectul pe care-l produce asupra contemplatorilor.
           În sistemul estetic al lui Aristotel, funţiile se intrepătrund, în sensul că forma artistului creator devine materia plăcerii spectatorului sensibil, dar această plăere, deşi formă, devine materialul omului de stat - educatorul.
          Bunăoară, energia eliberată într-un cântec sau într-o piesă de către geniul creatorului nu încetează după ce acesta satisface toate canoanele meşteşugului temeinic şi ale formei frumoase. Această energie generează o nouă energie, sub forma unei activități emoționale în sufletele celor care receptează formele frumoase, la modul plasticizat.
          Dacă subiectul este sufletul tragedie şi principiul ei prim, aşa cum spune Aristotel, atunci, plăcerea spectatorului este sufletul şi principiul prim al subiectului, iar scopul tragediei este pentru acesta, plăcerea particulară pe care o provoacă, şi implicit, scopul comediei este plăcerea ei specifică, al poeziei epice la fel, şi tot aşa în situația muzicii, sculpturii, picturii, fiecare fiind cu plăcerea ei caracteristică.

Continuare