Edi(c)torial

Care Zi mondială a libertății presei, ca…

Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?

Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost...

Continuare

Opiniuni

NEBĂNUITA ŞANSĂ

NEBĂNUITA ŞANSĂ

De mai bine de douăzecişicinci de ani mă chinuie o idee. Şi nu am reuşit în mai bine de un sfert de veac să aranjez această idee ăntr-o formă acceptabilă...

Continuare

Condamnarea la moarte

Condamnarea la moarte

Atunci când Mântuitorul a venit printre oameni, aceștia nu L-au crezut și nici nu L-au primit ca pe-un Dumnezeu. Probabil că se așteptau la un Dumnezeu care să coboare din...

Continuare

DĂRÂMĂTORII DE BISERICI

DĂRÂMĂTORII DE BISERICI

Profesorul Gheorghe Baciu e un distins om de știință și cultură. Un medic model. O personalitate proeminentă. O enciclopedie vie.
Acesta e portretul pe care i-l fac cărțile sale...

Continuare

Traditii

Casa spațiu sacru în…

Corina Isabella Csiszár

Casa spațiu sacru în Maramureș

Meşteşug străvechi, legat de cele dintâi trepte de civilizaţie, ridicarea adăpostului ca nevoie vitală a...

Continuare

Elementele tradiţion…

Corina Isabella Csiszár

Elementele tradiţionale şi psihologia kitsch-ului în nunta maramureşeană

În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex

fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări...

Continuare

Întâmplări cu Fata P…

MARIA MIRELA PODUȚ

Întâmplări cu Fata Pădurii și Omu' Nopții

Tata tătuchii șid'é pă prag șî mânca d'e-amniază, șid'e cu animalele. Cum stăt'é acólé, o...

Continuare

Interviu

Interviu cu poetul şi pic…

Interviu cu poetul şi pictorul Ion Georgescu Muscel

-Domnule Ion Georgescu, mă bucură sosirea dumneavoastră în România,

dar în acelaşi timp mă întristează gândul că staţi atât de puţin.

Nici nu ştiu cu cine să încep: cu poetul...

Continuare

Reflexoterapia – străvech…

Reflexoterapia – străvechiul mijloc de lecuire fără leacuri

= Al treilea interviu cu doctorul Coriolan DRAGOMIR =

              În dialogurile anterioare am pus în evidență două din căile prin care doctorul Dragomir a acționat întreaga viață pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirii...

Continuare

Marea artă,dialog Ștefan …

Marea artă,dialog Ștefan Jurcă cu Maria Gârbe

Mai întâi am cunoscut ideile, gândurile, scrisurile semnate Ştefan Jurcă.

Apoi m-am întâlnit cu identitatea/materie a acelei semnături (care corespundea imaginaţiei mele  exceptând un lat de palmă pe orizontală. Asemenea neconcordanţe...

Continuare

Posta redactiei

Instituțiile de cultură d…

Instituțiile de cultură din subordinea Consiliului Județean Maramureș și-au redeschis porțile pentru public

Printre măsurile de relaxare prevăzute de autorități odată cu trecerea României din starea de urgență, în starea de alertă, s-a numărat și redeschiderea pentru public a instituțiilor de cultură. În acest context, majoritatea instituțiilor de...

Continuare

Zilele Literaturii Române…

Zilele Literaturii Române, ediția 2020, amânată

Ediția din acest an al Zilelor Literaturii Române la Chișinău este amânată. Scopul nostru este să aducem la Chișinău, Bălți, Cahul cele mai importante cărți, apărute în literatura română în ultimul timp, și autorii lor...

Continuare

Cărţile momentului ca urm…

Cărţile momentului ca urmare a epidemiei de coronavirus. Printrre ele ”Ciuma” lui Albert Camus

 Romanul „Ciuma” al cunoaşte un moment de succes inedit la cititori la şaptezeci şi trei de ani de la lansarea cartii.

Potrivit Edistat, care produce statistici privind sectorul editorial, vânzările romanului au crescut de...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Crez și viață

Petronela Apopei

Crez și viață

                    „Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimă hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de ceară (fără miere) pe un testament, împiedică deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine sau a unei apartenențe legitime. Simbolul se prelungește azi în diferite și multiple utilizări și nuanțe.” mărturisește scriitorul Ion Toma Ionescu în volumul de proze scurte și tablete, „Copacul cu icoană”, apărut la Editura „Ecreator”, din Baia Mare, în 2018, punându-și pecetea asupra unei scriituri de înaltă clasă. Volumul „se dedică familiei care m-a lăsat la biroul meu, lângă calculator: Cristinei, Ramonei, Ionelei, lui Alexandru, lui Toma și lui Puiu...”, o familie frumoasă care devine personaj al narațiunii, sigur, surprins în diferite ipostaze de viață. Cartea este structurată într-un mod inedit. Începe cu „Pecețile lui Zamolxe. Studiu de guștere”, urmând șase capitole care încep cu o „tabletă” și culminează cu părți de „roman”. În interiorul acestui incipit și final se află ca într-o sferă aspecte din realitate, meșteșugite impecabil de pana artistului. Poveștile de viață reale și bine închegate te poartă printr-o lume necunoscută, o lume drenată de emoții și trăiri ce reușește să te transpună într-o tristă realitate a războiului, a perioadei comuniste sau a unei...

Continuare

POEM EPIC INOCENT

Ică Sălişteanu

POEM  EPIC  INOCENT

Motto :      
„Şi acum rǎmân acestea trei:
  credinţa, nǎdejdea, dragostea.
 Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
                                             I.Corinteni 13:13


    EMILIAN MARCU, parcă uimit de marea ispravă pe care a comis-o cu " Tobele mute ", a realizat că n-a epuizat (consumat) povestea satului Ivanovca şi s-a hotărât s-o  continue, luându-se la întrecere cu sine însuşi, şi zămisleşte capodopera "TĂRÂMUL  INOCENŢILOR " (apărută la editura Princeps Multimedia Iaşi în 2017) şi care în 2019 a primit premiul "Ion Creangă" al Academiei Române.    
Cartea este animată de aceleaşi personaje, ca în "Tobele mute", rolul principal  revenindu-i lui Saşa Ilici Ostafiev, celelalte personaje apărând ca flash-uri din memoria lui Saşa Ilici care încercând să-şi apere câinele (tovarăşul devotat) de furia ursului, cade într-o râpă unde a fost "găsit de oamenii aceia ciudaţi, care vorbeau o limbă necunoscută lui" şi traumatismul suferit îl duce la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Continuare

Beţia cea de pe urmă

Daniel Luca

Beţia cea de pe urmă

Versuri pline de revoltă sunt cuprinse în volumul ieşirea din matrichix de Daniel Marian (cu I.S.B.N. de autor). Revoltă împotriva a tot și a toate, nemulțumirea fiind prilejuită de imposibilitatea socializării pe viu, ceea ce a dus la pierderea prieteniilor, la destrămarea relațiilor.
    Boala ce a cauzat aceasta nu a cuprins și nu cuprinde doar individul, ci și societatea în ansamblul său, o societate prinsă pe picior greșit și ajunsă într-o situație fără ieșire, cu iz de totalitarism.
    Acum, omul este, practic, un mort viu („din prima zi de moarte judec / o priveliște interzisă / o culeg ca pe o păpădie / și o zidesc pentru mai târziu / când moartea nu va fi atentă / și mintea va pușca din arc / pe urma zilelor netrăite și care / stau la ușă să intre buluc” – zile de trăit în moarte), nemaiavând dreptul la rațiune, ci doar cel de a se supune („trotuarul din dreapta va fi numai pentru dus / cel din stânga pentru întors / dacă va mai fi cazul / astfel oamenii nu se vor putea întâlni și nici / privi în față niciodată spre a nu avea amintiri / eronate cu viața...

Continuare

"JURNALUL" - roman de Milian Oros

OLIMPIA MUREȘAN

"JURNALUL" - roman de Milian Oros

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.
        În cele ce urmează voi încerca să prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii față de actul creator a romanului „Jurnalul”scris de Milian Oros –o carte de comunicare și iubire. Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp.  Așa cum spune Biblia „dacă dragoste nu e, nimic nu e” acel „nimic”prezentat de carte e „clipa prezentă” sau „prezența clipei” trăită într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocupări și gândiri românești-cu un stil autentic adoptat de scriitor.E o bucată de timp în mintea și ochii unor oameni, niște oameni obișnuiți, preocupați pentru„mai bine” care caută răspunsuri la probleme pertinente ale existenței umane, astfel romanul este o...

Continuare

Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecţie

Ioan Romeo Roşiianu

Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecţie

Daniela Achim Harabagiu – „O altă dimensiune a sentimentelor”, Colecţia Poesis, Editura Ecreator, 2018

Cu o provocatoare carte revine-n prim plan poeta Daniela Achim Harabagiu, volumul „O altă dimensiune a sentimentelor” prevestind din titlu un nivel superior de comunicare, o abordare aparte a cuvintelor, o altă investire cu sensuri şi nuanţe a imaginii imortalizate.
Constientă de forţa decupajelor făcute din cotidian, peta îi propune cititorului vederea de ansamblu, astfel încât întregul pare a fi substanţial influenţat şi determinat chiar de amănuntul asupra căruia îşi apleacă reflecţia.
Este un incitant îndemn la lectură, iar (pe)trecerea cititorului prin uneori abruptele ruperi de ritm - de la poemele cât o fulguraţie de gând până la cele de respiraţie largă, prozopoeme – îl transformă pe acesta în complice la o mai altfel de fotografiere a realităţii.

Continuare

Preaplină de iubire

Daniel Luca

Preaplină de iubire


Volumul de versuri al Petronelei Apopei-Ignat (Iubită în albastru, Editura Ecreator, colecția Debut, Baia Mare, 2018) este o dezvăluire a sentimentelor, a trăirilor sufletești, cu o nonșalanță plină de curaj și neprevăzut.
    În economia debutului este firesc să fie cuprinse aici și poeme care să nu se ridice la același nivel valoric cu al celorlalte (de exemplu: Zâmbește, Aurite cuvinte..., Doar tu... ori Numai pe tine, Doamnă), însă dexteritatea și plăcerea mânuirii cuvintelor nu pot trece neobservate.
    În centrul poemelor se află femeia, iubită ori mamă („Femeia-i mamă și iubită / La căpătâiul nopților de mai”), întotdeauna preaplină de iubire și oricând pregătită să o reverse asupra celorlalți, ca o primăvară a (re)învierii („Eu azi arunc din suflet primăvara, / Și-o-mprăștii peste lume, tremurată”; „Arunc din suflet dorurile toate și dornică le-mpart – rotunde sfere”).
    O poveste de iubire perpetuă între bărbat și femeie, izvorâtă din cuvânt, care își are originea, la rându-i, în lumină („la-nceputuri de lume a fost LUMINA, / O călimară din care-a curs CUVÂNTUL”; „Și povestea continuă de veacuri, prin veacuri / Cu noi... și prin noi...”). O lumină divină.

Continuare

„Dialoguri poetice” – punte între suflete şi cuvinte

IR Rosiianu

„Dialoguri poetice” – punte între suflete şi cuvinte

O carte mişcătoare, dacă nu chiar una cât un îndemn la meditaţie asupra vieţii şi a lumii este aceasta cu care poeta sibiană Katy Şerban ne îndeamnă, o carte mărturie a unei frumoase şi pure prietenii, un mesaj de suflet cât o confesiune şi chiar mai mult de atât.
O carte închinată unui prieten, la început un cadru uşor concurenţial între doi poeţi care şi-au ascuţit condeiele la umbra aceluiaşi gând, a aceleiaşi idei, o carte încheiată ca o ofrandă adusă prieteniei şi poeziei.
Acesta este contextul în care se naşte volumul „Noi doi şi-aripa frântă-n cer”, unul inspirat împărţit în două secţiuni vădit inegale, „Dialoguri poetice” şi „Zbor frânt”.
Dacă primul are consistenţa şi forţa necesară unei uşoare impuneri în peisajul liric contemporan, al doilea, cu toată emoţia şi stângăcia generată de pierderea prietenului drag vine să întregească fericit această poveste de viaţă.
Prima parte, care şi dă titlul cărţii, „Dialoguri poetice” – de departe! – configurează unul dintre cele mai reuşite duete lirice româneşti contemporane.
Numai „Antimetafizica” scrisă de Nichita Stănescu şi bunul prieten Aurelian Titu Dumitrescu depăşind această secţiune în profunzime.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Petronela Apopei

Petronela Apopei

Poezii de Petronela Apopei

Ești

Ești infinitul din fiecare clipă a mea,
Cerul, albastrul meu adorat,
Lumina și-un capăt de stea adunată
Și-atât... îmi ești unic bărbat!
Sărutul pe suflet, pe surâs și tăcere
Gândul de taină și pasul nescris
Și mâna ta și vinul băut în plăcere
Ești singurul, tainicul zis...

Continuare

Poezii de Ana Maria ILIESCU

Ana Maria ILIESCU

Poezii de Ana Maria ILIESCU

IREAL, DAR REAL...

Mă scufund în tăcerea adâncă de afară
Și mă intreb dacă oi fi trează
Sau s-a schimbat chiar lumea toată ?

Nu văd oameni, nici mașini,
Dar copacii de flori sunt plini,
Pe cer strălucește cu mirare Soarele
Și întreabă mierlele
De ce nu-și cântă odele?

Continuare

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nopţi de busuioc

Se rotesc într-un cerc pe o margine de cer,
cercul nu cade,
nu are unde să se deschidă,
pământul e prea departe în albastru.

Nopţi de busuioc îşi risipesc mirosul
prin aerul de care îngerii nu fug
şi suferinţa urcă în altă lume
pe care nimeni n-o cunoaşte.

Continuare

Poezii de Petronela Apopei

Petronela Apopei

Poezii de Petronela Apopei

Visul copilăriei
(Acrostih)

Visări, povești și taine multe
Ivite-n pragul dimineții,
Surprinse stau ca să asculte
Un vast poem ce-au scris poeții

Luate dintr-un colț de cer,
Călătorind prin suflet, vaste,
O clipă plină de mister,
Primită-n scânteieri albastre...

Continuare

Poezii de Gelu DRAGOŞ

Gelu DRAGOŞ

Poezii de Gelu DRAGOŞ

Privim în aceeaşi direcţie
                     Motto: „Dacă tu eşti o pasăre, sunt şi eu o pasăre”

Noaptea trecută am visat un poem
lung cât o pagină de revistă
scris cu litere caligrafice
motiv pentru care nu-l pot reproduce
îl povestesc pe scurt

Descrie-mi, Doamne ţinuturile
în care nu am călcat
şi înfăţişarea Ta
deşi exprimarea-Ţi nu o voi pricepe
poate

Continuare

 

Proză

Prev Next

Lăcrimarul cu fustă

Simona-Ioana Cucuian

Lăcrimarul cu fustă

La el în casă. Ca la el acasă? Ura expresia „Simte-te ca la tine acasă!” Unde? Ce? Cum? Sau cealaltă „Fă-te comod!” Adică? De ce? E vreo placentă stabilă prin zonă, izolată cu termopan şi antifonată cu bureţi sau vată de sticlă? Toate astea nu erau decât agasări ale normalităţii. De undeva, dintre boscheţii prafuiţi şi pişaţi din dreptul geamului - în dimineaţa asta, cu vreo 50 de metri mai îndepărtat de retină, cumva scos pe ochi, se auzeau ritmuri mecanice de gazzara. O atmosferă băgată pe gât. O poluare fonică extremă şi alternativ încreţită. Ar fi vrut să fie puiul de cimpanzeu alb. Abaterea. Micuţul care a scapat normei şi s-a nascut alb în plină noapte, în mijlocul unei perpetuari străbune de culoare. Chiar şi aşa se poate trăi. Cu tot cu Preludio en Tristeza Menor. Dar el, el se consola ca un taur într-o încăpere strâmtă. Dadea senzaţia că ar avea de gând să schimbe ceva în viaţa lui. Să se înfurie totuşi? Ca schema să fie clară şi tăiată din rădacini? Va sparge toate obiectele pe care le idolatrizase cu ceva timp în urmă prin trăirile lui cât de cât spirituale. Poate că şi alţii procedeaza la fel.

Continuare

IZA ŞI MARA

Aurelia Oancă

IZA  ŞI  MARA

A fost odată ca niciodată... A fost un om harnic şi drept, cum sunt mulţi oameni care trăiesc în frumoasele ţinuturi ale Maramureşului. Acest om, pe nume Bogdan, avea o soţie frumoasă pe nume Maria şi două fete la fel de frumoase : Iza şi Mara. Ei şi-au construit o căsuţă din piatră adusă din munte şi din lemn tăiat din pădure. Cei doi munceau din zori şi până-n noapte, ca   să-şi poată creşte frumoasele lor fete. Iza, fiind mai mare, o ajuta pe mama ei, dar se juca şi cu surioara ei mai mică, Mara.

            Într-o zi, cele două fete au ieşit în curte să se joace. Au cules flori, au alergat după fluturi, s-au ascuns după bolovanii cel mari, căzuţi ca nişte dinţi uriaşi din muntele de piatră aflat în apropierea casei lor. Tot zburdând, n-au băgat de seamă cât se depărtaseră de casă.

Deodată, s-a deschis o privelişte minunată în faţa lor. Iza, puţin speriată, o prinde pe Mara de mânuţa ei mică şi se uită ca vrăjită la cascada minunată, ce-şi rostogolea apele peste coastele de piatră ale muntelui. Ajunsă jos, apa se izbea de oglinda lacului de la poalele muntelui, apoi în valuri înspumate, se grăbea să curgă la vale, udând copacii din jurul lacului cu stropi de apă cristalină. Totul era învăluit apoi, de un curcubeu uriaş, arcuit deasupra apei şi deasupra pădurilor, peisajul părând desprins dintr-o poveste.

            - Uite o zână, spuse Mara !

            - Unde ? Eu nu o văd !

            - Acolo, în apa ce cade de sus !

Continuare

După iepuri

Miriam Tkee

După iepuri

Toamnă, vânt. Copacii se legănau, frunzele cădeau, făceau covoare galbene, portocalii, era un cer alb, erau păsări ca nişte săgeţi mici, vântul bătea, frunzele zburau. Aceste imagini dintr-o zi de toamnă, atât de pline de viaţă, înainte de căderea ultimelor frunze, erau completate cu un trio aventuros: Bobică explora dealul cu mine şi cu tată, iar tata mă ducea pe umeri.
 
Bobică a fost otrăvit în noaptea care a urmat. Am plâns mult, şi eu, şi fraţii mei.  "E doar un câine", spuneau alţi copii. Mie mi se părea că era ca un frăţior. Mi se părea că inima mi s-a oprit puţin, când l-am îngropat în poieniţa de la capătul viei. Ştiam că urma să fie, pentru totdeauna, departe de mine.

Îmi amintesc bine de ziua aceea…

Continuare

POETUL ŞI CĂRCIUMARUL

Mihai Traista

POETUL  ŞI CĂRCIUMARUL

În memoria scriitorului Mihai Nebeleac

Cei ce l-au cunoscut pe profesorul şi scriitorul Mihai Nebeleac, Mişa, cum îi spuneau confraţii săi Echim Vancea, Gh. Părja, Ion Petrovai, fraţii Mihai şi Vasile Bărlea, Pablo Romaniuc,  Ion Ardelean şi alţii, care cunosc bine întâmplarea pe care vreau s-o istorisec şi pot să susţină că e adevărată. Eu pe atunci eram doar un biet umil ucenic al maestrului Mişa, care cu multă dragoste şi răbdare mă iniţia în arta scrisului şi în ritualul băutului de vodcă, jurându-mi în fiecare seară că v-a scoate din mine un adevărat scriitor. Eh, dar ce să-i faci?.. Mişa a plecat în cele veşnice, iar eu am rămas undeva între un bun băutor de vodcă şi un  scriitor slab. Dar să revin la întâmplarea cu pricina.
Într-una din zilele „fierbinţi” de după revoluţie,  când unii dintre foşti tovarăşi, deveniţi peste noapte domni, şi-au băgat mâinile, pană-n cot, prin saltele, hornuri, şi prin  ciorapul bunicii,  de unde au scos teancuri de sute albastre (de atâta aşteptare, după ziua când vor vedea apusă lumina strălucitului comunism) şi au început să-şi construiască palate înconjurate de garduri din fier forjat şi să-şi cumpere maşini, televizoare, frigidere, butelii, ace, brice şi cuţite…
La fel a făcut şi un cârciumar din sat. Numai că mintea cârciumarului, îngustă, nu putea concepe că totul a luat sfârşit, că nu mai are de ce să-i fie frică.  Inima i se făcea din ce în ce mai purice, cu fiecare cărămidă înălţată pe zidul viitorului său palat. Dar nu se arăta că iar fi frică. Nu!.. În cârciumă urla şi zbiera ca un zmeu, nu cumva cineva să-l bănuiască că  i-ar fi teamă de ceva. Într-o asemenea zi intră Mişa în cârciumă şi comandă o vodcă, bineînţeles «pe barbă» ca de obicei:

Continuare

Acum te cunosc bine, Maria!

Mariana Gheorghe

Acum te cunosc bine, Maria!

Acum te cunosc bine, Maria, ştiu de ce mă respingi, demonii tăi încă sunt prezenţi în iluziile tale, încă te umilesc, încă îţi spun că nu poţi schimba nimic în destinul tău. Captivă a unei iluzorii realităţi, naştere-gol-moarte, creată de tine prin gândurile şi neputinţele tale.
    Nu este nici o deosebire între a rata în interiorul propriului sistem de limite şi constrângeri, şi incapacitatea de a decide ce alegeri trebuie făcute la un moment şi responsabilităţile pe care este necesar să ţi le asumi. Şi totuşi, vine o secundă când eu pot interveni şi pot să te fac să nu te mai ascunzi. Absurdul care te-a guvernat poate fi eliberat printr-o supapă, poţi fi absolvită de laşităţile tale. Ai rătăcit destul prin ploaie, eşti udă şi ţi-e frig. Crezi că este neomeneşte să-mi spui adevărul, să recunoşti în faţa ta că sunt o parte din tine?
Sinele care SUNT îşi cere dreptul la existenţă, uneşte-mă cu tine şi te voi învăţa să simţi sub degete materia, să pâlpâi şi să arzi ca o flacără, să-ţi descopăr nemurirea frumuseţii tale lăuntrice, să-ţi arăt nevăzutul şi incomparabila fiinţă care eşti.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Wireless

Adela Iancu

Wireless

Exterior. Vară. Se crapă de ziuă. Imagine panoramică a unui sat românesc încă în adormire. Ici colo se aprinde câte o luminiţă pe la ferestrele caselor, în timp ce imaginea coboară treptat până în curtea unei gospodării, focalizându-se pe prispa casei.

(atât casa, cât şi vestimentaţia personajelor este tradiţional ţărănească).

ION, ţăran tânăr şi vânjos, tocmai iese din casă la bustul gol. E încă somnoros. La impactul cu răcoarea dimineţii se întinde în pragul uşii, cască zgomotos, apoi se scutură zdravăn. Se îndreaptă spre un lighean aflat pe marginea prispei, ia canceul de apă şi vede că e gol. Strigă scurt:

Continuare

Parfumul deșertăciunii

ANA-CRISTINA POPESCU

Parfumul deșertăciunii

Din volumul Paradigme

Actul I

Decorul:

(Imaginea de pe ecranul din spatele scenei arată haosul.)

Pe scenă este înfăţişată încăperea unui spital de nebuni, o încăpere cu gratii, două paturi, o masă, un caiet şi un pix.

Continuare

VIAŢA CA O PÂINE CALDĂ

Ana-Cristina Popescu

VIAŢA CA O PÂINE CALDĂ

Personajele: Elevul 1, Elevul 2, Elevul 3, Elevul 4, Elevul 5, Elevul 6, Elevul 7, Profesorul, Bătrâna, Eleva 1, Eleva 2.

Actul I

Personajele: Profesorul şi elevii.

Decorul: O sală de clasă spaţioasă în care sunt aranjate în semicerc câteva bănci cu scaune. Într-un colţ al clasei se află o catedră, un scaun.

(Elevii aşteaptă profesorul, ca să înceapă ora.)

Elevul 7: Întârzie.

Elevul 1: E prima zi de cursuri după o lungă vacanţă. E îngăduit.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Spre o Biserică a viitorului

Ninel Ganea

Spre o Biserică a viitorului

Una din obiecțiile frecvente aduse Bisericii Ortodoxe țintește “tradiționalismul exacerbat”. E prea retrogradă, încremenită, preoții sunt “habotnici”, nu iau pulsul momentului, trăiesc în trecut, nu sunt cultivați, nu sunt intelectuali, etc. Cunoașteți refrenul… Pentru desăvârșirea criticii se oferă, de regulă, exemplul Bisericii Catolice, mult mai suplă în recomandări și manifestări, atentă la vremuri, cu resurse umane instruite, capabilă de schimbări fundamentale, de adaptare, de compromisuri onorabile șamd. Trec acum peste faptul că mulți dintre cei care aduc aceste obiecții nu frecventează vreo biserică, fie ea catolică sau ortodoxă. Așa că ele sunt mai degrabă exerciții retorice, formule comode de a avansa o opine pentru o dezbatere la zi sau pur și simplu scuze de moment.

Întâmplarea a făcut să vizitez recent în Franța două catedrale, iar într-una din ele am avut prilejul să asist la o slujbă. Nu o să insist acum asupra desacralizării locurilor, prin comercialism și turism cultural. Ar trebui să fie evident pentru oricine. Instalarea în lăcașuri de cult a unor aparate electronice, chiar în apropierea altarului, prin care poți face donații, cumpăra cărți, lumânări, probabil face și tranzacții mai complexe, simbolizeaza toată depersonalizarea modernă și conferă locului un aer de mall spiritual. Valurile de vizitatori îmbrăcați șui, ca și cântăreții ambulanți din fața intrărilor, nu aduc nici ei prea multă seriozitate, și mă îndoiesc că ajută în vreun fel rugăciunea puținilor credincioși aflați înăuntru. Însă aceste aspecte oarecum periferice pălesc în comparație cu două elemente importante din desfășurarea slujbei și care țin de “aggiornamento”, dorit și la noi.

Continuare

O zi la Sibiu

Ștefan Jurcă

O zi la Sibiu

Inițial aș fi dorit să scriu cîteva date actualizate din enciclopedia unui oraș care a fost capitală culturală europeană, în urmă cu cîțiva ani, uneori nu scrii ceea ce dorești, ci scrii ceea ce-ți vine de la inimă. Sibiul a mai fost și capitală a ortodoxismului, pînă nu demult, apoi, în timpul Diktatului de la Viena, aici s-a adăpostit Universitatea clujeană, aici s-a format Cercul literar de la Sibiu, abia acum studiat la adevărata sa valoare prin lucrări de doctorat ori studii universitare. Lucian Blaga a trecut pe aici, pe unde calc eu acum, noaptea, pe lîngă cetate. Aproape a locuit Constantin Noica, la Păltiniș, de vreo șase ani se tipărește, pe lîngă revistele Euphorion și Astra, revista Cenaclul de la Păltiniș. Sibiul, cu o populație nu cu mult mai mare decît Baia Mare, are și o filială a Uniunii Scriitorilor.Totuși, cei inițiați în istoria culturală, cînd aud de Școala de pictură de la Baia Mare,

ridică o sprînceană și așteaptă continuarea. Din Sibiu a fost în Baia Mare pictorul N.D. Cabadaiev (1877 – 1934) , urma cursurile școlii de pictură băimărene, începînd cu anul 1921. În consemnările fiicei artistului , Lydia, sunt amintiți pictorii Samuel Mutzner, Ferenczy Karoly, Ivanyi Grunwald Bela ori Kemetty Janos. Ajuns la biblioteca Astra am stat și am privit statuia din piatră a lui Octavian Goga și a lui Ioan Slavici, aici în piațetă se împacă de minune.

Continuare

Cine ne judecă?

Christian Craciun

Cine ne judecă?

O lege strâmbă pentru o ţară strâmbată.

Încă sunt în toi discuţiile despre „celebra” lege 217/2015, impusă publicului sub numele de „legea antilegionară”. Dar se pot face deja câteva observaţii sintetice.

Lupta cu stafiile

1. Aş sublinia reacţia întârziată, dezlânată şi lipsită de forţă a societăţii civile. În lipsa unei prese profesioniste şi „pe fază”, legea a zăcut pe la parlament şi numai după promulgare – târziu, prea târziu! – au apărut reacţiile publice. Mă gândesc la expresia în vogă prin anii ‘90 „români, vi se pregăteşte ceva!”.

Continuare