Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
În tăcerea nopții mi-am ascultat sufletul ce-mi grăia în freamăt de vers strivit între cotloanele inimii. Emoțiile și-au făcut loc și s-au așezat confortabil în inima mea așteptând spectacolul pregătirilor...
ContinuareLa ultimul recensământ al populaţiei şi a locuinţelor, una din nenumăratele întrebări la care trebuia să răspundă cel recenzat se referea la etnie.
Într-o localitate, un recenzor a poposit pentru aşi...
ContinuareTitlul acesta o să vi se pară foarte real și sunt sigură că vă veți regăsi în cel putin o ipostază din ceea ce eu am să scriu aici.
N. Grigorie Lăcrița
„Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată
şi...
Corina Isabella Csiszár
Anul Nou
Obiceiul de a sărbători începutul anului este întâlnită pretutindeni,
DN
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care...
ContinuareInterviu cu romancierul Vasile Moiș, autorul romanului fluviu ”În spatele ușilor deschise”, care va cuprinde, în final, douăzeci de volume
Domnule Vasile Moiș, aș începe interviul nostru cu o...
Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...
Continuare= Al treilea interviu cu doctorul Coriolan DRAGOMIR =
În dialogurile anterioare am pus în evidență două din căile prin care doctorul Dragomir a acționat întreaga viață pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirii...
ContinuareNoutăți de la editura Globart Universum!
A fost publicată: GLOBART Antologia de artă contemporană în imagini -Artiști români de pretutindeni
Antologia de artă contemporană în imagini -Artiști români de pretutindeni cu titlul...
După succesul pe care l-a avut anul trecut cartea de proză ''Prin ochii mei '', fiind prima sa carte de acest gen, scriitoarea Mihaela CD ne surprinde plăcut cu o nouă carte ce urmeazǎ același...
ContinuareTeza de licență scrisă de Titu Maiorescu și teza de doctorat a Zoiei Ceaușescu, cu semnătura și dedicația fiicei lui Nicolae Ceaușescu, sunt scoase la licitație joi, 2 februarie, alături de o impresionantă colecție de...
ContinuareMihaela CD
NUNTA DE FLUTURI de Carmen Doreal
Bucuria întâlnirii cu un suflet de artist ca acela al poetei artiste Carmen Doreal mi-a lăsat impreg-nat în memorie un sentiment de eleganță, fantezie și duioșie precum un dans grațios de fluturi.
Cartea NUNTA DE FLUTURI ce poartă semnătura autoarei Carmen Doreal, apărută în 2022 la editura Princeps Media din Iași, România, ne invită într-un periplu de visări,reflecții și trăiri filozofice ce se îngemănează cu o rafinată expresivitate artistică într-un templu al creației unde poeta aduce drept ofrandă, poeme de mare sensibilitate, pe altarul arzând și fierbinte al iubirii.
Pe coperta cărții NUNTA DE FLUTURI întâl-nim o minunată pictură ce ne atrage ca un magnet, printr-o culoare de roșu flambant predominant, care îi aparține artistei Carmen Doreal și care nu întâmplător poartă denumirea de Romeo și Julieta, reprezentând simbolistic chiar tematica iubirii aleasă de autoare pentru această carte.
Mihaela CD
Rețete de suflet, Gabriela Raucă
Poeta Gabriela Raucă ne surprinde în acest început de primăvară cu o publicație nouă, proas-pătă și aducătoare de bucurii: Cartea ''REȚETE DE SUFLET''publicată la editura Pim, Iași 2022, în două volume de poezii. Denumirea acestor volume''REȚETE DE SUFLET' nu a fost aleasă la întâmplare, pentru că poeziile din aceste două volume asta și sunt: rețete culinare pentru suflet, pentru că sunt în versuri, îți alină dorul și dragul din inimă, amintirile din copilărie, din vremurile bune, când toți cei dragi erau aproape și masa era plină și când nu erau atâtea locuri goale la masă.
Scriitoarea Gabriela Raucă este o artizană a fineții şi a bunului gust dar și al delicatesurilor, fiind o gospodină desăvârșită și o talentată artistă ce scoate din mâinile sale adevărate opere de artă dulci și parfumate de ți-e milă să le mănânci ca sǎ nu le strici forma încântǎtoare. Doar privind fotografiile acestor minunății îți trezesc o poftă de îți lasă gura apă.
Valentin Lupea
Se pare că volumul de faţă, SCRISORI DESPRE DEMONI ŞI SFINȚI, Editura ETHNOLOGICA, din Baia Mare, împreună cu celălalt volum, SCRISORI DE DRAGOSTE NEEXPEDIATĂ, (2016), Editura GRINTA din Cluj -Napoca, stă la baza procesului de scriere al SCRISORILOR lui Ioan Romeo Roşiianu, cele două volume jucând rolul precursorului, al deschizătorului de drumuri într-un domeniu al genului liric al literaturii române culte mai puțin explorat, dacă nu cumva aproape deloc, cel al SCRISORILOR.
Cele două cărți sunt continuate, apoi, în stilul şi-n domeniul de acum specifice lui Ioan Romeo Roşiianu, de restul SCRISORILOR, după cum urmează: SCRISORI DE DRAGOSTE PIERDUTĂ, (2018), Editura eCREATOR din Baia Mare; SCRISORI DE DRAGOSTE IROSITĂ, (2019),Editura eCREATOR din Baia Mare; SCRISORI CĂTRE IZOLETA, (2020), Editura DETECTIV LITERAR din București.
Mihaela CD
Prima Iubire,Poezia-Aurelia Rînjea
Scriitoarea Aurelia Rînjea, poetul fizician ce ne surprinde de fiecare dată prin intensitatea și emoția versurilor sale, iată că aflată într-o perioadă creatoare extrem de prolifică, publică cel de-al 4-a volum de poezii în 2022, cu titlul PRIMA IUBIRE, POEZIA, într-o ediție bilingvă: româno-franceză, la aceeași editură LUCVAL&KEN din Petroșani, România.
În motto-ul cu care începe această carte, autoarea ne spune cât se poate de clar în câteva vorbe ceea ce semnifică pentru propria persoană poezia: „Poezia este copilăria / Și Iubirea lumii”, iar în cuvântul său de autor cu titlul „Taina scrisului, miracol unic”, ne vorbește din perspectiva poetului despre ce înseamnă să scrii. Prin scris, poeta simte că aparține „acestui pământ”, scrisul definind-o și însoțind-o „cu aura de lumină, în bucurie și în singurătate, în adân-cul ființei mele”, acolo unde îl găsește pe Dum-nezeu. Scrisul este „o mărturie”, „despre adevăr, oameni și iubirile lor”, „o reînviere a lumii”, prin care supraviețuiește acestor vremuri, „într-un tărâm de poveste” și un „miracol unic” .
Mihaela CD
Evadare din mine, autor Camelia Florescu
Cartea ''Evadare din mine''publicată la editura Olimpias-2022,purtând semnătura autoarei Camelia Florescu reprezintă o adevărată surpriză editorială atât prin modul de concepție și structu-rare al cărții cât și prin conținutul deosebit.
Fiind colege de redacție la revista Poezii pentru sufletul meu am citit și am ascultat multe dintre creațiile literare, muzicale și jurnalistice ale Cameliei Florescu și pot să afirm că a fost dăruită cu mulți talanți de Dumnezeu. Este o adevărată artistă în tot ceea ce face, având o capacitate de creație uimitoare, o personalitate complexă, o ar-tistă a scenei,a cântecului, a versului, a condeiului, o jurnalistă adevărată, plină de talente, cu foarte multă intuiție, inspirație și creativitate.
Autoarea Camelia Florescu nu poate fi încadrată în niciun fel de tipare pentru că ea repre-zintă acel Everest creativ,inedit și magnific mereu la înălțime, mereu deasupra oricăror așteptări. Din punctul meu de vedere atât ca și poet/textier cât și ca și artist/interpret, redactor și realizator de emi-siuni, Camelia Florescu reprezintă omul care nu se mulțumește cu puțin fiind extrem de exigentă cu ea însăși și aplicând principiul calității și origi-nalității cu absolut tot ce creează,muncind cu am-biție și sârguință și dăruind tot ce are mai...
Adriana Craciun
,,Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher şi de sine stătător. Fiecare om este o bucăţică din Univers, o parte din întregul cel de căpetenie. Dacă marea îi smulge cu valurile un bulgăre, Europa este împuţinată, aşa cum ar fi orice bulgăre de pământ, ori moşia ta, ori a prietenilor tăi. Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. De aceea, niciodată să nu faci întrebare: pentru cine bat clopotele? Pentru tine bat.” (John Donne)
Clopotele fac un legământ emoţional cu sacrul, bat în momentul în care anunţă ieşirea din temporal a unui suflet.
Când bat la porţile uitării, amintirile se înalţă către cer, de unde se încarcă cu esenţa pură a celor dragi de acolo, sau călătoresc, mai mult sau mai puţin vesele, prin trecutul nostru, reconstituindu-ne paşii făcuţi până în prezent, pe traseul vieţii.
Clopotele se transformă, magic, în clopoţei care atârnă, jucăuş, în coama cailor albi, înhămaţi la săniile amintirilor care poposesc ,,Pe derdeluș”: ,,M-am trezit cu voie bună, / Sunt cu sania pe drum, / Alți copii mai vin acum, /Gașca noastră se adună.’’
Mihaela CD
EROII IMPOSIBILULUI 2016, CONVORBIRI SUB AURA SPERANȚEI 2017, CLEPSIDRE ÎNARIPATE 2018, REPORTAJELE BUCURIEI-2019
autor: Liliana Moldovan
Cred cu tărie în Legea Universală a Compensației și mai cred că, dacă Dumnezeu a îngăduit cuiva o anumită suferință fie ea fizică sau psihică,vor exista cu siguranță, alte daruri pe care persoana le va primi întotdeauna fie că își va da seama sau nu de acest lucru, și mai cred că, atunci când o ușă se închide, negreșit, alte uși tainice se vor deschide instantaneu!
Pornind de la aceasta Lege Universală a Compensatiei, pe care am experimentat-o și am trăit-o pe propria-mi piele, mi-au atras atenția 4 dintre cărțile absolut senzaționale ale autoarei Liliana Moldovan, o scriitoare și o jurnalistă de excepție, căreia, înainte de toate se cuvine să îi fac o scurtă prezentare, menționând câteva date din CV-ul său literar:
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
LA GALAXIA TA, AJUNS
Străin, un vagabond desculț, ajuns la Ea,
de osie- o inimă, te prinzi și o dansezi în blugi,
galactică, o strângi și-o joci cu ritm din voia ei
de-atunci -cu zeul tău ca să întorci
galactic început cu vreri de împlinire...!
Tot Ea, olive riduri și carnale cute,
nu ți le- arată încă firii tale liberă în cer,
de ce ai fost un râu de gânduri în căderi
din cerul poeziei-n lunci bătute-n stele:-
o trecere cu depășiri și resturi din plăcere...!
Mihaela CD
Bieți arlechini
Se-ncolonează gândurile rele
Ce vă străbat focuri din priviri
De-atâta gelozie și invidii grele
V-ați transformat în biete otrăviri
Curg fluvii de ironice versete
Ce cântăresc în ele întinată ură
Pe splaiul gri al bietelor cuplete
Crește-o înveninată bătătură
Maria Monica Stoica
Dimineţi marine
Dimineaţa
Numără firele de nisip...
Şterge poveştile de dragoste
Din paşii
Întipăriţi pe plajă.
Cu limbi şerpuite,
Valurile
Netezesc ţărmuri cuminţi,
Nisipuri în aşteptare...
Ecaterina Rolea
Dragostea de muze
Este o dragoste venită din cer
care răsare în noi și când e ger,
o aduce un înger cu ochii zglobii
care gravează în suflet păpădii!
Ea sună în suflet ca un clopoțel
de dragoste și iubire, ca un vânticel,
pentru viață până la firul de iarbă,
și firul sufletului de poet se inoadă
Petru-Ioan Gârda
O FRUNZĂ
Vezi fruna asta, palidă, de-arțar?
E scris pe ea romanul vieții mele,
Am pus-o-n plic și ți-am trimis-o-n dar
Să o citești în nopți pustii și grele.
Din sufletu-ncărcat cu prea târziu,
Am tot gravat cu toc muiat în chin,
Cu negru-adânc pe fondul arămiu,
În fiecare zi câte puțin.
Flori BUNGETE
O iubea pe Gherghina mai tot satul, de la mic la mare,și de la mare la mic, fiecare în felul lui, în funcție de vârstă, de gradul de rudenie, de ceea ce făcuse ea pentru fiecare în parte și pentru toți la un loc, ce mai, o iubeau până și dușmancele...dar invidioase nu arătau așa pe șleau, însă între ele, aproape totdeauna mai mult o lăudau decât o bârfeau.
Era frumoasa, deșteapta și vrenica satului. Nu avea nici o vină că se născuse așa...ba chiar de multe ori și-ar fi dorit să fie și ea ca celelalte fete de seama ei, să treacă neobservată, să nu dea apă la moară la gura satului, cum s-ar spune, să se vorbească toată ziua bună ziua , numai și numai de ea, ori de câte ori se întâlneau câte doi trei bărbați sau femei pe ulițele înguste ale satului.
Sorana M. Ilie
Pe drum, mașinile merg în sens opus, șoferii cu ochii pe ceafă înjurând în trafic ca o turmă de vite într-un hambar. Copacii stau cu rădăcinile îndreptate spre soare, uscate și răsucite de trecerea anilor. Bebelușii plâng în cărucioare cu fețele lor îmbătrânite, de parcă viața ar fi trecut în câteva clipe, pe lângă ei. Ploaia iese din asfalt ca un gheizer și atinge cerul. Ce lume ciudată, nu-i așa? De ce ar avea copacii rădăcinile îndreptate spre cer și de ce ar fi copiii cu chip de bătrâni? Poate pentru că pur și simplu așa sunt? Nu tot ceea ce iese dintr-o normă a naturii umane trebuie înțeles. Dacă am începe să ne întrebăm de ce ploaia cade în direcția opusă, ce farmec ar mai avea? Ce sens ar avea dragostea sau viața dacă ne-am pune în mod constant întrebări despre cum ar fi trebuit să fie, în loc să o îmbrățișăm așa cum este?
ContinuareSorana M. Ilie
Tristețea este o femeie frumoasă, cu haine elegante și o postură grațioasă. Ea este femeia pe care toți bărbații o admiră, pe care toți o doresc și pe care toate femeile o invidiază. Tristețea este parcă sculptată de cele mai talentate mâini și toți iubitorii de artă o admiră. Cu toate acestea, când tristețea intră în viața oamenilor, aceștia încetează brusc să o vadă ca pe ceva frumos și încep să o privească cu alți ochi. Acum tristețea este o bătrână, îmbrăcată în haine ponosite și rupte, tot ceea ce oamenii nu găsesc frumos, ceea ce nu admiră.
ContinuareSorana M. Ilie
Am fumat țurțurii și stalactitele în liniște, pe bancă, dogoarea gerului arzându-mi în vene. Fumul glaciar mi-a înăbușit nervii cervicali, paralizându-mi simțurile. Țigara s-a terminat, la fel ca și viața din mine. Te simt aproape, deși ne despart lumi întregi. Lumi de vise, lumi de stele, lumi de planete și constelații. Vreau să merg spre sud, dar picioarele mele sunt blocate în pământul înghețat al ignoranței. Mă lupt și gravitez în jurul propriilor mele remuşcări. De ce ai ales să mergi în lumea veșnică a cunoașterii, fără să mă lași să-ți îmbrățișez misterele? Am vrut să mai fumez o dată, dar țigara s-a stins, la fel și lumina din ochii mei.
ContinuareSorana M. Ilie
Felinarul electric luminează strada pustiită de vreme ca un brav soldat la poarta domneștii cetăți. Solitar în fața băncii mâncate de carii, tristul felinar își pleacă articulațiile peste șoseaua de bitum asfaltat. Lumina sa, ca o văpaie de electrum, cuprinde în aureola razei sale zeci de orașe furnicare, nunți de omizi și-nmormântări de fluturi, bocet de copile cu inimile frânte de tinerii becisnici de la sat. Felinarul a privit poveștile a zeci de generații, de la copii în fașă și până la bătrâni cu Maica Domnului pe piept și, cu lumina sa, a sărutat chipurile fiecăruia la ceas de seară.
Continuare
Melia Cerchez Marin
Intră în scenă Guru, îmbrăcat în robă albă, are un aer transpus complet, priveşte în sus, cu o expresie de beatitudine. În calea sa se află o poşetuţă cochetă pe care Guru nu o ia în calcul, se împiedică, se dezechilibrează şi se sperie, pentru moment.
Guru
(nervos) Cine mama nai…(se cenzurează) mama natură a pus asta în drum?
De după un elemnt de recuzită iese, facând plecăciuni si temenele, adepta.
Adepta
Eu, prea-sacra ta sfinţie!
Guru
(nervos) Şi de ce, fă…(se abţine) făptura domnului, ai pune o poşetă în drum? Adică la ce iţi serveşte? Ce ai de câştigat dacă îmi pui piedică?
Adepta
Păăăăăii…în primul rând am vrut să văd dacă preasfinţia ta cade lat la pământ ca noi ceilalţi, muritorii obişnuiţi, sau forţele nevăzute, care lucrează ele cu mata, te ridică de subţiori în aer şi sfidezi gravitatea
Guru
Gravitaţia…
Melia Cerchez Marin
Mie nu îmi plac filmele de groazǎ. Mǎ uit la ele doar ca sǎ mǎ enervez. Şi de fiecare datǎ sunt curios pâna unde se poate ajunge. La mine cu nervii, adicǎ dacǎ o sǎ îmi crape ceva în cap, iar la ǎia din film cu prostia.
Scopul poveştii este aproape întotdeauna acelaşi: sǎ aduni laolaltǎ într-o cabanǎ, într-un castel, într-un sǎtuc, într-un loc izolat, cât mai mulţi tâmpiţi şi apoi sǎ îi omori.
Întotdeauna în grupul respectiv existǎ mǎcar o piţipoancǎ bunǎ doar de…iubit, care doar la…iubire se gândeşte şi de obicei de aia şi moare, cǎ e atentǎ la pectoralii unuia şi omite toporul criminalului.
Apoi sunt cel puţin doi baieţi voinici şi luptǎtori, dar atât de proşti încât mor primii.
Existǎ un geniu cu unul sau mai multe complexe, una sau mai multe dizabilitaţi sau ciudǎţenii, care reuşeşte sǎ trǎiascǎ mai mult. Pentru...
Radu Macrinici
Cea mai bună piesă românească de teatru a anului 1997 (cu titlul Ț/TARA MEA), premiu acordat de UNITER şi Casa Regală a României
Se dedică celor doi ofițeri de securitate din Baia Mare care, într-o dimineaţă a anului 1984, m-au trezit din somn şi m-au dus pe strada Scânteii.
O cameră cu scaun, dulap şi masă metalică, toate albe. Pe melodia ”Iubirea-i doar o glumă”, Femeia, îmbrăcată într-un halat maro de spital, şterge cu o cârpă peretele din spate, unde se vede amprenta însângerată a unei palme, pete de sânge, urme de lovituri. Se aude o sonerie, femeia se duce la dulap, îl deschide şi ia de acolo câteva cutii cu medicamente, cu dimensiunea in crescendo, culminând cu un flacon uriaş.
Bea pe rând şi din ce în ce mai greu, din fiecare flacon câte o pastilă.
Pune flacoanele înapoi în dulap, rămâne cu cel mai mare din ele, e descumpănită, apoi răstoarnă din...
Continuare
Dan Lupescu
Mihai Marcu (Ulmeanu), ex-colegul meu de bancă dintr-a VIII-a D (la „Frații Buzești” Craiova), ne oferă – încă și încă o dată – prilejul de a ne conecta la noi clipe de eternitate. De astă-dată, ne ispitește prin cvasi-torențiala sa tinerețe spirituală, chit că, în zoriorul acestei zile de 21 februarie a.c., a rotunjit vârsta semi-centenară, plus 25 de ani.
Adică vârsta de aur, a deschiderii plenare spre Univers a ceea ce medicii numesc Ochiul lui Dumnezeu, situat exact în centrul creierului nostru.
Bucurându-se de o suită de „maladii” specifice spiritelor solare: dorința de a ști, de a cunoaște – mereu mai mult și mai bine -, provocat de daimonul creator, ca și de vocația de a-și asuma mereu noi și noi orizonturi ale aspirațiilor umane, de a-și dăltui destinul fie și în piatra aburoasă a unei aripi de fluture delicat sau în voalul mătăsos, în marama drăgăstoasă a colii de hârtie -, Mihai Marcu ne oferă încă două romane incitante, cu titluri provocatoare: Mihăiță dintr-a XII-a, respectiv, Femeie, dulce nebunie…, precum și ediția cea mai recentă a revistei sale: Realitatea literară.
Valentin Lupea
BOCETELE sunt nişte elegii ale genului liric al literaturii populare, in care autorul anonim îşi exprimă sentimentele de mare durere față de cel decedat.
Cântecul, care este o improvizație, comunică la modul elogios, laudativ, la modul encomiastic, anumite fapte săvârşite în cursul vieții de către cel decedat.
"C-aşa slabă cum erai,
Multă trebuţă făceai
Şi cu noi tot mai grăiai
Şi fruntea ne-o descrețeai
Şi săracele mânuți
C-o fost la trebuți,
Cu gura m-ai învățat,
Bune sfaturi mi-ai mai dat"
După George Coşbuc, bocetul avea un caracter panegiric, un caracter de discurs public prin care se preamăreau anumite fapte de vitejie, fiind cel mai realist şi mai filozofic dintre toate genurile de literatură populară, pentru că încearcă să dea anumite răspunsuri întrebărilor despre scopul vieții aici pe pământ, despre moarte şi despre lumea viitoare.
Mihaela CD
Mă întreb câți dintre cei care citesc acum știu care este situația reală a bibliotecilor din Româ-nia, faptul că bibliotecile nu au fonduri de achiziții și că autorii trebuie să imprime pe banii lor căr-țile,ca apoi să le doneze, lucru care este imposibil de realizat pentru un scriitor căci după cum se știe condiția scriitorului roman este una precară (nu primește fonduri de nicăieri, el creează dar nu e plătit, el dăruiește dar nu este valorizat la justa sa valoare)
Ca să o spunem direct SCRIITORUL NU își poate permite să plătească la tipografie valoarea a sute de cărți pe care să le doneze, el are nevoie de SPONSORI și SUSȚINĂTORI pentru că de unul singur nu poate duce la bun sfârșit o campanie de acest gen.
Aflându-mă în țară am fost contactată de zeci de biblioteci care mi-au cerut cărțile și vreau să vă spun că am fost impresionată să aflu cată nevoie au de cărți, cât de putini autori contemporani se află pe rafturile acestor biblioteci și cât de mare sete și nevoie de lectură se află în cititorii abonați la biblioteci, am cunoscut câțiva dintre cititori, am stat de vorbă și am fost profund mișcată! Mai sunt oameni care citesc, mai sunt oameni care au abonament la bibliotecă și care deși nu își permit să cumpere cărți totuși merg la biblioteci!