Eu, Revista Ecreator și Editura Ecreator anunțăm încetarea colaborării cu numita Petronela Apopei.
Deși a fost avertizată în repetate rânduri să își revizuiască atitudinea și comportamentul față de colaboratorii noștri, ea nu a înțeles să facă astă, n-a dat curs...
Nici pe departe. Doar muzica progresivă din a doua jumătate a veacului trecut putând fi numită astfel. Chiar de nu se cânta mereu împreună cu orchestre de acompaniament. Dar...
ContinuareÎn America. Mai exact, în Texas. Unde justiția și unii reprezentanți ai săi demonstrează nefast că adevăru` și dreptatea multașteptate-n instanțe sunt doar ceea ce consideră ei c-ar fi...
ContinuareAdică octombrie vecin, la filarmonica piteșteană. Mai întâi, ”Vița de vie”. Lume multă-n sală, da` rock simfonic nicicum. Iar sonorizarea, necorespunzătoare. Apoi, Răzvan Stoica, cunoscutu` violonist, în tandem cu...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
ContinuareProf. Dr. Mihai Dăncuş
„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...
ContinuareLB
Zi mare în calendarul creștin, 15 august prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, momentul în care Sfânta...
Continuare
1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de...
Continuare
Intr-o zi de octombrie a anului 2023, chiar in Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice m-am hotarat sa merg in Franta la familia fetei mele cu avionul din Baia Mare de...
Continuare
Liliana Moldovan : Parcurgând comentariile la articolul intitulat „IMPRESII de la GALA ARTELOR ediția a 4-a MONTREAL 2023”, scris de doamna Ana Maria Surugiu, publicat în 15 septembrie 2023 în revista...
Continuare
Editura Globart Universum din Montreal anunță :
In curând va fi publicata cartea de ''poezii din sufletul meu pentru sufletele voastre ''cu titlul
CU SUFLETUL ÎN PALMĂ a autoarei Mihaela CD.
.Despre volumul CU...
Între știință și spiritualitate
cu prof dr Constantin Dulcan și d-na Titiana Popa terapeut Body Code
Cu deosebită onoare și bucurie UNIVERSUM VIP Studios a primit vizita a doi distinși invitați: doamna Titiana...
Cu bucurie și entuziasm, ne face deosebită plăcere să vă anunțăm cel mai așteptat eveniment cultural al verii, "Festivalul de Artă Sacră Măgura 2023", care va avea loc în pitorescul sat Măgura (Măgura Branului), în...
ContinuareGelu Dragoș
Poeta Ica Gaftone ne propune un titlu incitant și - în același timp - destul de trist ”Toamna vieții”.
Spun aceasta pentru că poeta născută la confluența Sălăuței cu Someșul, la răscrucea a trei județe Cluj, Maramureș și Bistrița, este o iubitoare a tot ceea ce-i frumos pe lumea aceasta: natura, (pădurile de foioase și conifere, susurul de izvoare, florile), zăpezile, familia (pierderea mamei a fost un șoc pentru ea), oamenii sinceri și pozitivi, dragostea de neam dar și iubirea în formele ei.
Prima carte de poezii a scris-o cu aproape douăzeci de ani în urmă – a doua tot în acest an, tot la Editura Ecreator - și au fost primite cu interes de publicul cititor.
De atunci încoace și-a diversificat și și-a desăvârșit constant stilul, unul cu o amprentă proprie.
Pentru poeta Ica Gaftone viața este alcătuită din secvențe asemeni ”picturilor abstracte”, cu diverse culori, când calde, când reci, așa cum este și viața: ”Culori și anotimpuri întrepătrunse/ Printre frânturi de vieți ascunse/ Unele mohorâte,altele vioaie/ Curcubeie răsărite după ploaie/ Clepsidre neîntoarse la timp/ Aurori boreale formând un nimb/ Aure peste capete frumos strălucind” („Picturi abstracte”).
Adriana Crăciun
„Toamna vieții” de Ica Gaftone este o colecție impresionantă de poezii, care marchează un moment de maturitate și introspecție profundă în viața autoarei. Publicată în 2023 de Editura eCreator din Baia Mare, această carte de poezie se distinge prin diversitatea tematică și stilistică, oferind cititorilor o experiență literară de neuitat.
Cuprinsul variat, ce include poezii cu titluri evocative precum „Picturi abstracte”, „Veniri și plecări”, „Secetă” sau „Toamna vieții”, sugerează o călătorie lirică intensă, în care autoarea își exprimă trăirile, gândurile și meditațiile asupra vieții, iubirii, naturii și existenței umane.
Doamna Ica Gaftone reușește să creeze armonie între formă și conținut, utilizând o varietate de forme poetice, de la vers liber la haiku, pentru a-și transmite mesajele.
Poemele sale sunt încărcate de simboluri și imagini puternice, care invită cititorul să se scufunde în universul său liric și să exploreze straturile de sens ascunse sub suprafața cuvintelor.
Un aspect remarcabil al acestei colecții este modul în care poeta abordează tema toamnei, nu doar ca anotimp, ci și ca metaforă a trecerii timpului și a transformărilor vieții. „Toamna vieții” devine astfel un simbol al maturizării, al bilanțului existențial și al înțelepciunii dobândite în urma experiențelor acumulate.
Dana Zen
,,Suntem ca fluturii care zboară pentru o zi crezând că vor zbura pentru totdeauna.” Carl Sagan
Ica Gaftone înțelege tristețea și durerea ca terapie, le-a trăit în diferite forme, în stilul ei, încă le trăiește, poate.
Prin versurile sale încearcă doar să le transforme în frumuseți. În rânduri pentru noi, cititorii.
Într-o seară de toamnă, cu nostalgie, cu multă ironie, uneori cu bunădispoziție, stări care trădează o înteligență născută și apoi cizelată în furtunile vieții, înțelegând efemeritatea, autoarea stă de vorbă cu ea însăși și, bineînțeles, ne implică și pe noi.
Adresându-se nouă, încă o dată, în acest volum de poezie, sugestiv intitulat ,,Toamna vieții”.
,,Culori și anotimpuri întrepătrunse/ Printre frânturi de vieți ascunse/ Unele mohorâte, altele vioaie/ Curcubeie răsărite după ploaie/ Clepsidre neîntoarse la timp...” da, suntem trecători, frânturi, curcubeie răsărite după ploaie, fluturi.
Într-o zi, oricum, oricare dintre noi, vom face ceva pentru ultima dată. Nu-ți mai construi închisoari din gânduri, folosind opiniile altora despre viața ta și renunță să fii cine vor alții!
Ică Săliṣteanu
despre “Toamna vieţii” de Ica Gaftone
Am citit fiecare cuvȃnt scris de Ica Gaftone, ṣi-am ezitat să scriu această recenzie, dar pȃnă la urmă a triumfat intenţia de a-i fi de ajutor ṣi de sfat bun poetei, fiindcă am constatat că simte nevoia de a-ṣi mărturisi trăirea lăuntrică prin scris.
Pentru a-ṣi salva destinul de poetă, ar trebui să asimileze tehnica poetică de bază pentru: elegie, idilă, pastel, baladă ṣ.a ṣi să se abţină de la ideea că poate realiza haiku-uri, fiindcă kaiku-ul este un tristih special cu 17 silabe (nu mai multe, nu mai puţine), repartizate pe 3 versuri, după cum urmează:
- primul vers – 5 silabe,
- al doilea vers – 7 silabe
- al treilea vers – 5 silabe
iar acesta trebuie, musai, să conţină cel puţin un cuvȃnt care să aibă legătură cu anotimpul în care a fost scris.
Ḯi propunem pe tema aleasă de dumneaei : “A toamnei vȃrstă / Ca nouă primăvară / Trăind amintiri”.
Ioan Romeo Roșiianu
Poeta Ica Gaftone împlinește acum cea de-a treia sa carte, una a primilor pași cu adevărat de maturitate lirică, una în care găsești mai puține inadecvări stilistice inerente începuturilor de drum.
Poate că tema asumată i-a și priit cumva, inversiunile în vers și folosirea unor arhaisme amintind de marii înaintași bistrițeni, de-o anumită instrucție sau nativitate.
Temele poetice vizează o ancorare puternică-n cotidian, versurile sunt confesiuni de sine stătătoare, deși anumite (de)plângeri transformă poezii tematice în poeme strictamente de sorginte socială.
În rest, după cum era de așteptat, lumea rurală, îndeletnicirile oamenilor, dar și fantastica relaționare cu timpul și spațiul dau o lumină aparte unor explorări temerare a temelor filosofice ce derivă din acestea, din disecarea lor și din trăita asumare.
E liniștitoare scriitura ei și face din lector un complice implicat cu fiecare pagină dată, mesajul capătă forță tocmai datorită stării ei de îndatorare față de natura în mijlocul căreia se simte extrem de bine, un spațiu aparte al dăruirii umane și-al nemuririi tradițiilor și obiceiurilor ce pot sfinți în continuare destine.
Valentin Lupea
Spuneam în cronica pe care am scris-o cu ceva timp în urmă celei de-a doua cărți a poetei Ica Gaftone - PREA DE VREME SĂ RENUNȚ, (Editura eCREATOR din Baia Mare, 2023) - că întreaga poezie a dânsei este o frumoasă poveste din lumea satului, a satului copilăriei, cu frumusețile lui, cu peisajele de neînlocuit, cu lunca şi imaşul înverzite, cu apa care curge lin, domoală, cu malul ei cu pescari, cu sălcii plângătoare şi cu arini.
Acum, răsfoind manuscrisul celei de-a treia cărți a poetei, TOAMNA VIEȚII, carte ce apare acum la aceeaşi editură, am putea spune - cu convingere - că orizontul poetic al doamnei Ica Gaftone s-a lărgit, nemaimărginindu-se doar la lumea satului, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, extinzându-se asupra lumii întregi, o lume la o scară mult mai mare decât lumea satului, o lume amestecată şi ea, cu bune şi cu rele, mai mult rele, o lume care ne îndeamnă la meditaţie profundă, la analiză, la tipizare şi la generalizare, dând ocazia poetei să se ocupe de teme şi motive diversificate, de veniri şi plecări, de vremuri şi frunze, de pescari de...
Dana Zen
Despre Ioan Romeo Roșiianu s-a scris mult şi se va mai scrie multă vreme. A beneficiat de referințe critice elogioase pentru întreaga sa operă din partea unor critici literari mari, academicieni, poeți, prozatori, profesori universitari, care i-au apreciat activitatea literară și ziaristică; de critic, prozator și poet.
De asemenea, în calitate de Director al Editurii, ,,eCreator”, Baia Mare, Ioan Romeo Roșiianu se dovedește a fi, prin multitudinea de volume tipărite, antologii și reviste, un neobosit călător prin lumea scrisului, prin magie și prin sinele său.
A scrie despre editorul, ziaristul, poetul Ioan Romeo Roșiianu, este o mare onoare dar și o mare responsabilitate fiindcă ești nevoit să găsești formula potrivită pentru a prinde, într-o definiție elocventă și completă, atât pe omul, cât și pe mentorul și autorul de literatură, care a construit un edificiu literar solid, variat și extrem de valoros.
Avem nevoie în momentul de față de adevărați mari scriitori, mari gânditori, creatori de prim rang, fiind captivi într-o lume care se dovedește a fi tot mai acră, tot mai vrăjmasă, tot mai bolnavă. Avem nevoie de a stârpi răutatea, care se răspândește tot mai mult, tot mai înfricoșător, asemenea unui virus letal. Avem nevoie de...
Dana Zen
POSIBILI VISĂTORI
Undeva era primăvară
încă de dimineaţă, încă din zori...
Era aproape imposibil
să-mi aduci bucuria înapoi
şi s-o răstorni întreagă la picioare!
Obosită, flămândă, trădată...
cum aş putea,
Cum aş putea face pace cu ea
şi apoi s-o dăruiesc mai departe
în milioane de flori roșii și albe?
Ana Maria Dămoc
SENTIMENTE ÎNTOARSE!
Tare aș vrea să
Obosești să urăști
Să fie liniște și suflete frumos
Să iubești!
Cu cât mai profund atașament e,
să rănești când ai prețul corect
al egoului menuet
e deseori imposibil!
Aș renunța...dar fără condiții
copilărești, deastea!
Să vrei ceva,trebuie să meriți
și nu prin rău vei câștiga!
Constantin Bejenaru-BECO
Ludică (2)
Se dedică Dumnealui Nicolae Rădulescu-Seniorul
în semn de preţuire deosebită
Un filfizon-fanfaron,
Chiar de pe vremea lui AKHENATON –
Cel mai faimos-pios şi tandru faraon –
Purta mănuşi din piele de bizon,
Melon, baston şi papion
Parfumat cu-odicolon!
Toma Vicky
MOȘ NICOLAE
-Te întrebi, Albert, când vine
Moșul bun și pe la tine?
-Înainte de Crăciun,
Atunci vine moșul bun!
-Dr el vine-n taină mare,
Nu îl vezi pe- a lui cărare…
Și- aduce la fiecare
Dulciuri multe,…portocale!
Dac-ai vrea să-l omenești,
Un ceai poți să-I pregătești,
S-așezi cana la fereastră,
Poate-așa o să se- oprească!
Gabriela Botici
Rondelul lunii
Iubesc privirea ta surprinsă
De zorii zilei ce inundă
Și nu îți lași ziua cuprinsă
De cei ce vor să te ascundă,
Dar știi să lași lumina stinsă
În nopțile cu lună scundă.
Iubesc privirea ta surprinsă
De zorii zilei ce inundă.
George Dimitriu
Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită căci era foarte devreme.
– Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire importantă - îi spuse cu voce caldă, care însă trăda nerăbdarea.
Până la urmă frumoasa blondă se dădu jos din pat și se îndreptă către baie. Chipeșul ei partener se ridică molcom, iar patul austerei camere se dematerializă imediat. Bărbatul își mângâie barba și comandă mental monitorului-folie să treacă pe modul știri. Leo aprecie concizia acestora (o știre conținea maximum două fraze) și se lăsă amuzat de modul impersonal în care erau rostite de robotul-prezentator:
De la desființarea închisorilor a scăzut constant numărul oamenilor care sunt nevoiți să trăiască izolați în pustietate ori să-și dea acordul de a fi cobai în experimentele cu nanoboți. Se așteaptă cu nerăbdare momentul în care pachetul legislativ va dispărea urmând să guverneze doar legile bunului simț.
Cristian Mladin
Aşteptând răbdătoare ca Liviu să păşească în lumea viselor,imaginaţia Maiei zburda liberă.Se închipui ieşind încetişor din casă ,strecurându-se cu mers de pisică pe langă umbra veche a caselor.
Destinaţia era deja stabilită.Viaţa palpită în inima oraşului iar zgomotul subteranelor este o alternativă care se vrea aleasă să acopere zgomotul zbuciumului trupului şi sufletului.
Păşind treptele ce conduceau spre o altă lume, se simtea liberă,acasă,rebeliunea punând stăpânire pe ea gradual.Însetată,se lăsă purtată pe valurile muzicii iar ascensiunea ei pe boxa ce vibra frenetic nu se lăsă mult asteptată.
Berea curgea în valuri în localul plin de fum iar Maia,de la înăltimea boxei, începea să vadă viaţa cu alţi ochi,încurajată şi de lichidul gălbui şi cu spumă ce îi răcorea trupul înfierbântat.
Ochii multor animale de pradă nocturne erau îndreptaţi spre ea.Se simţea validată de acest lucru,care o făcea să se simtă importantă.Ochii fostului ei partener o dezbrăcau lacom,reactivând instincte ancestrale.
Toma Vicky
- Ie, faine sărbători mai ierau...! Țânem unu-doi porși faini pe care-i îngrijem ca lumea șî când erau de o sută șaizăși de chile, aprope două măji, îl rugam pe Petrea lui Lenuța, că el era mnisarășu nost, adică măcelarul nostru, să ne spuie când pote vini să ne taie porcu. Înaite de-a vini ne pregătem oalile mari pentru fiert maioșu, topit unsorea, bidonu mare pintru unsore, mașîna de cârnaț a cărei cuțit șî sâta trăbuieu să fie bine ascuțăte, etc.”
- Îmi amintesc cum tata ascuțea cuțitele, tăia lemnele ca să-ncapă în pârlitoare și îi chema pe bărbații din vecini să-l ajute la ținutul porcului.Tata Ane, nu voia să țină porcu, stătea în casă, cu perna pe cap, să n-audă cum se „cuviță” porcul.De fapt, asta făceam și eu....
- Apoi, șineva trăbuie s-o facă șî pe asta..zicea mama.
- Ce bine că eram copil...i-am răspuns mamei.
- Așa era obiceiul...Noi, boresîle, curățam ceapa, aiusau usuroiul, măcinam ciperiu, uscam crenguțele de cimbru în cuptor și le cernem ca să îl punem în maioș.
George Dimitriu
Copacul cu... cormorani
În cea de-a treia zi de Paşte a anului 2023 am pornit, dis-de-dimineaţă, împreună cu fiul meu cel mare, Ştefan, spre Dunavăţu de Jos. Ajunşi pe la prânz la pensiune, am fost întâmpinaţi de arbori gătiţi cu superbe magnolii alb-movii, ornate-n interior cu sute de puncte. Pe-un perete trona o imensă planşă care prezenta peştii din apele României, alături de una referitoare la păsările migratoare, de ample hărţi ale Deltei, şi de-un tablou-caricatură ce înfăţişa oameni politici. La loc de cinste se hodinea, înfipt într-un panou lemnos, un cap de peşte cu gura deschisă - se voia hidos, însă era cam ştirb! Din restaurant se putea admira un pitoresc canal, vecin cu pensiunea, canal pe care se odihneau câteva bărci.
Începuserăm dejunul cu borş de peşte, servit ca la Letea: zeama şi cartofii în boluri, iar peştele, fiert, îmbrăcat în legume, ne ‘mbia de pe-un platou. Am continuat c-o saramură de crap cu mămăligă, minunat aşezată într-o farfurie încăpătoare, farfurie-n care locuia şi un recipient cu supliment de zeamă. Nea Florin, barcagiul, şi-a făcut apariţia înainte să terminăm de mâncat. Faţa roşie, de lipovean, n-avea pilozităţi; avea în schimb buze subţiri, nas consistent, şi fusese plantată pe-un trup solid. L-am citit imediat:
Toma Vicky
“Iarna nu ucide florile.Le dă posibilitatea să renască.”
Valeriu Butulescu
După ce veneam de la școală și serveam masa, coseam pernițe, draperii, carpete, pentru a ne înfrumuseța casa. La început coseam pe pânză de sac, din cânepă, cu fire de lână vopsite, după diferite modele care erau la modă și circulau prin tot satul. Unele dintre ele erau ținute- n secret, să nu se umple tot satul, alteori aduceau modele din alte sate. Îmi amintesc că într-o iarnă, în ciclul primar, am cusut pe pânză de sac și fire de lână colorate, draperiile cu trandafiri și cruci pentru ușile și fereastra din camera dinapoi. Îmi plăcea să cos cu cruciulițe simple, duble, tăietură, chelim, punct de goblen și eram tare mândră de rezultatul muncii mele. Toate acestea le datorez mamei care m-a-nvățat de toate, știind că mă vor ajuta în viață. Așa a-nvățat-o și pe ea bunica Viorica. De țesut nu am țesut, dar am încercat să am habar și de această îndeletnicire. Admiram tot ceea ce ieșea din mâinile fermecate ale mamei.Țesea până târziu, veneau și surorile ei și avea un dar de a potrivi culorile de parcă câmpul înflorit s-ar fi coborât pe covoarele sale.După plecarea mamei melei la bunul Dumnezeu, în rujile pline de culoare văd chipul mamei iar în verdele frunzelor, olivul din ochii ei. Unul dintre ele, pe fond de albastru, ca de Voroneț, cu flori roșii și lăcrimioare, l-am transformat într-o tapiserie, în camera din mijloc, lângă tablourile vechi ale familiei, cu rame aurite de unde mă privesc strămoșii mei mutați în veșnicie. E camera amintirilor!
George PETROVAI
În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.
Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor.
Cu paşi rari şi neauziţi, el străbate terasa până la şezlongul pe care cade umbra...
Luciana Marinescu
PERSONAJE:
Mălina
Mihnea
Delia
Vlad
Lăcrămioara
Viorela
Mircea
FIGURANȚI: ospătărița, DJ-ul și grupuri de tineri.
Notă:Textul nu poate fi montat sau modificat fără acordul expres al autorului.
Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă, sub nicio formă sau mijloc (fotocopiere, multiplicare, copiere), sau orice altă metodă mecanică ori electronică, fară consimțământul autorului. Textul cuprins în această lucrare aparține în totalitate autorului, acesta având toate drepturile și responsabilitățile asupra lui.
Melia Cerchez Marin
Avocata e purie, plinuţă, îmbrăcată într-o rochie ternă, lungă, gri sau maro, cu multe accesorii cu iz interbelic (perle, mărgele gri sau bej, inel cu camee). Are un aer plictisit, obosit, e resemnată. Intrǎ Ghicitoarea, o pirandǎ plină de zorzoane, o explozie de sunet şi culoare. E foarte nervoasă. Avocata e surprinsă, clar nu aştepta pe nimeni.
Ghicitoarea
(dând buzna şi foşnindu-şi fustele) Săru’mâna!
Avocata
(puţin speriată) Bună seara, pe cine căutaţi?
Ghicitoarea
(se opreşte din foşnit fustele) Apă pe mata, pe cine fra-su să caut? Ai chef de miştouri?
Avocata
Doamnă, vă aflaţi în biroul meu de avocatură şi nu ştiu cu cine am onoarea, că nu aveţi programare...
Ghicitoarea
Onoarea, oroarea om mai vedea. Şi la ce îmi trebe programare? Păi ce-s la doftor, că nu-s bolnavă? Îs la avocat, că la mata am şi venit! Deci ştiu unde sunt, că eu nu e proasta, da?
Dan LUPESCU
Surâzătoare carte de învățătură
La două zile și două nopți după ce scrisesem Medalionul Torța și Troița cântului viril din Oltenia, dedicat rapsodului Gheorghe Roșoga, am primit volumul Vorbe de duh, povestiri cu tâlc al acestui vestit Om, Profesionist și Patriot (născut la Gura Motrului în ziua de 12 Mai 1945).
Înveșmântată într-o frapantă copertă cartonată de culoarea aurului dacic, cu genă identitară unică în lume, cartea poartă girul Editurii Beladi (Craiova, 2023, format A5, 214 pagini, ISBN 978-973-7773-98-2). Bun de tipar: 8 octombrie 2023. Apărut: 27 octombrie 2023.
Autograful olograf al autorului este datat 23 noiembrie, același an.
Pe la trei ceasuri din puterea nopții, dau ghes a purcede la o rapidă răsfoire, dar mă pomenesc – după mai bine de două ore – că savurasem, rapid și cu înfrigurare, primele 44 de pagini.
Sar apoi mai spre miezul volumului, citesc ultimele două capitole și mă întorn la coperta interioară, unde mă miră, tare mă miră consemnarea a nu mai puțin de șase nume de personalități, care semnează, fiecare, câte un text de escortă: prof. univ. dr. Ion Deaconescu (Cuvânt înainte), Nache Gheorghiu (Prefață), Ion Cornoiu (Postfață), Drd. Vlad Ovidiu Cioacă (Nota editorului), Dr. Mircea Pospai (Cartea de după cântec), Mihai Firică (O carte scrisă direct pe sufletul lui Gheorghe).
Ionuț Țene
E clar că Oswald Spengler nu a avut dreptate în cartea „Declinul Occidentului”, că emisfera care cuprinde ţările nord-atlantice se va prăbuşi în urma crizei economice şi a culturii, ci datorită corectitudinii politice de limbaj, care surpă eşafodajul libertăţii de gândire şi schimbă trecutul istoriei sau literaturii. Marxismul cultural a dus semantica la un exces de schizofrenie sociopată a topicii frazei. Asistăm la o ucronie destabilizatoare prin care se doreşte schimbarea istoriei şi culturii pentru a impune, de fapt omul nou, de tip stalinist sau maoist. „Corectitudinea politică” dusă la limită, înseamnă de fapt „revoluţia culturală” a lui Mao din anii 1960, având ca scop crearea unui cetăţean obedient faţă de stat şi conducător, în speţă în Occident faţă de corporaţie şi sistemul tot mai corupt de ideologie şi propagandă. Deja în Occident doar „Black lives matter” mai contează de fapt, fiind o discriminare a celorlalte rase, deoarece cu adevărat pentru umanitate contează „All lives matters”, adică orice fiinţă umană. Dar discriminarea pozitivă este un vehicol ideologic, iar „noul proletariat” doar un instrument de a introduce dictatura celor foarte puţini şi foarte bogaţi faţă de cei foarte mulţi. E dialectica hegeliană a istoriei, care a stat la baza utopiilor lui Marx şi Engels, ce a dus la sisteme opresive vinovate de uciderea a milioane de oameni. Bineînţeles asta nu a deranjat Germania lui Merkel să ridice statuile lui Marx şi Lenin pe banii partidului comunist chinez şi să ne dea nouă lecţiile lupului moralist.
ContinuareElena Trifan
Ionuț Țene, istoric şi publicist, la Editura Casa Cărții de Ştiință din Cluj-Napoca, a publicat cartea ”Valeriu Gafencu. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor”.
Este un studiu profund şi original, însumând 226 de pagini, structurat în 22 de capitole, cu un ”Cuvânt-înainte” scris de pr. Amfilohie Brânză şi postfața ”Din fericire pentru acest neam, nemiloasa detenție a umplut sinaxarele de sfinți”.
În întreaga carte autorul mânuieşte parcă un far reflectorizant asupra vieții şi activității unui tânăr basarabean, Valeriu Gafencu, proiectate pe fundalul evenimentelor istorice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi din zorii comunismului.
Pentru scrierea acestei cărți, un adevărat imn închinat unui slujitor al lui Dumnezeu, Ionuț Țene a studiat o biblio-grafie bogată, constând din documente de epocă, găsite în arhive, cărți, şi a purtat discuții cu cei care l-au cunoscut pe Valeriu Gafencu în lumea închisorilor.
Abordarea personalității lui Valeriu Gafencu nu se face din punct de vedere al vieții fizice, ci al celei spirituale, prezentate pe o axă temporală, atât orizontală, cât şi verticală, ce ia parcă formă de cruce, într-o relație intrinsecă cu strămoşii, familia, comunitatea sătească, mari evenimente istorice, universul concentraționar al închisorilor comuniste, tovarăşii din detenție, posteritatea.