Edi(c)torial

Drumul cititorului spre carte trece prin…

Drumul cititorului spre carte trece prin „Înzăpezirea Cuvântului”

Într-o vreme evident improprie visului și poeziei, în care centrul de greutate al existenței s-a...

Continuare

Opiniuni

Teatrul zilelor noastre

Teatrul zilelor noastre

Bătrână, da’ bună!

      O mai văzui şi p-asta, după atâţia ani. Opt sute...

Continuare

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

Iară la Ploiești...

Nu demult, inspirat, satisfăcut. Căci l-am revăzut pe Cornel Irimia. Profesor, prieten, om...

Continuare

Documente inedite semnate…

Documente inedite semnate de Albert Einstein, făcute publice după peste 70 de ani

O universitate din Tel Aviv, Israel, a prezentat un lot de 110 documente inedite aparţinând...

Continuare

Traditii

8 Martie, ziua în ca…

DN

8 Martie, ziua în care femeile nu primeau flori şi se luptau pentru nişte drepturi elementare

Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a...

Continuare

Tu ştii de la ce pro…

Oana Bujor

Tu ştii de la ce provine numele lunii în care te-ai născut? Originile denumirilor sunt vechi de mii de ani

Te-ai gândit vreodată de unde provin denumirile fiecărei luni din an? Calendarele noastre din prezent...

Continuare

Legende şi datini de…

Corina Vârlan

Legende şi datini de Dragobete - Valentine's Day-ul uitat al românilor

Dacă îi întrebi pe tinerii români care este ziua în care sărbătoresc dragostea şi fac...

Continuare

Interviu

Interviu cu sigheteanca T…

Interviu cu sigheteanca Talida Goean. Consulul General al României în Hong Kong şi Macao

- Sunteţi Consulul General al României în Hong Kong

Continuare

Creştinismul a dispărut o…

Creştinismul a dispărut odată cu retragerea romană

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu explică pentru „Adevărul“ de ce nu putem vorbi despre creştinism pe teritoriul actual al României în primele secole după Hristos.

Tradiţia Bisericii Ortodoxe Române susţine că...

Continuare

CONTIMPORAN CU FLUTURII

CONTIMPORAN CU FLUTURII

Cărţile, pentru mine, înseamna viaţa mea

    Reporter: De fapt, Ştefan Jurcă, cine e mai important pentru tine: poetul, prozatorul, jurnalistul sau economistul de la URBIS? Pentru ca toti tindem sa...

Continuare

Posta redactiei

Regulamentul Festivalului…

Regulamentul Festivalului – Concurs Național de Literatură „Ion Budai Deleanu”, Ediția a-IX-a, 05 – 07.07.2019, Geoagiu, jud. Hunedoara

Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură ,,Ion Budai Deleanu” a Orașului Geoagiu, organizează în perioada 05 – 07.07.2019 cea de-a noua ediție a Festivalului...

Continuare

Scriitorul și ziaristul I…

Scriitorul și ziaristul Ioan Romeo Roșiianu a obținut un nou premiu internațional

La ce de-a doua ediție a premiilor Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, care s-a desfășurat în perioada 3 – 5 martie la Chișinău, ziaristul...

Continuare

Revista ARGO, la primul n…

Revista ARGO, la primul număr tipărit

După cinci ani de apariţie de trei ori pe an, exclusiv online - pe site-ul www.argolit.ro, revista gălăţeană de cultură "ARGO", "preponderent filosofică" - ceea...

Continuare

Critică literară

Prev Next

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător

Magda Lungu

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător, un amestec de râs cu plâns, de mister cu rutină, de anarhie cu reguli, condimentat cu miros de borș de țară care-ți lasă gura apă și dus până la capătul lumii. ”Capătul lumii e acolo unde eşti offline”.
Acțiunea romanului se desfășoară într-un sat al unei comune din apropierea Prutului, spre graniță, și într-o altă locație, un fel de oraș nedefinit exact cu titulatura de ”oraș” și fără nume. Nici satul nu are nume. ”Aș fi vrut să evit să-i spun "sat", pentru că asta declanșează reacții dintre cele mai diferite, dar nu am încotro, luați-o ca pe o convenție. Ca și "pâine" sau "apă", "sat" nu e un cuvânt inofensiv. În cele trei litere se ascund istorii încâlcite, cu potențial inflamabil, riscuri pe care le miros imediat. În fine, ține de meseria mea.”
Romanul debutează cu o teorie: naratorul, plecat într-un ”concediu de recuperare identitară” explică motivul acestei evadări într-un limbaj mult prea elevat pentru a fi un gamer pasionat de jocuri video. Limbajul prescurtat sau necivilizat lipsește cu desăvârșire. Studiind fiecare detaliu pas cu pas, matematic, personajul, o alege gazdă pe mama Ortansa. De-acolo, din casa bătrânească devenită punct de pornire/oprire, observă...

Continuare

Cronică despre volumul Țărmul unui vis de Garofița JIANU

Vasilica Mitrea

Cronică despre volumul Țărmul unui vis de Garofița JIANU

            23 februarie 2019, lansare de carte : Țărmul unui vis, autor Garofița Jianu. Până aici, nimic deosebit. Surpriza a fost aceea că, au venit din țară, scriitori și poeți cunoscuți : George Terziu, Andrada-Silvana Tcacenco, Mioara Baciu, poet și cantautor Cornel-Ionuț Ciubotaru, Nicoleta Gordon, Adrian Goia, Ioan Pop, Mhaela Borzea, Maria-Magdalena Ciocan, printre care și mulți cititori ai autoarei, care vin mai rar la astfel de evenimente.
            Garofița Jianu și-a pregătit debutul literar cu volumul „Iubita cu nume de floare”, Editura Coresi, 2017, lansat în cadrul Prăvăliei cu Cărți.  poezii în vers liber, Se simte atrasă de poezia romantică, de iubire – prin aceasta satisfăcându-și structura sa spirituală care îi trasează destul de corect portretul psihologic.
            Urmează volumul II, „Iubirea mea îți aparține”, apărut la Editura Liric Graf, 2018, lansat în cadrul Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu”, poezii în vers clasic. Al treilea volum – Când visele prind aripi.
             O dată cu apariția acestor volume, poeta Garofița Jianu publică poezii în diferite Antologii, cum ar fi: Iubirea, o armă letală? Editura Contrafort, 2017; Vis împlinit, Antologie de poezii, apărută la Editura Ștef, tot în 2017; Lacrima dragostei – Antologie, apărută la Editura eCreator, 2017; Poetica –...

Continuare

Iubirea ca un simbol absolut

Nicolae Toma

Iubirea ca un simbol absolut

Doina Pană Chira, membră cu drepturi depline  a „Desantului de femei”, ne prezintă cartea sa „Furt de iubire”, care vede lumina tiparului la Editura eCreator din Baia Mare. Aceasta apariție editorială se încadrează fără nicio îndoială în proiectul ambițios de promovare a literaturii feminine.
Poemele sunt de o sinceritate debordantă și exprimă adevăruri absolute despre ființa umană și despre cea mai nobilă legătură din specia noastră, iubirea menită să ne țină strânși într-o umanitate aflată în expansiune. 
Citind cartea am recepționat mesajul pe care îl transmite majoritatea poemelor „Femeia trăieşte din iubire, prin iubire, / Iubirea o cheamă şi-o recheamă” și autoarea se raportează în permanență la acest adevăr rostit cu sinceritate.
Primul poem ca o declarație de apartenență necondiționată la limba română, prin care autoarea ne dă o lecție de patriotism fără a intenționa acest lucru. Acest poem e dedicat pentru toți aceia care respectă limba română  și pornind de la titlu „O plecăciune limbii române” și până la ultimile versuri se transmite un apel către toți românii „Să-ngenunchem în faţa măreţiei ei / Să-i cinstim trecutul, istoria şi vatra. / Să-i gustăm dulceaţa vorbelor, muzicalitatea, / Să-i omagiem păstrătorii, poeţii, cântăreţii, / Să-i pomenim eroii / Să...

Continuare

Povești... vii

Daniel Luca

Povești... vii

Nadia Urian Linul continuă în volumul de proză scurtă Satul poveștilor (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019) proiectul început cu precedentele două cărți, Povești din sate și Satul cu povești, de a aduce în atenția cititorilor lumea satului românesc în general și a celui din județul Bistrița-Năsăud în special.
Eroii săi sunt adeseori personaje cunoscute personal ori descoperite din spusele unor oameni de încredere, de unde și realismul scrierilor autoarei.
Majoritatea „poveștilor” reprezintă un omagiu adus dascălilor, acestor formatori de destine, de multe ori puși la stâlpul infamiei pe nedrept, dar care nu pregetă să își pună experiența și sufletul în sprijinul învățăceilor.
Facem cunoștință, așadar, cu Ana și Iacob Tătar, Hogiu Leon, Ursu Maria, Teodora și George Dascăl, Lucreția și Vasile Greluș, Gheorghe și Livia Pleș, Ieremia Alexandru și Radu Burcezan, Mircea și Terezia Pulbere și nu numai, fiecare fiind adevărate modele pentru ai lor elevi ori pentru cei din jur, îndeplinind o dublă calitate: „Profesor și Om”.

Continuare

Întoarcerea acasă sau în căutarea mitului fondator al originilor

Eva M. SZEKELY

Întoarcerea acasă sau în căutarea mitului fondator al originilor

Mai deunăzi, cu prilejul „Zilei Mondiale a scriitorului de orice formă de literatură” care a fost în data de 3 martie, plecând de la postarea domnului Alexandru Cistelecan, colegul meu de la UMFST Târgu-Mureș, critic literar, redactor al revistei „Vatra” am citit în comentarii tot soiul de glume și aluzii picante cu privire la relația scriitor/poet/critic, cum ar fi: „Scriitor este cel care scrie”; „scriitori și poeți/.../; „ăștia, poeții, intră la scriitori?”; „poate că scriitorul ideal este cel care nu scrie ”; „cine știe să citească e cititor”; „Caragiale: știi să scrii? Ești scriitor! Știi să citești? ești critic!” etc.
Pornind de la această ultimă încercare de definire și trasare de granițe între scriitor și critic, desigur „cu tot cu ironia și cinismul lui Caragiale la pachet”, țin să precizez că am o prețuire deosebită pentru scriitorii care scriu atât de bine încât m-au făcut să încremenesc în proiectul personal de cititor foarte bun (fără pretenția de a mă socoti și un critic bun), însă cu credința de dascăl bun pentru citit foarte bine, un citit complet, cu acces la toate nivelurile (re)lecturii, indiferent de vârsta cititorului.

Continuare

Doina Pană, Furt de iubire sau Hoțul de cărți/hoțul de trăire și fior metafizic

Eva Monica SZEKELY

Doina Pană, Furt de iubire sau  Hoțul de cărți/hoțul de trăire și fior metafizic

Mai deunăzi, cu prilejul „Zilei Mondiale a scriitorului de orice formă de literatură” care a fost în data de 3 martie, plecând de la postarea domnului Alexandru Cistelecan, colegul meu de la UMFST Târgu-Mureș, critic literar, redactor al revistei „Vatra” am citit în comentarii tot soiul de glume și aluzii picante cu privire la relația scriitor/poet/critic, cum ar fi: „Scriitor este cel care scrie”; „scriitori și poeți /.../; „ăștia, poeții, intră la scriitori?”; „poate că scriitorul ideal este cel care nu scrie ”; „cine știe să citească e cititor”; „Caragiale: știi să scrii? Ești scriitor! Știi să citești? ești critic!” etc.
Pornind de la această ultimă încercare de definire și trasare de granițe între scriitor și critic, desigur „cu tot cu ironia și cinismul lui Caragiale la pachet”, țin să precizez că am o prețuire deosebită pentru scriitorii care scriu atât de cu rost încât m-au făcut să încremenesc în proiectul personal de cititor foarte bun (fără pretenția de a mă socoti și un critic bun), însă cu credința de dascăl bun pentru citit foarte bine, un citit complet, cu acces la toate nivelurile (re)lecturii, indiferent de vârsta cititorului pornind de la premisa că orice text suscită un noian...

Continuare

O NOUĂ SLUJITOARE A LIMBII ROMÂNE: DOINA PANĂ CHIRA

Cristian Gabriel Moraru

O NOUĂ SLUJITOARE A LIMBII ROMÂNE: DOINA PANĂ CHIRA

Motto: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.” (Mihai Eminescu)

Oriunde s-ar afla și oriunde s-ar duce, Limba Română, această împărăteasă înțeleaptă și frumoasă, este iubită și slujită cu credință de supușii ei.
Nici poeta Doina Pană Chira, originară din Târgu Mureș, nu face notă discordantă de la această stare de fapt, ci, dimpotrivă, ne invită, dimpreună cu domnia sa, s-o slujim cu dragoste și să-I facem o adâncă plecăciune: „Să aducem o plecăciune limbii române/
Limba în care ne-am născut/ Limba în care am învăţat primele cuvinte/ Mamă, tată, ţară…/ Limba în care am înţeles/ Rostul credinţei şi al vieţii,/
Să-ngenunchem în faţa măreţiei ei/ Să-i cinstim trecutul, istoria şi vatra./Să-i gustăm dulceaţa vorbelor, muzicalitatea,/ Să-i omagiem păstrătorii, poeţii, cântăreţii,/ Să-i pomenim eroii/ Să visăm împreună cu ea./ Să-i spunem întotdeauna adevărul/

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Constantin ANTON

Constantin ANTON

Poezii de Constantin ANTON

DOR de MAMĂ, DOR de TATĂ

Sus, la deal, în țintirim
Toți părinții noștri vin
Și pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Și în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Continuare

Poezii de Doina Postolachi

Doina Postolachi

Poezii de Doina Postolachi

A scrie
e ca şi cum ai dona sânge.

Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.

Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinţei tale.

Continuare

Poezii de Mihaela Hutanu

Mihaela Hutanu

Poezii de Mihaela Hutanu

absență..

... în faptul dimineții
se-nghesuie o tăcere-apăsătoare,
prin ceața ce tresare
un gând rupt dintr-o întrebare
se scurge parcă legat la ochi
din trupul care doare,
mă încearcă o tristețe..
basmaua ceții ruptă
încerc să ascund
atunci când te privesc,
nimic nu e la loc
dar tac,

Continuare

Poezii de Iulia Dragomir

Iulia Dragomir

Poezii de Iulia Dragomir

Împăcare

N-o să mai vorbesc despre ea.
Trăiește imponderală, undeva între libertate și căminul frunzelor,
fără întrebări și fără regrete.
Nu o să îi mai pomenesc numele,
s-a retras în vârful picioarelor din ecoul văzduhului,
s-a întins în nevăzute, neauzite peșteri să își odihnească tumultul.
E la fel, nici mai frumoasă, nici mai urâtă, nici mai bună, nici mai rea,
se oglindește în ochii timpului.
Mă curta din secetă și iarnă, din setea și nesomnul pământului.

Continuare

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Primăvara

Se face dimineață-n gânduri
primăvara șterge urmele iernii
pornește pe drumul verdelui crud
seva-i subțire își găsește loc, totul înflorește.

Lumina-i tînără, blândă și dulce
pune brățară de platină la încheieturi,
ființele sporesc fără să simtă,
o fată cântă la violoncel.

Continuare

 

Proză

Prev Next

Dans haotic

Aurel Stanescu

Dans haotic

Ce blândă-i noaptea când se sfârşeşte în noi haotic!
Frunzele valsează  zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienţilor din magazinul de mărunţişuri; te caut în buzunărelul din colţ… e plin, încărcat de cuvinte speriate ţâşnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe ţintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogoreşti şi ţi se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul-minune zâmbind năstruşnic şi misterios…  vreau să-ţi fur lanţul ce mi l-ai dăruit, să fim dezlegaţi de toate frământările; m-aş destăinui, m-aş confesa, ţi-aş spune orice dar mi-e frică… mi-e tare frică de Verde Împărat!  
 În magazinul de chiţibuşuri m-ai zărit imediat; tu… Împărăteasa cerurilor, Gladiola veşniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiţi în buzunăraşul din piept, abia mai răsuflam înverşunaţi recitind...

Continuare

DRAGOSTEA, CA SPINII TRANDAFIRILOR

Vasilica Mitrea

DRAGOSTEA, CA SPINII TRANDAFIRILOR

               În casa familiei Maria şi Iancu Nicolae era zarvă mare. Se făceau pregătiri pentru nunta fiului,  Gheorghe şi a nurorii lor, Mariana, amândoi învăţători ai satului Nuceşti,  comuna Ştefăneşti.
               Vremea era frumoasă. Sfârşit de august. Începuse să cadă frunze ruginii din pomi, pe care vântul  le spulberase, aşezându-le într-un frumos covor maroniu, foșnetul lor scârțâind sub pasul fiecărui trecător. Mirosul prunelor şi perelor coapte îşi răspândeau aromele.
               Iancu Nicolae era un chiabur al satului. Fusese, pe rând, notar şi primar şi trecuse prin toate funcţiile din structurile civile ale satului.
               Acesta era un bărbat înalt, bine făcut, ochi căprui şi o mustaţă…, o mustaţă neagră, răsucită şi bine îngrijită. Era suficient să îi arunci o privire şi o timiditate punea stăpânire pe tine de nu puteai decât să te conformezi ordinelor şi spuselor sale. Stimat şi respectat în comună, cu o situaţie bună în gospodărie, averea...

Continuare

Vârsta prescrisă

Aurel Stanescu

 Vârsta prescrisă

           Când n-au trecut toţi anii peste noi, am reîntâlnit-o… era frumoasă, frumoasă!
Departe de vârsta marilor pasiuni, nu era perfectă, însă echilibram cuplul ideal, ea divorţată, eu însurat sau invers… nu mai ţin minte. Avea o literă-n plus, un cerc, un însemn care mă surprindea și mă învăluia ispititor spre ea!
           După divorţul ei, câteva legături o aruncaseră în alta, dar când ne-am văzut după atâţia ani, am ştiut că ursita ne unise din nou! Ne întâlneam pe ascuns, mă proteja… cunoştea pe pielea ei ce-ar fi-nsemnat o despărţire. Mergeam adesea pe la ea, mă chema şi-o căutam să  respirăm împreună acelaşi orizont, însă mai mult de o îmbrăţişare fugară, nu ne permiteam niciodată! Eram siguri că nu ne-am fi putut opri și dezlipi unul de celălalt.
     În anotimpul florilor căzute şi înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbuşea prin căldura ei, cu...

Continuare

Iubiri proscrise. Transformarea

Aurel Stanescu

Iubiri proscrise. Transformarea

     De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleşcăit? Nu vezi că bâţâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile, că suntem bătrâni iar vocea îţi este *ezitândă? Ai riduri subţiri întinse pe toată faţa, te-ai creponat, ai slăbit însă ciudat, tare ciudat! Eşti  la fel de frumoasă ca atunci!
    În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârşitul. Gura ta, nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice  şi cosmetice. Memoria îţi este intactă când îmi mângâi trăsăturile şi răsfeţi privirea, oferindu-mi bujorii obrajilor emoţionaţi. Acum, când te înalţi în vârful picioarelor să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ţi le simt moi şi fierbinţi pe obrazu-mi împietrit!
     Când ne-am cunoscut cu adevărat ţi-am văzut sânii întâia oară! Îţi hrăneai pruncul, nu-i ascundeai de mine! Nici n-aveai cum… erau infiniţi, puternici, inflamaţi ca oceanul spre revărsare, iar invidia mă sfârteca când observam...

Continuare

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 14. Enka Lucian. Maşina directorului

Cornelia Georgescu

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 14. Enka Lucian. Maşina directorului

Între timp, pe când el se afla prin oraş, cu Adela, ceilalţi şase colegi ai săi, încă se aflau la bordul navei „Pacifis”, discutând. Dar nu pentru prea mult timp, căci ziua aceasta fusese destul de încărcată pentru ei şi se simţeau obosiţi, aşa că îşi luară rămas bun şi se despărţiră.
Numai Lucian nu se simţea deloc foarte obosit, deşi ar fi avut o sumedenie de motive să fie, printre care şi neînţelegerea dintre el şi mama lui, Enka Diana, care nu se soluţionase. Normal, nu intenţiona să plece acasă, deci, rămase ultimul pe puntea principală. Ceilalţi se îndreptaseră, rând pe rând, spre ieşire. În ultima clipă, se îndreptă şi el spre trapă, iar, tocmai când domnişoara Lia era pe punctul de a trece dincolo, spre trepte, îi zise:
- Vă rog, domnişoară psihiatru, mai rămâneţi puţin!
Trufaşă, ea se întoarse spre el, cercetându-l mândră cu privirea-i albastră.
-...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Eu sunt Alexandru

Ana-Cristina Popescu

Eu sunt Alexandru

(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru)

Piesă într-un act

Scena I

Decorul: O morgă dotată cu o masă îmbrăcată în faianță, pe masă câteva instrumente, o targă, imaginea unor congelatoare de fundal, câteva scaune într-un colț.

Personajele: Alexandru, Femeia, Doctorul, Femeia Nebună, Femeia gravidă, Polițistul, Femeia de serviciu.

Continuare

Regele clown

Adela Iancu

Regele clown

În fundal, palatul regelui, cu balcon spre scenă. În faţă, manejul – oraşul, regatul său. Aici sunt clownii făcând giumbuşlucuri, în timp ce povestitorul ne introduce în atmosferă sau clownii se transformă rând pe rând în povestitori (preferabil aşa).

Povestitor 1:  Povestea spune că a fost, şi poate că mai este, un loc pe lume unde, încă din burta mamei, oamenii au o faţă albă, o gură mare şi scălâmbă şi un nas rotund şi roşu de clown adevărat.

Pov. 2            Un adevărat regat al clownilor.

Pov.1             Regele acestui regat este cel mai mare clown al tuturor timpurilor,

stârneşte râsul la orice pas şi este aplaudat şi admirat de toţi, însă, ca orice clown adevărat...

Pov.2             ... şi care se respectă...

Pov.1               ... este trist.

Continuare

Ospiciul local

Flavius Lucăcel

Ospiciul local

PERSONAJELE :

Lola

Greta

Roli

Lulu

Tinoleti

Vocea de la difuzor

 

Scena 1

 

Locuinţă spaţioasă, o aripă a casei elegantă, cealaltă lăsată în paragină. O parte din acţiune se va desfăşura în beciul casei, amenajat ca ospiciu. Locatarii, oameni comuni, de profesii diferite, dar cu idealuri asemănătoare: să trăiască bine, să moară frumos. Toţi în beciul casei, spaţiul de terapie al ospiciului local, urmăresc la televizor ştirile politice.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

POVESTEA PREOTULUI MARTIR, Dumitru Mihăilescu

Vasilica Mitrea

POVESTEA PREOTULUI MARTIR, Dumitru Mihăilescu

Acuzat că ar fi condus un grup anticomunist în Dobrogea, preotul Dumitru Mihăilescu a avut un destin tragic. A fost condamnat în octombrie 1949 la muncă silnică pe viaţă şi încarcerat la teribila închisoare Piteşti. Preotul Mihăilescu s-a stins în martie 1950 ca urmare a tratamentelor aplicate în cadrul Experimentului Piteşti, însă securiştii au scris fals într-o adeverinţă că acesta ar fi murit de nefrită. Dumitru Mihăilescu s-a născut în 1915, în familia unor aromâni din localitatea macedoneană Gramaticova şi care în 1926 s-au aşezat în localitatea Ciocârlia din Dobrogea. A urmat Seminarul Teologic din Buzău, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti. O perioadă de timp a fost cântăreţ la parohia în care slujea tatăl său, după cum aflăm dintr-o declaraţie din 16 decembrie 1939 de „solicitare” pentru înscrierea în Frontul Renaşterii Naţionale, partidul unic înfiinţat de regele Carol al II-lea. Încă din timpul studenţiei, căsătorit fiind, a fost hirotonit de către episcopul Gherontie Nicolau şi numit preot la parohia Andolina din Ialomiţa. Ulterior, printr-o cerere către Subsecretariatul de stat pentru Culte, datată 27 septembrie 1940, părintele Mihăilescu încearcă să se transfere pe postul de paroh la Ciocârlia, în locul tatălui său, care dorea să se pensioneze. Ceea ce nu...

Continuare

EMINESCU, NOICA ȘI ȘTIINȚELE EXACTE

PROF. ION SCARLAT

EMINESCU, NOICA ȘI ȘTIINȚELE EXACTE

Mihai Eminescu și Constantin Noica au fost doi titani ai culturii românești.   A-ți propune să tratezi în mod exhaustiv felul cum au fost implicate științele exacte în viețile și în operele lor, într-un simplu articol, este deosebit de dificil, dacă nu chiar imposibil, având în vedere vastitatea temei, dar se pot reliefa diferite aspecte legate de preocupările celor două personalități românești privind domeniul științelor exacte.
Prin prisma profesiei mele, voi marșa mai mult pe legăturile celor doi corifei ai culturii românești cu matematica, dar acolo unde va fi cazul nu voi ocoli nici celelalte științe exacte precum fizica, astronomia, chimia și, în general, științele.
Sunt binecunoscute implicațiile celor doi în domeniile în care ei au excelat:  Mihai Eminescu în poezie, proză, jurnalism (deși în perioada comunistă, ca jurnalist, a fost pus la index), iar Constantin Noica în filozofie, eseistică, religie și altele. Mai puțină lume are însă cunoștință despre preocupările, despre implicațiile lor în sfera științelor exacte.
Astfel, deși operele celor două personalități sunt impregnate cu numeroase dovezi în acest sens, puțini sunt cei care cunosc sau care evidențiază acest aspect.

Continuare

Drumul de la Stagira la Chalkis. Cum a devenit Aristotel unul dintre cei mai importanţi gânditori ai omenirii

DN

Drumul de la Stagira la Chalkis. Cum a devenit Aristotel unul dintre cei mai importanţi gânditori ai omenirii

Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.
Aristotel (384 - 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. Deşi bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o, putându-se, cu siguranţă, afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie aristocratică.

Continuare