Multe „(Ne)înţelesuri” şi faţete are iubirea pentru poeta Octavia Brad

Gelu Dragoș

Se spune că „aşchia nu sare departe de trunchi”, iar acest proverb românesc este valabil şi în cazul poetei Octavia Brad, după ce i-am citit volumul de debut „Şi îţi scriu”, editura „eCreator” Baia Mare, Colecţia Debut, 2021, poeta fiind fiica poeţilor Rodica Brad Păuna şi Nicolae Scheianu. În afară de moştenirea genetică, autoarea a mai primit de la părinţii naturali şi educaţia, conform principiului dr. J. Gray:  “Copiii învaţă să iubească din modul în care sunt trataţi de către părinţii lor şi din modul în care aceştia reacţionează faţă de greşelile lor.”
La o primă lectură a cărţii nici nu ştii ce să apreciezi mai mult la Octavia Brad, poeziile ei profunde  sau ilustraţiile care-i aparţin în totalitate, mai puţin coperta cărţii realizată de Florin Dochia! Volumul în întregul lui este dedicat iubirii desăfârşite, iubirea fiind percepută ca sentimentul suprem pentru care un om trebuie să lupte în această viaţă, căci nu-i aşa: „Unde dragoste nu e, nimic nu e...” (Gheorghe Gheorghiu).
Cartea începe cu poezia „Înţelegere” în care autoarea încearcă să dea o şansă iubirii pătimaşe, iubirii ideale în care crede: „Sunt momente în care ies pe uşa sufletului meu,/încerc să-ţi dau o şansă reală/Mă ţii atât de...

„Labirinturi” sau proza-poetizată a lui Jean-Paul Gavard-Perret

Gelu Dragoș

Proza „Labirinturi” de Jean-Paul Gavard-Perret, apărută la editura „eCreator” Baia Mare, director Romeo Ioan Roşiianu, are o forma labiristică, atât în formă cât şi în conţinut. Opera debutează cu un motto: „Mergând spre vest, am putea trăi de două ori. De două ori în aceeaşi zi şi în eteruri. În fond, poate că ţărmul nu există decât în gândire”.
Câteva date despre autorul francez sunt necesare: născut în 1947 în Chambéry, este poet, critic literar, critic de artă contemporan și lector în comunicări la Universitatea din Savoia. Este membru al Centrului pentru Cercetări Imaginare și de Creație. Este specializat în imagine la secolul XX - lea și lucrarea lui Samuel Beckett.  Contribuie la numeroase jurnale, printre care: „Passage d'Incres”, „ Les Temps Modernes”, „Esprit”, „Verso Art et Lettres”, „Champs visuals” și „Communication et Langage”. A publicat aproximativ cincisprezece cărți, texte scurte sau eseuri.
În opera „Labirinturi”, autorul a folosit cu precădere simboluri: „ţărmul”, „marea”, „păpuşa”, „căpcăunul”, „labirintul”, alături de două entităţi sugerate – bărbatul şi femeia. Încercând să descifrez proza ermetică şi încifrată, „ţărmul” este trecerea, finalul, „marea” este viaţa însăşi, „căpcăunul” este conştiinţa de sine, subconştientul chiar, iar „labirintul” – este drumul prin viaţă. Textul însuşi este construit asemeni...

MOARA DE AUR

AURELIA RÎNJEA

Cu mare  emoție, Cititorule, intru în templul din cuvinte al volumului SINGURĂTATEA POETULUI, scris de GELU DRAGOȘ, apărut la Ed. Grinta, 2021, un dăruitor de cultură, care prin Moara sa literară hrănește sufletele atât de însetate ale românilor din întreaga lume.

Poezii din „sângele nostru”, cum însuși ne spune, în care încă de la început își exprimă neputința:  „Nu ştiu decât o poartă prin care să te apropii / Nu ştiu decât o poartă prin care mai poţi trece / Ca vântul care suflă şi tremură, doar plopii, / Dincolo e poetul... nemuritor şi rece”  (Nu știu), aducându-mi pe Eminescu spre cinstire în fața noastră sau pe Lucian Blaga: „Când poezia şi poetul devin o osie de lemn /  în Lancrăm scutură cireşii, iar florile-şi usucă vlaga, / când eu mă trag cu el pe roată şi bate clopotul, e semn /  că-mi va seca din ochi cerneala, la curtea dorului de Blaga” (Corăbii de cuvinte).

Transpuneri ale spinilor din cunună – Sebastian Remus Crăciun: „Aș vrea să știu”

Mioara Bahna

Prima și cea mai importantă funcție a scrisului este, după mine, cea cathartică, fiindcă este o manifestare sinceră a nevoii omenești de eliberare de tensiuni adunate, de preaplinul lăuntric. Se întâmplă, deseori, ca acumulările de acest fel să fie determinate de suferințe fizice, teribile pentru „preajmă și purtător” (ca să folosesc niște cuvinte ale unui personaj din teatrul blagian), însă rezultatul lor, transferat în afara omului, în scris, de pildă, să-l înalțe pe damnat, să-i anuleze, în ochii celorlalți infirmitatea ori să i-o facă invizibilă.
Am cunoscut, întâmplător, nu de mult, un tânăr de optsprezece ani, așa am înțeles, Sebastian Remus Crăciun, care mi-a făcut o impresie aparte și nu neapărat pentru că este prizonierul unei maladii cumplite. De loc, parcă, din Câmpulung Moldovenesc (sau Gura Humorului, nu am reținut), tânărul diagnosticat cu o boală înspăimântătoare chiar și prin denumire (tetrapareză spastică), este, în pofida acesteia, un om optimist, cu o atitudine tulburătoare pentru oricine nu se află în situația lui, atât de încrezător în viață, încât, culmea! el oferă celorlalți din entuziasmul și puterea lui de a iubi lumea: „Beți din inima mea!”, îndemna într-un vers al unei poezii, pe care a rostit-o în contextul în care l-am întâlnit...

Cartea zilelor noastre | Suflete rătăcite

Adrian SIMEANU

Mă raliez autoarei și pun același titlu tabletei de față. Fincă-i potrivit poveștilor adevărate din carte*. Despre justițiabili și justițiari. Cazuri și necazuri, din instanțe românești. Destine contorsionate cumplit. Lăcomie și nebunie. Neomenie, ticăloșie. Crime drept corolar bestial. Corupție. Delațiune. Parvenitism, carierism. Neprofesionalism în domeniu. Altfel spus, ce e mai rău. Nedreptăți, durere, insatisfacții și suferință, din abundență. Adică nefericire cruntă. Desigur, hazard, inevitabil...
 Pentru că protagoniștii tabletelor în cauză cad pradă, unii, hazardului nemilos. Distructiv, dezastruos. Ce-i împinge spre extreme nefaste. Uneori, în celule de pușcărie. Sau în ospicii. Aducându-mi aminte de-un roman al Cameliei Popa, ”Regina nebunilor”.
 Eliza Ene-Corbeanu este, neîndoielnic, un condeier priceput. Nu doar avocat cunoscut la Bucale. Cu clienți din high life. Așa că adecvat își scoate eroii în evidență. Convingător pân` la urmă, chiar dacă, ades, faptele, incredibile par.

Marin Rada, un poet tumultos

Gelu Dragoș

Poetul Marin Rada s-a născut în Albeşti, a terminat studiile liceale la Scorniceşti şi a studiat Dreptul în cadrul Universităţii Bucureşti. Cochetează cu poezia încă din anii de liceu şi frecventează şedinţele Cenaclului „Balada”, apoi în anii studenţiei publică poezii şi reportaje în Suplimentul artistic al „Scânteii tineretului”, dar şi în revistele literare: „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Flacăra” ş.a.
Lecturând cele două „cărţi” semnate Marin Rada, adică „Pledorie pentru fluturi şi cer” şi „Comorile umbrei”, descoperim un poet valoros, tenace, cu o poezie de mare fineţe şi muzicalitate, poezie profund lirică, cu idei şi consideraţii filozofice existenţialiste.
Pleodoaria poetului Marin Rada nu este numai pentru fluturi, este pentru poezie pe care o consideră alături de femeie, două minuni lăsate de Dumnezeu pe pământ, pledoaria lui în acest volum editat la Ioan Romeo Roşiianu este pentru muzică unde vioara îşi are un rol esenţial, e pentru respectul pentru natură şi anotimpurile ei, e pentru zori de zi şi lumină, e pentru spaţiu terestru şi celest, e pentru apropierea de Dumnezeu şi blândeţea lui, este pentru familie şi amintirea celor de dinaintea noastră, este pentru iubire, în toate formele ei!

Poezii de Irena ŠTÁSTNÁ

Irena ŠTÁSTNÁ

Păsările
 băteau din aripi
cu două minute înainte de zbor.

Lumina se odihnea
În crăpăturile camerei.
Aerul nostru e uscat – remarcă ea.

 Simplu suma  plus radicalul
Şi rezultatul fac imediat una după alta  
 Două rotiri perfecte la trapez.

Poezii de George Itoafă

George Itoafă

Codexul

Pentru decodare folosește
codexul,
apoi înțelege sufletul,
participarea e ușoară ,
vino cu inima
și-ți voi deschide cerul,
n-ai nevoie de confirmare,
zboară!
Te programezi, accelerezi
și trăiești liber!
Lasă conștiința oarbă,
trăiește prezentul indus,
nu ești tu, este timpul.
Intră!

Poezii de Luminita Postolache

Luminita Postolache

Sânge de român

Am greșit de-atâtea ori
Încercând să facem bine
Și-am cântat vals din viori
Pe la ușile străine.

Nu am învățat nimic
Din trecutul tumultos,
Oricine-ți va fi amic
Dar la greu, rămâi pe jos.

Poezii de Adela Conciu

Adela Conciu

1.RUGĂCIUNE

Te închini tălpilor obsesiei tale,
ce te poartă în palmele
unui dans al morții,
undeva pe drumul
dintre un orgasm și
un zbierăt de lacrimi.
Ești o surdo-mută pierdută
în simfonia a cincea
a lui Beethoven,
ce poartă ochelari de cal,
maltratându-și viața
pentru un singur cub de zahăr!

INIMA STRĂINULUI

Eugen Oniscu

În vara anului 2019 Eusebiu Bădescu plecă în concediu din Berlin spre orașul său natal din România. Nu mai fusese de zece ani acasă, și în tot acest timp călătorise mult și întâlnise fel și fel de oameni, se confruntase cu situații grele uneori, ba mai mult de atât fusese căsătorit  și nevasta sa îl lăsase. Toate acele circumstanțe ale vieții sale de emigrant îl transformaseră într-un om călit în vâltoarea vieții. Ar fi putut să vină mai des acasă în concediu, dar nu dorise pentru că la douăzeci și nouă de ani suferise o mare decepție în iubire și dorise să plece fără a se mai uita în urmă. În acel an murise mama sa și profund îndurerat își dădu demisia de la poștă unde lucra ca funcționar și emigră în speranța că va uita totul.
 Sosi în orașul său natal de lângă Dunăre. Plin de amintiri și toate acele răni ale inimii sale pe care le credea cicatrizate simți cum se deschid din nou. Îi reveni cu putere în minte acel episod dramatic când fiind tânăr și naiv, crezuse cu toată puterea ființei sale în inocența iubirii. Și apoi revăzu cu ochii minții cum prietenul său cel mai bun cu care pe atunci își împărtășea toate secretele, îl trădase și îi luase logodnica.

AMINTIRI TARE DRAGI, DANEI

Maria Berciu

Eu doar redau cât mai exact, vorbele Danei, căreia îi făcea plăcere să îmi povestească, ea fiind imobilizată la pat, iar astfel orele se scurgeau mai plăcut, evocând amintiri, comentându-le împreună.
Eram de zece ani în pensie, încă eram într-o veșnică acomodare…zilele în care nu aveam ceva concret de făcut, îmi păreau tare lungi…Am fost într-o vacanță în Grecia, cu un grup de pensionari. În camera am fost trei, două erau prietene bune, iar eu acceptasem cu plăcere să fiu a treia, pentrucă astfel nu eram obligată să am un program comun  cu cineva, ….Doream să îmi compun singură programul, să fac numai ce îmi chiar doresc…adică o vacanță minunată! Vag speram că poate voi cunoaște o persoană, cu care să mă simt bine, să fiu relaxată, adevărată, …să nu fie nevoie de acceptări din curtoazie, …dar nu s-a întâmplat. Am cumpărat acolo o saltea gonflabilă, cu gândul la lunile de vară care urmau și la posibilitatea de a  mai merge la apă.

Ciulini de Bărăgan

George Itoafă

Dacă oamenii au stat înghesuiți și urmăriți de securitate în aceste locuri aride, cu vânturi puternice, de libertate deplină se bucurau ciuninii. Vântul îi plimbă ici-colo, fără a poseda identitate, ca un balon imens, rostogolit spre curțile năpăstuiților. Poate nu știați, dar locuitorii acestor ținuturi erau în mare parte deportați aduși forțat, împotriva voinței lor.
Aici vântul te omoră, dar și sărăcia. Era evident că acea detașare forțată nu era alceva decât o formă de lagăr al distanțelor, unde supraviețuirea era un miracol.
Deportații, cei ostili regimului, în mare parte intelectuali ori cheaburi desproprietăriți, erau aduși cu forța pe acest tărâm neprietenos, fiind urmăriți și eliminați de miliția detașată.
Așadar, în lipsa unor preocupări motivaționale, lipsiți de orice mijloc de procurare a hranei, apelau la artificii ce le satisfăceau anumite necesități. Repet, în acest ținut nici iarba nu crește, doar mărăcini. Până la aducerea de pământ fertil, construirea de case cât să crezi că sunt locuite, niște bordeie în pământ, locuitorii  găseau ca utili acești mărăcini smulși de vânt.

Internat în mine

George Itoafa

Scurtcircuitul  a produs o pagubă  imensă la mansardă, în timp ce priveam  cum noaptea se coboară și mișcă pleoapele verzi ale primăverii, adiind cu căldură, fiecare trecător rămas pe drum,  ca o amprentă a scurtei poposiri. Condeiul pornește fascinat să adune parfumul fiecăruia pe pagini apărute ca din senin, amintind unui revarsă zori, că iubita lui va ancora vapoarele, spre a nu risipi la mal, urmele ei. Șoc! Aici, imprimarea gândurilor bolborosinde, nu mai înțelegeau unele cu altele. Îi lipsea glasul, poate rechemând-o, va rezona cu așteptările și îl va accepta așa cum el acceptă cuprinsul ei, fără a impune schimbarea. Da, am avut probleme de la frământări cotidiene, au venit prea repede, acumulând  mentalul și prins în atacuri de panică, create spre a induce  tot negativismul în probleme conținute de adevăr, copleșându-mă, stau bolând, cuprinzând cu degetele nearticulate o cupă cu lacrimi și miros de vin, mă încumet să beau poțiunea, cât să nu colapsez. Odată golit lichidul, fac o constatare, mansarda era bine izolată.

Ana

Ana-Cristina Popescu

Personajele: Ana, Ion, Nicodim, Preotul, Pavel, Gheorghe, Veta.

Actul I

Personajele: Ana, Ion, Nicodim, Miranda

COZIA (Dramă istorică în versuri)

Al. Florin Țene

PERSONAJE           
                                   
                                        Călugăr I
                                        Călugăr II
                                        Strejer I

    Povestitorul                                Strejer II
                                       
    Mircea cel Bătrân- Domnul Ţării Româneşti            Ostaşi

    Radu Alună- Căpitan de Călăreţi                    Popor

                                        Un glas
    Cozia- Fată din popor

Sensul și conţinutul noţiunilor „Corona-virus”, „SARS-CoV-2” și „COVID-19”

N. Grigorie Lăcrița

„Veghează-ţi gândurile. Ele devin cuvinte.
Veghează-ţi cuvintele. Ele devin acţiune.
Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.
Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.
Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău.”
(Lao Tzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea sa”).

Începând cu anul 2020, noţiunile „Pandemie”, „Corona-virus”, „SARS-CoV-2”, „COVID-19” și „distanțare socială” fac parte din limbajul zilnic al fiecărui cetăţean, din întreaga lume.
Pentru numeroase persoane este neclar atât sensul și conţinutul acestor noţiuni, cât și deosebirea dintre acestea. În plus, noțiunea de „distanțare socială” a fost introdusă și este folosită cu un sens care deviază de la sensul său real.
Acest articol este o încercare de a explica aceste noţiuni, pe înţelesul omului de rând.
Infecția cu virusul SARS COV-2 a apărut în decembrie 2019 în orașul Wuhan, China, de unde s-a propagat în majoritatea provinciilor chineze și, după aceea, în toate țărilor din lume, provocând actuala pandemie.
În România infecția cu Covid-19 a început cu luna februarie 2020.

DESPRE SCRIS

Bocănici Ana Nicola

Uneori mă gândesc ce mare scriitoare sunt eu şi cât de uşor e să înşiri cuvinte având un pix şi patru foi.
Pot fi mai multe, dar am vrut să pară că ştiu ceva ce alții nu ştiu. Să se întrebe lumea, oare ce semnificație are cifra patru în acest context?
Absurd.
Uneori mi-o iau in cap. Nu gândesc. Intru uşor în depresie din cauza plictisului şi încep să plâng în timp ce curăț covoarele din camera mea. Totul în acelaşi timp.
Apoi, îmi zic că aş putea să scriu o carte. Tot îmi zic asta din clasele primare şi uite la ce m-a adus. La a nu scrie o carte, evident. Dar, de curând învăț să am răbdare şi să fiu mai cumpătată.

Îmi iasă?

Nu.

Nu mereu.