Cronica ideilor

Ionel Necula

Privită dintr-o perspectivă mai aplicată noţiunea de Organon, aşa cum s-a încetăţenit de la Aristotel încoace desemnează corpul de reguli principii şi concepte care posibilizează cunoaşterea în general şi pe cea ştiinţifică în special. Organonul lui Aristotel, logica lui formală, centrată pe epistemologia deducţiei a vitaminizat cercetarea ştiinţifică până în zorii epocii moderne, când s-a dovedit depăşită, neputincioasă în propulsarea decomplexată a cunoaşterii. Lumea evoluase, intrase într-o nouă fază de evoluţie - epoca modernă – iar Europa, mai cu seamă Anglia îşi dezvoltase mult industria, maşinismul, producţia de serie care obligau cunoaşterea la o  mai aplicată apropiere de realitate, de faptul empiric şi o altă metodologie, un alt sistem de reguli, şi de principii epistemice.
      Francis Bacon  de Verulem a răspuns acestor noi cerinţe ale cunoaşterii moderne. a înţeles că Organonul aristotelic şi vechea viziune scolastică  nu mai poate ghida eficient ştiinţa şi cunoaşterea ştiinţifică şi-a elaborat un nou Organon – Novum Organonum – opus celui aristotelic, axat mai mult pe legitimarea inducţiei într-un proces de cunoaştere.

Poezii de Mihaela Banu

Mihaela Banu

Speranţă de iubire …

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum …
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,

Venera – fragment din nuvela ”Catedrale pe apă”

Mariana David

”Fără să-și explice de ce, toți trei s-au uitat la femeia care se apropia leganându-se ca orice persoană supraponderală, privind grupul din oglindă, trei siluete parțial suprapuse. Ce caraghioși erau cum stăteau așa cu ochii la ea, ridicând din când în când mâna a neputință. Nu se auzea zgomotul străzii. Domina așteptarea.
Ea se apropia încet. Părea că nu se va grăbi niciodată pentru nimic. Avea o față de om care a abandonat orice luptă. De fapt, mintea nu i se putea „stabiliza”. Glisa. Fugea. Sărea ca o „căpriță” de la una la alta. Doar la mașini era atentă. Să nu treacă pe unde nu trebuie, să se uite bine în dreapta și-n stânga. Știa din copilărie ce înseamnă frica de mașini. Mai târziu a aflat și despre alte „frici”. Ce să faci, zicea în sinea ei? Asta e!
Ignorând cele trei persoane care așteptau să vadă dacă se...

JURNALU’ UNUI DUMNEZEU FERICIT

Radu Macrinici

Personajele :

ŢESĂTORUL

SOLDATUL

  SAMI AZA

  ANCHETATORUL

Înălţarea Domnului, Iisus Hristos-deschiderea vieţii duhovniceşti spre Împărăţia cerurilor-Ziua eroilor

Antoniu-Cătălin Păştin

Ceea ce deosebeşte esenţial spiritualitatea creştină de orice altă spiritualitate este, în afară de faptul că ea afirmă identificarea omului cu dumnezeirea sau cu esenţa totală, caracterul ei hristologic.
Legătura noastră cu Hristos se realizează şi se întăreşte prin Duhul cel Sfânt al Lui. 
Iisus Hristos care este singurul ,,Mijlocitor,,, pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor, ca scară spre Sine.
Iisus Hristos este puntea întinsă de la Dumnezeu până pe tărâmul umanităţii noastre, prin ipostasul Său cel unul, care întruneşte şi natura dumnezeiască şi pe cea omenească.
Ridicat  din nou la slava şi la autoritatea deplină a Dumnezeului, Omul – Hristos rămâne totuşi om, mai exact omul model la care trebuie să ajungem cei ce credem în El. 
Duhul aduce în creaţiune viaţa şi iubirea intertreimică, ridică creaţiunea în planul iubirii intertreimice şi al îndumnezeirii.
Prin Duhul Sfânt noi suntem ridicaţi în lumea dumnezeiască, sau lumea dumnezeiască pătrunde în noi. Aceasta ne preschimbă.