Ion Dulugeac Ultimul dans

Cu ultimul tangou, eu a-și dori,
Pășind cu elegantă-n cercuri.
Cu ritm de basm, întru-n balans,
Așa-mi doresc, un ultim dans.

Gândind lejer, măsori distanța,
Dar tu, adesea, alegi drumul.
Pășind cu patos, ca prin viața,
Care-am trăit-o... ca nebunul.

Călcând atent, dar voinicește,
Lași iute pasul în pământ.
Cu unduiri măiastre, faci sonete,
Când dansul nostru-l prin vânt.

Muntean ALAÎN INIMA TRISTEȚII

În inima tristeții se-ascunde-un miez de pâine
Pe urmele de fluturi  ce-or sa dispară mâine,
În inima tristeții e-un zambet care doare,
Topit din neștiință, precum un bob de sare.

La marginea tristeții cad ploi printre cuvinte
Și sufletul se-mbracă în straie noi și sfinte.
Se deapănă-n tăcere secunde-n calendare
Pe culmea unei zile, in lipsa de visare.

La limita tristeții ajunge fiecare:
Și norii scriu destine, și liniștea dispare,
Doar umbre îmblânzite se plimba pe alee -
În inima tristeții s-aprindă o scânteie.

Muntean ALAAȘ VREA

În clipa când crepusculul se lasă
Pe a  mea  frunte istovită peste zi,
Aș vrea să-mi spui, că sunt cea mai frumoasă
Chiar daca nime-n lume asta n-ar gandi.

Să-mi spui că ochii mei sunt două stele,
Oglindă pentru-al nostru Univers,
Pictându-mi pe retină viorele,
Un vis odinioară puțin șters.

Că dorul prin fiori naște iubire
Și cu tandrețe o presară-n suflet,
Dându-i mireasma cea de fericire
Oricărui gând din orișice răsuflet...

Maid CorbicDO NOT CUT TREES

Everyone remembers the sum
leads to ruin
the world needs space
to be related to nature

Even though we are unmarried
hope still lies
in the sheath of fate
woven into threads of color

Lidia Popa ItaliaDintr-un pumn de perle

Țineam un pumn de perle
strâns în mâna stângă,
când ai încetat să mă mai asculți
și te-ai adăpostit la umbra stâncii
privind norii ce îți prevesteau mereu ploaia.
Îți era frică de furtună dar nu recunoșteai.

Am deschis palmele și am primit ploaia
ca pe o binefacere dumnezeiască,
iar din perle au înflorit cuvinte
ca o oază de speranță pentru cei singuri.
Le-am răsădit în sufletul ca o poiană
să nu se piardă când iarna va coborî în mine.