POVESTEA EFEMERELOR
Într-un crâng în vremea veche
Printr-un rai născut din șoapte
Un ștrengar fără pereche
Se juca în miez de noapte.
Tot trăgând firele sorții,
Numărând din doi în doi,
Își plimba destinul morții
Înainte și înapoi.
- Detalii
- Scris de Ioana Stana
AM SĂ…
Am să-mi ning în șoaptă dorul,
În petale arse-n lemn
Cu ecou de ploi din codrul
Verilor sculptate-n Semn.
Am să mă rotesc o vreme
Ca un stol de păsări oarbe
Înroșindu-i printre vene
Literele în coapte soarbe.
Am să ard ca un tăciune
Vara noastră de început,
În albastra rugăciune
Pentru sufletul pierdut.
Am să fac mai mult de-atât,
Dar tu n-ai să știi oricum,
N-ai să simți nici cum, nici cât
Că te-ai prefăcut în scrum.
- Detalii
- Scris de Ioana Stana
CUGETĂRI
Mă întreb cum ar fi Omul
Dacă n-ar fi fost creat?!
Uite, așa cum este pomul
Doar făcut și terminat.
Din acel Tot - infinit
Au rămas cimilituri
De nu ne-au mai definit?!
Mă întreb dacă Pământul
Nu cumva s-a răzvrătit
Când a fost rostit Cuvântul,
Sau l-a prins nepregătit?!
- Detalii
- Scris de Ioana Stana
Dincolo de iluzii...
Floare roșie de mac,
Dorul meu nu are leac...
Inima-mi este plăpândă
După gura ta flămândă...
Strigă-mă în miez de noapte
Voi veni la ușa ta...
Mă voi face o furnică
Și-oi intra în viața ta...
Infractoare de iluzii
Muribundă de-al tău dor...
Lasă-mi ușa-ntredeschisă
Să mai pot să mă strecor...
- Detalii
- Scris de Ioana Stroe
Anotimp
Luna florilor
A privighetorilor
Suspinul noptii
Patimile florilor
Ploaia stelelor
Cugetul frunzelor
Rugina codrilor
Inima padurii
Sufletul naturii
Visele inaripatelor
Zbuciumul norilor
- Detalii
- Scris de Vlad Babiciu