Sub cerul Daciei

Din timp stravechi mă-ntorc
A câta oară?
Firul existenței iar îl torc
In care  țară?

În țara cu munții din piatră de cremene

Suiș

Legăn cu spatele umbra copil,
mă împart zilelor ce au rămas
iată, de bună seamă mi-am scos sufletul
defilează alături.
Agale vom merge pe zimții roții
glugile pletelor ne-or putrezi,înveli

Doar cu alte trăiri

Tu mesteci cuvinte,
le storci până iese esența
apoi îți desenezi sufletul
cu dezamăgirea strânsă-n inima rănită.

MĂ VOI APRINDE

Dacă vrei
să mă pedepsești
rău de tot
să-mii spui ceva
de Cel care
m-a zămislit
de copii mei

Când te văd inima mi se transformă în floare
Din floare dulce bolta senină răsare
Și zboară păsări din inima-nflorită
Înaintea mea în aripi să te cuprindă.