fl8 Martie 
(Ziua Femeii de pretutindeni) 

Iubită mamă, soață, soră și fiică, 
simt trebuința să vă spun 
- de ziua dedicată vouă 
pe al Pământului rotund – 
cât sunteți pentru toți ceilalți 
(masculi la diferite vârste) 
de importante orișicând, 
între născare și mormânt: 
părinților bolnavi, 
bărbaților placizi 
și pruncilor prea corcoliți, 
ce-adesea jertfa v-o plătesc 
cu ifose de dictatori stupizi, 

bAstăzi sufletul îmi cântă,
Sentimentele abundă,
Mărțișorul vine iară,
Semn că este primăvară.

Totul învie în energie,
Culorile se contopesc,
Albul pur ce stă în șoapte,
Roșul, chiar cel pământesc.

O mai mare bucurie
Nici că se putea primi,
Între suflete distinse,
Darul dulce de-a primi.

martieMărțișor pufos 
din zăpadă scos, 
fii binevenit, 
de noi toți iubit! 
Tu spre soare urci 
și nădejdi ne-aduci...
An de an răsai 
și doruri ne dai: 
dorul de schimbare 
de la frig la soare, 
dorul de verdeață 
ce secretă viață, 

bogdeFineţea 

În fineţea timpului, bunica zâmbea,  
Sub soare blând, speranța creștea.  
Pe chipul ei, riduri ca drumuri de dor,  
Iubirea se scria, încet, fără fior.  

Un test al vieții, trecut cu răbdare,  
Cu mâini ce-au țesut alinare.  
Și-n ochii ei, lumina se-ascunde,  
Ca praf de stele ce veșnic pătrunde.  

l hozaNOCTURN

în orașul care se învață singur, pe întuneric,
străzile sunt un palimpsest de pași,
și ai noștri cândva, în tandem.
Aerul recunoaște respirația fiecăruia,
o poartă cu sine,
înțelege golul.

Aici, frigul și căldura sunt pansament,
aplicate alternativ,
până când amorțesc.

rămân martorul propriei sensibilități.