Vânzătoarea de comori

 

Măriuca vrea să fie

Vânzătoare de comori

Şi de mică,-n pălărie,

Strânge fericită nori,

47

 

Frisoanele mele s-au născut

În deşertul unei ierni

Stigmatizate etern cu februarie.

TIHNA ROBULUI
 
Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudește
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primește
 
Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândește
La El, adică la surâsul tău,

plăcerea toamnelor ude

au început să se usuce singuri
ne trebuie o confirmare
ştirbită de plăcerea toamnelor ude
avem o resursă care ne-a afectat jocul 
voi 
vă lipsiţi
de gestul omenesc al unei femei ascuţite 
precum creta pe tablă

 Seara...

Seara, când te duci la culcare , 
Iar camera ta respiră singurătate,
Când e atâta linişte încât auzi cântecul greierilor,
Când întunericul şi răceala nopţii te pătrund,
Atunci, îţi simt cel mai mult...lipsa!

Încerc să adorm cu capul pe pernă,
Ochii mei închişi, cer visare.