A plecat măicuţa...
A plecat măicuţa casa e pustie
poarta e legată cu un lanţ de fier
în grădină-s singuri butucii de vie
cumpăna fîntînii scîrţîie de ger.
Nu-i mai umblă paşii prin ogradă
nu mai strînge neaua cu lopata
nu mai iese-n prag ca să ne vadă
pe pridvor s-a stins, demult, muşcata..
- Detalii
- Scris de Titina Nica Ţene
Heimat
Căpșuni în anticamera verii
dăruite de o mamă fără timp
și aparțin acelei clase
care n-are oglinzi,
ochii atenți să economisească
ziduri
ca să-şi croiască un drum,
soarele dintr-o grădină sau de la o canapea;
nisip care poluează
liniștea mea,
unde un adăpost,
mesajul și sticla
- Detalii
- Scris de Luca Cipolla
Oraș de câmpie
Aici, unde câmpul ia foc în amurg
Se înalță așezările noastre
Din lutul prin albia căruia curg
Atât de îndepărtatele astre.
Brazde adânc semănate cu umbre
Străbat ținutul acesta de aur -
Demult, oameni cu privirile sumbre
Au vărsat sânge aprins de balaur.
Uneori, după vreo rară furtună
Când frunzele străzii picură șoapte,
Poți auzi cum ascuns după lună,
Monstrul acela se tânguie-n noapte.
- Detalii
- Scris de Vlad Opran
Toamna se ține de glume
Copacii nu s-au lămurit.
Unii prea degrabă că s-au desfrunzit,
fructe coapte pe alese ni le-au dăruit,
cămările le-au parfumat și-mpodobit.
Când, într-o întunecată dimineață,
porni o ploaie cu bulgări de gheață.
Păsările de plecare deja s-au pregătit.
Cuiburile și le-au curățat și părăsit.
Puii iute au crescut.
- Detalii
- Scris de Liliana Gabroveanu
Mă aflu aproape la capătul de drum
iată mă aflu aproape la capătul de drum
al itinerariului care mi-a fost dat să-l parcurg anume
de când am fost trimis să ființez în Lumină
și nu găsesc cuvinte să pot să vă spun
cât de mult am dorit și așteptat
Clipa supremă Care să-mi aline
Dorul tainic fără de margini
ce-l port în Suflet neîncetat
precum Bolta cerească pe fruntea sa
poartă stelele, soarele, luna
fără să pot înțelege de ce și cum, clipă de clipă
- Detalii
- Scris de Gheorghe Pop