Cu mine, de vorbă

Îţi aminteşti de vecinul nostru de la ultimul etaj,
mai aproape de cer? El nu trebuia să urce treptele,
era deja acolo. Mai folosea liftul din când în când,

O singură noapte de vis

Au rămas
o aripă vânturi și gunoaie
La lumina lumânării adevărul este otrăvit
de avariție
Se vrea becul aprins în sala de bal

SPERANȚA

Se zbat înlăuntru-ntrebări neștiute
ce vor să își afle răspunsul pierdut,
le scot din adâncuri pe brâu de redute
să poată privi peste timp, în trecut.

Timp şiroit

Timpul s-a aruncat năvală peste ziua de afară de mine, iar cel de dinlăuntru, rămas,
se zbate cu broboane năduşite pe frunte. Nu mai ştiam dacă de zăpuşeala
din
nori plângându-şi stropii
sau de căldura lăsată streaşină

Singurătate

 Un sentiment pe care îl am  atunci când se adună prea multă
     linişte tăcere dimineaţa la o ceaşcă de cafea noaptea când
        lumina îmbracă întuneric o stare de căutare a sinelui
 un monolog continuu cu umbra frunţii îngându-
       rată o linişte transformată încet încet în