NOSTALGIE
Ascult cum bate vântul şi frunzele-i zâmbesc
Cum picur rupţi, din streşini stropii de fluid
 Şi singur cuc, chem dorul şi-ncep să împletesc
 Icoanei preafinţite cununa de molid.


Mirosul pâinii-n vatră s-a spulberat de mult
Nici focul nu-şi mai joacă flacăra-n cuptor
 în jurul meu o muscă mă-mbie să-i ascult
Al aripilor cântec de dragoste şi dor.

cineva tocmai te-a adăugat ca prieten

prima ninsoare a îmbrăcat deja
spânzurătoarea
ești nevoit să aștepți primăvara
și
să ascunzi sicriul și hainele de mire

între timp poate înțelegi

Pontius Pilatus

(Poem dramatic)

             Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.

Ritual cu cal

 

Nu de la cal s-a luat păr să se lege

noduri pe funie,

nu din coama lui înnebunită de vânt,

ci din pletele tale,

Urmă

 

Suavă ca o rouă, visarea mă atinge…

Cu multă gingaşie în versuri iar mă frânge

Cu mâna pe la tâmple surâde nostalgia

Şi-n picurul secundei se naşte poezia.