NOSTALGIE

Ascult cum bate vântul şi frunzele-i zâmbesc

Cum picur rupţi, din streşini stropii de fluid

Şi singur cuc, chem dorul şi-ncep să împletesc

Icoanei preafinţite cununa de molid.

Mirosul pâinii-n vatră s-a spulberat de mult

Noapte de primăvară

Deschide o fereastră spre noapte şi stai mut:

o pasăre albastră îşi ţese aşternut.

Ademeneşte-n slavă o lună ca de smalţ

spre care-mpinsdearipi, îţi vine să te-nalţi.

Pădurile, gorunii

 

Nu pot uita pădurile, gorunii,

Înalţii, fraţii mei de cruce!

La umbra lor, să mor m-aş duce

Când ninge străveziu omătul lunii

Tâmpla mamei

Curge sudoare

din tâmpla mamei,

se joacă umbra

cu pruncul în leagăn,

doineşte cocoşul

IN GAND CA IN OCHI
Prea adânci îţi sunt ochii
că mi se face teamă de somn
şi nu mai ştiu să păşesc
de parcă aş greşi
dar eşti prea aproape
încât iubirea
să se simtă vinovată