Călătorie

Atâtea gânduri vin și pleacă
ce dau năvală-n mintea mea,
o simfonie de culori,
ce dreptu-și cer a cuvânta

Un gând mă poartă-n zări, departe.
Ce gănd hoinar, cutezător!
E-așa de mult până departe…

existenţială

 

aud adesea oameni vorbind despre greutatea timpului purtat

pe umeri

de parcă viaţa le-ar fi sculptat aripi din alb de Carrara

Într-o uşă

ne-am întâlnit
într-o uşă rotativă
am respirat acelaşi aer
aceleaşi gânduri ne-au izbit de geam
eu intram
aproape că mai eram
tu ieşeai
roşeai

dimineaţa unei nesfârşiri

 

zorii copilăriei mele doar fluturi şi amintirea unor vise încrustate

în

ochiul copacului

a toate ştiutor

NOAPTE DE IARNĂ

Cer îndoliat.

Noapte de iarnă.

Somnul rânjeşte după un horn.

Număr până la o sută.

Fără efect.