TRIBUNULUI

 

LUI CORNELIU VADIM TUDOR

                

Mare poet şi mare patriot,

Totuşi, mă-ntreb ce-a mai rămâne-n loc,

,,Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse”

(Octavian Goga)

 
Cenuşa unui suflet...

 
Te-am căutat pe tine şi dragostea cea sfântă
Şi-am dat în viaţa mea, numai peste dureri.
Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă

Un simplu menuet

Priveşte cum în mine cresc albe lumini
şi umbre gemene cu scurtături la poale,
mă simt azi fructul orelor, iar tu te-nchini
secundelor în coajă cu seminţe goale.

Conturul timpului îl dezlipeşti uşor
şi-apune soarele cu glezna lui de gheaţă,
pământul naşte monştri, eu nu mai cobor,

să iubesc oamenii


sub tălpi mi se creează o stare de deal
ca o arsură albastră de stomac
de formă alungită
intensă

sunt ceea ce mâine aş fi putut fi

Meditaţie

Priveam o frunză pală în legănarea ei de vis

şi gândul mă ducea l-al omului destin:

cum frunzele din ram sunt smulse de abis,

tot astfel pomul vieţii îşi pierde din preaplin.