Plimbarea bătrânei doamne

Dimineaţa bătrâna doamnă şi-a luat căţelul şi a pornit la
plimbare;

Copiii nu o salută, vecinul bate covoare.

Trotuarul e ud, tramvaiul soseşte încet –
Nimeni nu o întreabă dar numai bătrâna doamnă are bilet.

febra și înghețul insomniei
ca o provocare cu gândul la fructe domestice în viața sălbatică
siluete curat siluite prin frigul de jertfe
ca și cum aș fi singurul cuc pe verdele din octombrie
mă așez pe-o singură aripă pe-o singură coală de hârtie
și smulg de sub axilă o singură pană
o înmoi în rugina veselă
și spăl castele pe picioare
metafizic albul din pagină
credincios se decompune și îmi murdărește literă de literă la ferestre
se descompune peste singura poezie care de la Dumnezeu se înalță

Înger de pază

...M-am născut într-o dimineaţă (sau poate era noapte?)
Într-un an care se termină cu o cifră solemnă: şapte.

Îngerul mă privea din prag, enervat –
Îşi pierduse răbdarea sau poate era beat.

Mama o bucurie cumplită avea – o, Doamne! –
Când deodată îngerul s-a repezit şi mi-a tras două palme.

în lanul de grâu

 

vă zic:

dezbrăcați, popoare, hainele voastre de aur,

în verile blânde

pogorâți-vă sufletul peste tâmplele mele!

Sf gheorghe era un copil mic

11

poate că mă repet

poate că mă doare

poate că în fânul din căpiţă

doarme