M. Oanceasă stăm la taifas

să stăm la taifas propui -
mai e puțin și se va rumeni berbecul
sacrificat pentru praznic –
să sporovăim așadar
despre moartea 
injectată în sânge și-n limfă
despre câte erori s-au strecurat în program ori
despre modul în care năpădesc slăbiciunile

e întuneric - ochii motanului sticlesc

ecreator Voi fi ştiut că eşti a mea…

Se tot făcea c-o limbă veche nicicând ştiută mă vorbea:
Te voi fi prins uşor de mână? Vei fi dorit să fii a mea?

Se mai făcea că-n cerul vânăt un clopot neturnat bătea:
Voi fi fugit din rai cu tine? Vei fi intrat în soarta mea?

Se mai făcea că sarafanul albastru trupul ţi-l râvnea:
Vei fi dansat şi-atunci undină? Vei fi riscat să fii a mea?

Se mai făcea că-n urma noastră un lup ocrotitor venea:
Mă vei fi strâns febril în braţe? Voi fi ştiut că eşti a mea?

mhDin tristețe fac poeme

E un vis legat la ochi între noi doi
și uneori se așterne doar tăcere,
un ochi privește depărtarea-n gol
când celălalt visează revederea ...
mă zbat în legătoarea dintre noi
când mă lovești cu timpu-nsingurat,
pe rană îmi împrăștii sare și ruină
din alte începuturi ce păreau plăceri
azi nu aș fi vrut să plouă ...
ca pașii să nu-ți uzi din nou,

daniela Nechita 1Vom fi și noi o amintire...

Cândva, vom fi și noi o amintire,
Rămasă într-un vechi album
Sau versuri pline de iubire
Ce mai păstrează prin cântece, parfum.
Dar până atunci mai trebuie să treacă,
Mult timp și multă, multă apă.
Suntem datori să savurăm secunda
Și fiecare clipă s-o transformăm în veac
Și veacul să măsoare sângele din venă
Și să triunfe-n veci iubirea.
Avem un stâlp de referință,
Privind în față adevărul,

oanceasă stăm la taifas

să stăm la taifas propui -
mai e puțin și se va rumeni berbecul
sacrificat pentru praznic –
să sporovăim așadar
despre moartea 
injectată în sânge și-n limfă
despre câte erori s-au strecurat în program ori
despre modul în care năpădesc slăbiciunile

e întuneric - ochii motanului sticlesc