stroeTulburătoare gînduri

Mai am un singur dor
Ți l spun cu remușcare
Să mi lași la căpătîi
Aceleași gînduri care
Au răscolit în mine
Speranțele deșarte
Și au înghețat cu țipăt
Uitarea n clipe moarte
Nu vreau să mi pui pe suflet
Aceleași mîngîieri
Ce au întinat cu frică
Trăirile mi de ieri
Am tot murit cu gîndul
La tine și la noi
Neterminate slove

Gelu Dragos c Desculț
 
mă întorc dintr-o țară
în care se umblă numai
desculț
pentru a nu stânjeni
dansul greierilor
dimineața pe răcoare;
doar astfel îți vei
împlini și tu
somnul cu vise în
culori
așa cum numai
pictorii
visează adesea
în anumite nopți
și rar, rar de tot
muritorii…

stroeDor de tata...

Mi-e dor de tine tată,
Mi-e dor nespus de mult...
O lacrimă îmi stă pe gene
Și cu durere...mi-o înghit...
Te simt atât de trist în ceruri
De parc-ar vrea să îmi vorbești...
Privirea ta îmi spune tainic...
Că mă veghezi...chiar de nu-mi ești...
Mi-e dor...îți spun în gândurile mele...
Să stăm de vorbă...să te simt...
Căci fără tine dragă tată,
Mă simt străin,ca frunza-n vânt...
Călătoresc prin ani la rând...
Pâmânturile-n lung și-n lat...

Gelu Dragos cIarna singurătății noastre

Îți scriu să știi că toate-s ca la început
Doar oglinda-mi adaugă zilnic riduri;
 Pustii și fără rost sunt toate fără tine
Iar luna nu răsare-n taină ca odinioară
Deși pe-afară e un miros primăvăratic –
Zăpezi siberiene se adună-n suflet
Eu am îmbrăcat neagra haină-a morții...

lmACESTA-I EMINESCU!

Pe cerul poeziei
Sfântă sărbătoare
Fuioarele de versuri
Feeric strălucesc
Etern îi este glasul
Privirea infinită.
Acesta-i Eminescu.
Al nostru sfânt profet.
De aur pana
Și inima, română.
Acesta-i Eminescu.
Înveșnicit, poetul
Înalță sceptrul
limbii  strămoșești.