PRIMĂVARA EXISTENȚEI NOASTRE
Văzduhu-i plin de al iubirii cânt,
Iar bolta picură comori din vise,
Dorințele ce vor pluti prin vânt,
Se vor opri-n poiana cu narcise.
Când vei păși aievea pe cărări,
În primăvara existenței noastre,
Suspinul lin, venit din depărtări
Te-o însoți, în străluciri de astre.
- Detalii
- Scris de Nicuta Ioan Lungu
Magnolia
… sau zâna dorului!
Știi?
parfumul ei îmi amintește de anotimpul în care te-am cunoscut
descoperind literă după litera și rimă după rimă,
palme sau stări ai atins, dureri și-au luat adio lăsându-mă „domniță”
vești despre crai și eleganți curteni,
demult nu auzisem că ar mai exista
tu, tu ai venit și ai rămas așa, de ani chiar mulți, în mintea mea
m-a bucurat găsirea ta!
Din lacrimi mi-au crescut rubine pe obraji și
ai mei ochi au altă strălucire… tu, domnule!
- Detalii
- Scris de Maria Bacău
SĂRUT DE PRIMĂVARĂ
Sărutări tăcute, aproape uitate
În închisoarea voinței sechestrate
Au devenit triste Vestale
Aducându-i doar lui Platon mii de ofrande.
Totusi, cu nostalgie la Primăverile de afară
De fiecare dată au privit
Și de fostele primăveri și-au amintit
Când florile și speranțele infloreau
Inimile le încălzeau
Și sentimente de iubire se însuflețeau.
- Detalii
- Scris de Anamaria Iliescu
De m-ar chema pădurea
De m-ar chema pădurea-nmugurită,
De dorul foșnetelor voi veni,
Să cânte cucul, să-mi cânte numai mie
Că de-alt timp, nu-l voi mai auzi.
Să nu mă plângeți frunze-ngălbenite,
Nici voi ciripitori de primăveri,
Să-mi lăsați sufletul să se-odihnească
Lângă izvor, la fel ca-n alte seri.
- Detalii
- Scris de Corina Potcovaru
Braţele tale -
Ușa unei mânăstiri.
În liniște se strecoară iubirile.
Aievea aş vrea să mă închin.
Sunt trup de ceară sub boltă,
Lumină când inimi se unesc în eter.
Închide poarta cerului,
Şi țese-mi cu privirea numele
Peste umărul gol..
- Detalii
- Scris de Coca Popescu