Petru JipaAnxietate

Dacă cineva spune, ești bolnav,
sigur te îmbolnăvești.
Dacă spune, ești prost,
sigur te prostești.
Dacă spune, o să mori,
tu conștiincios scrii testamentul,
și ,,pas cu pas” cu încetul
mergi la cimitir
în al corului de ,,binefăcător” delir.

riEstivală
 
Opinca rugilor pe valuri plimbându-şi tăcerea
Sub al pescăruşilor trup,
Apasă ca o destăinuire prolifică.
Se umple lumina, când perciuni de nisip
Se-nalţă peste gene de alge,
Cu străluciri şi iubire.
Speranţele se ridică-n catarge
Păşind prin valea necunoaşterii adâncului,

tnPIATRĂ DE-NCERCARE

Motto: Orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața! - O Paler

Cu speranța, că vom pedepsi timpul,
ne-am așezat amândoi pe treptele iluziei
și prin binoclul răbdării, fiecare de pe scara lui,
priveam către un mâine... amândoi
am crezut că așteptarea va da roade
și vom degusta, pe-ndelete, merele de aur.
Când puterile gândului cărunt au sleit,
i-am făcut procură lui Dumnezeu...
s-a dovedit, a fi, singurul baston în care
puteam să-mi sprijin așteptarea istovitoare.

gmi1.)
Casa mea
Casa este un loc aparte nu are uşi şi nici chei,
deschisă e mereu, de vrei de aici ca să mă iei.
Nu ai să vezi nicicând un gard ce o înconjoară,
poţi liber să te simţi şi neîngrădit ca şi afară!
E un loc nemaivăzut nu are deloc nici-o intrare,
să nu te sperii neştiind ce te aşteaptă aici oare!
Casa mea deşi nu e prea înaltă nu are nici acoperiş,
să vii poţi orişicând, să privim stelele chiar pe furiş.

tiBătrânețea

Picuri de Lună plouă peste mormântul de amintiri,
șăgalnici...
Muguri de iubiri trecute
își strigă cu dureri acute
deșertăciunea, dorul, melancolia,
ca în final, să fie bântuiți de iele slute.

Suflu tomnatic dezmiardă stejarul
plecat asupra mormântului...paznic,
îi răzvrătește firele de păr prinse-n codițe,