Confesiune

 

Luna e martora legăturii mele

cu lăuntricul meu

ca o navă, care va ucide suflete -

scufundându-se în Groapa Marianelor farmecelor tale succubice;

Cafea amară

Din ceştile speranţei,
Ne bem existenţa,
Cutremuraţi de frisoane bizare,
Strivitoare e pânda
Ce ne foşneşte-n auz.

Vânzătoarea de comori

 

Măriuca vrea să fie

Vânzătoare de comori

Şi de mică,-n pălărie,

Strânge fericită nori,

47

 

Frisoanele mele s-au născut

În deşertul unei ierni

Stigmatizate etern cu februarie.

TIHNA ROBULUI
 
Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudește
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primește
 
Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândește
La El, adică la surâsul tău,