Al verii ultim trandafir
Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.
Știind că-ntre petale-ai pus
Și gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingașe stamine,
Doi ochi îndrăgostiți de mine.
- Detalii
- Scris de Mihaela Banu
DE DIMINEAȚĂ
De marmură-aurită ți-e chipul, copilă,
Serafică, a zilei de primăvară,
Cu surâsul tău blând și proaspăt
Și trup, și suflet
Etern înflorești.
Cu-odor grozav de floare albă
Trezești pomii ninși,
Trezești bâzâitul gângăniilor,
Trezești nerăbdarea animalelor de-a saluta,
- Detalii
- Scris de Elena-Alina GRECU
„Îndrăznește”
Precum necuvântătoarele sorb din cișmea
apă, viață, din potir etern de albă piatră,
vegheate de îngeri și de muze,
unde pașnic e totul,
unde se naște nimic
și moare nimic,
căci apa nu învie și nici nu ucide
ci transformă – oferă și ia
putere.
Dizolvă-ți păcatele în apa din palmele tale,
îndrăznește să mergi mai departe,
- Detalii
- Scris de Adrian Oros
AFARĂ NINGE
Afară ninge de ieri întruna,
Neaua ușoară de-argint acoperă grădina,
Cu mâinile-i – înger păzitor - tainic învelindu-i fața
De copilă timidă, ca floarea dalbă-i e fața;
Cu zgomot înăbușit grabnic și gingaș pune
Peste pământul suferind duioșia plăpumii line,
Făcându-l să doarmă zdravăn
Ca pruncul liniștit la căldură în al lui leagăn;
- Detalii
- Scris de Elena-Alina GRECU
Iubito (glossă m.)
N-am să te iubesc când plâng arinii
În serile cu macii somnoroși,
Prin zile când lacrimi varsă crinii
Și ochii înoată-n verde, frumoși.
Am să te iubesc mai pe-ndelete
Când noaptea e-n patima ruginii,
Și stele-ți coboară lin în plete,
N-am să te iubesc când plâng arinii
- Detalii
- Scris de Nicolae Vălăreanu Sârbu