Caramele cu lapte

„m-am îndrăgostit de tristeţea ta,
de strigătul tău...” caşmir, smirnă,
flori violet, verde crud, smarald,
soare, bucurie! zboară, suflete,
dansează, cântă... zboară şi cântă
luminii! „ştiam că pot să te fac fericită!”

ÎN DEFINITIV

Întotdeauna mă priveşti în ochi
şi vrei să ştii desfăşurat totul,
fiecare omisiune ori ocol e o trădare,
de uitare nici nu mai vorbesc.

Un câmp

Te implor, dă-mi secunda care nu are genunchi,
nici istovire, nici slavă, nici gesturi de cădere!

Înainte îmi ședeau la-ndemână nişte faetoane lustruite de timp,
unde morţile celorlalţi aveau dinţii mici şi râdeau cu măsură,

    Din Maramureș până-n Bucovina

                                             Am citit cândva
                                           că florile de colț
                                           plâng rar sau niciodată
                                          ca-ntr-o fereastră de sub munte,
                                          ascunsă și uitată...
                                           Și în biserica interioară
                                         prin Constelația luminii,

Te iubesc

Te sărut, cu fluturii suflării...,
Te cuprind, cu braţele gândirii...,
Te înalţ, prin focul rugăciunii...,
Te doinesc, prin picurii luminii...,