c anghel,,Venea
de pe Calea Lactee''

Venea
de pe Calea Lactee,
Străină,
Ca orice femeie,
În ochi purtând
Fulgerul morții
Și-n suflet,
Căderile sorții.
Cu sânul necopt,
De fecioară
Zâmbea

dimaE locul

în care trăiesc cu garduri din fier ruginit
cu vegetație crescută sălbatic
cu muzică populară în surdină
cu mașini care scot fum 
cu oameni îmbrăcați în haine ponosite
cu mame care împing căruciorul prin gropi
cu bătrâni încruntați pe bicicletă
cu ambalaje de chipsuri luate de vânt

pe jos nu se găsesc bani niciodată
în stație vine autobuzul troncănind

dimaA fost furată libertatea lupilor

lupii se uită la televizor
conversează prin mesaje scurte
nu privesc în ochi
mănâncă resturile de ieri
stau mult peste program
înjură, se agită
își fac rău unul altuia
critică și judecă
mint că sunt tigri și lei
păr nu le mai crește pe picioare
beau ca să dea bine

zgvAZI

Azi penelul îmi îngheață
Troienit de vis și ploi,
Astăzi nu mă mai răsfață
Viața ce-am trăit-o-n doi.

Clipele ne sunt amare
Transformate în suspin,
Zilele devin mormane
Obosite de-al lor chin.

Lacrimile curg grăbite
Peste anii ce-au zburat,

dgVAMĂ

Pasul uşor, cadențat, vioi
Ce mult e de-atunci...o viață!
Pasul pierdut odată cu noi
Pe drumuri străine de gheață.

Nu poți să rămâi, nu poți să te-ntorci
N-ai unde şi cum...eşti singur!
Te cheamă ecoul aceloraşi voci:
"Revino la noi, fii iar mugur!"...