VITRALIU AUTUMNAL - ȘI IERI ȘI AZI, COPIII
*
Copiii, în cântările cu jocuri pe amurgurile în turcoaz,
de-atunci, roind și-acum, în trecere prin locuri tăinuite
cu îngeri serafimi, învolburând zenitul în frunze ruginii,
cu Pan, pândind pe nimfe ziua, sihlele păzind,
i-asculți, cântând din syrinx turmelor de cerbi și ciute...!
*
Și azi, petreci cu ei în cimbrul bolții toamnei, un recif
din zorii de sidef ai mărilor cerești smaralde-n văluriri
și țeși cu fir de sânge gros de aster, Lyrei, lungul voal
pe cerul adamit lazur, viole flori, în ametist regal,
covorul limoniu al vieții tale-n sfinte albăstrimi...!
- Detalii
- Scris de Gheorghe Apetroae d.l.B
„Căldură mare, mon cher!”
Canicula mă arde, dar îmi place
să stăm pe jos și s-avem lângă noi
pentru iubire câteva mijloace
ca să ne satisfacă pe-amândoi.
Pentru-nceput o frapieră plină
de gheață,-n cubulețe cât mai mici,
vreo câteva puse lâng-o măslină
în cana cu Martini să nu strici
paharele dacă-ți întinzi piciorul
lung cât o zi de post peste sofa
- Detalii
- Scris de Ioan Grigoraș
Calea pentru înălțare
Cad îngerii adeseori din cer
orbiți de sentimentul de lumină
și în cădere n-au niciun reper,
iar corbii rup aripa lor divină.
Pământul e un paradis pierdut
cu arbori morți și frunze fără viață
poartă doar haine vechi, de împrumut,
și-n ochii triști nu mai găsești speranță.
- Detalii
- Scris de Ioan Grigoraș
Al inimii tumult
Mi-e noaptea uneori ca o furtună
ce-mi spală sufletul cu valuri mici,
prin mintea mea mai fulgeră și tună
și spiriduși pocnesc, mereu, din bici,
iar dacă dorm mi se scufundă barca
lăsându-mă să cad într-un abis
de unde Noe m-ar salva cu arca
și m-ar conduce către paradis.
Nu știu de ce sunt vinovat de toate,
și de caniculă, și de potop,
și nimeni din furtună nu mă scoate
de parcă n-aș avea comanda stop.
- Detalii
- Scris de Ioan Grigoraș
Stele căzătoare...
Voi mai pleca și mâine printre stele...
De ploi albastre printre curcubeie
Și voi cânta melancolia nopții
Punând ghirlande...pe la cheia sorții...
Cu părul nins prin toamnele cernite...
Voi poposi printre păduri de fagi...
Voi sta la umbra lunii între visuri...
Iar tu-mi vei fi mereu...același far...
Căci doar în vise mi te-am tot chemat...
Și te-am iubit...purtând în suflet dor...
Te-am rătăcit printre doiniri și umbre...
Ca o străină-n albul unui nor...
- Detalii
- Scris de Ioana Stroe