CUVÂNTUL

am răstignit cuvântul
pe buzele sufletului
lumina a coborât pe pământ
să își vindece rănile între polii iubirii
omenirea terminase de zidit haosul

PE-AFARĂ-N DIMINEAŢA PLUTIND PESTE CASE

Sunt un minunat tată pentru copilul meu imaginar
Am ieşit în oraş amândoi numai cu pijamale pe noi
Îl trimit să îi scoată şi pe copiii mei reali la plimbare

Nu oricum

N-ai cum să scrii de dragul de a scrie,
Cuvinte poleite de hârtie,
Fără să simți cum te înfioară versul
Și cum prin vene-ți curge universul...

UNDE SUNT EU?

În mugurii care se nasc devreme
Când primăvara râde-n răsărit,
Sunt roadele unei iubiri eterne
Și simt că-n verde crud sunt plămădit.

Fântâna din munte (I)

Precum turnul de fildeş al propriei tale supuneri,
precum rana străluminată de eternitate,
precum sămânţa învelită în fulger
fântâna îngenunchiată în pleoapa miresei