Cu speranța în suflet

M-am născut pe un plai de baladă și dor,
să străbat destinul cu același fior
ce-mi umezea privirea în dimineață,
ca să-mi rodească a inimii speranță.

Prin lume rătăcind, am dus dorul de frați,
iar de părinți, ochii în lacrimi inundați

Vântul

 

ca de-o adiere se clatină-n urmă-ți

ierburile și sufletele și cuvintele

 

ca de-o părere

 Pe-un colț de senin

Alerg pe poteci neștiute,
E drumul prea greu și-i prea lung
Și piedici deodată-s prea multe...
Aș vrea lângă tine s-ajung!

Mă strigă amurgul acum
Cu glas de la tine furat.
Viața mea toată-i un drum

Plouă pe strune

 

Plouă pe strune de mandolină...

Versul cu versul se încunună.

Plouă cu soare, plouă cu lună,

Plouă cu Dragostea care-i Stăpână.

Corăbier...

 

Pe marea în furtună

Fragilul vas

Izbit perpetuu

De valul îndoielii