ULTIMUL OCHI DE DOR

Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie,            

Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu,

Clipele se frâng pe coama răzvrătită, brumărie

A căluțului ce-n goană spintecă al apei râu.

Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite,

unelte de precizie lângă sâmburii de pe farfurioară

 

„palmele unora cotrobăie

printre fragmentele altora

toţi speră într-o mai bună împărţire a zodiilor

lin te dă la fund

pată de culoare

deschid azi poarta

în lumea alb-negru

 

în zorii palizi

mă fac verde

ÎN PRAGUL TOAMNEI VIEŢII

E încă vara, dar văd toamna vieţii ,
Pe care am s-o rog să mă mai păsuiască.
Obrazul îmi păstrează culoarea tinereţii
Şi aş mai vrea în suflet roza împărătească.

E încă ziua . Apusul se aşterne.
Trandafiriu-amurg pictează golul cer.
Vreau să mă-nalţe fiorul nopţilor selene

Netăcerea sufletului

 

Flori de cântec, zori de viaţă nouă

Cer albastru-ngemănat cu stele

Ochi de soare în pălmi de rouă

Zbor înalt e a sufletului netăcere.