Dor la tarabă ...

Priviţi! E lumea strânsă la tarabă!
Îşi strigă trecătorii. Să vedem
Ce marfă au şi se opresc din treabă
Grupându-se ca un stradal edem.

Oare ce vinde? Oare ne ajunge
La toţi de-aici? Să nu vândă en-gros!
Au inimă, au inimă în sânge

Tutungeria


Nu sunt nimic.
Nu voi fi niciodată nimic.
Nu pot să vreau să fiu nimic.
În rest, strâng în mine toate visurile lumii.

Ferestre ale odăii mele,
Ale odăii unuia dintre milioanele de inşi din această lume despre care nimeni

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo  unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
 
Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

POEM DESPRE VIAȚĂ

 

…aripi de îngeri

ne atârnă de marginea timpului

înveşmântându-ne

cu fire de iarbă desenând lumina

Eroare critică

 

„Mes songes viennent en foule

Pour se désaltérer à ces gouffres amers”

                                                (Baudelaire)