NU MAI ŞTIU...
... cum să-mi programez
durerile
toate vor să fie tratate
în acelaşi timp
să li se prescrie acelaşi medicament
îmi contestă până şi
bucuria de a fi
învingătorul meu
- Detalii
- Scris de George Tei
Nu mă întrebaţi ce este universul,
Nu ştiu.
Poate fi acul meu de cravată,
Sau o picătură de rouă
Scânteind dimineaţa în zori.
Important este că există în fiecare din noi
Ceva profund şi nemărginit
Care ne colorează existenţa,
Atunci când însingurarea clădeşte
Palate de ghiaţă în sângele obosit.
- Detalii
- Scris de F. M. Ciocea
ÎN VIAȚA TA RĂMÂN...
Când nopțile îmi sunt la începuturi
Mă tot gândesc la tine, nu adorm,
Iar versurile-mi dau numai rebuturi
Și amăgirea curge... uniform.
Dar ziua mea stă trează înc-o clipă
Și, la beție, o întreb mereu:
De ce atâta ură se-nfiripă
În glasul tău și chiar... în eul meu?
- Detalii
- Scris de George Tei
Cugetare de seară
Cand trupul obosit se duce să se culce
Iar spiritul veghea va somnul dulce
Doi îngerași păzi vor imprejurul
Pân dimineața, să nu atace furul
De vise sau speranțe înălțătoare
Ca mâine să l poți face un lucru mare
Tu să ii rogi in fiecare seară
Ca mâine să se întoarcă iară
- Detalii
- Scris de Ica Gaftone
Garnizoanele somnului
- forme de iubire -
Motto:
„Slăbiciunea mea mi-e dragă.Ţin la imperfecţiunea mea ca la raţiunea mea de a fi.”
Anatole France
Confesiunile gânditorului interzis
- Detalii
- Scris de Nicolae TOMA