msIo e te

 Questa è una canzone solo per noi
 Amore che respira irrequieto
 Aure distante a nostra volontà
 Ti amo ancora di più

 E la mattina presto mi chiedo
 Come mai nella mia vita
 Non volevo che l'amore non chiedesse
 Quale uccello mi porterà una canzone

corina vladoiu foto***
încep să vorbesc fără cuvinte
trupul meu de femeie miroase a floare de nuc
ca o fâșie de cer crud
chinul meu se întoarce orb
cu susul în jos
timpul mi l-am cheltuit pe o grădină cu pietre
inima mi-a secat
mi-am băut-o în lacrimi
paharele-ciutură-
le-am spart în dansuri grecești
cu trupul tău mut
cu care mi-ai furat

dimaRegele fântânii

tempo – rar
fundal sonor – picături lungi căzând in fântână

de când și-a pierdut imperiul, stă doar în fântână. el i-a implorat să îl decapiteze, dar ei l-au batjocorit, tratându-l cu indiferență. de atunci a coborât în fântâna secată și s-a pus pe plâns. atât de mult a plâns incat lacrimile i-au ajuns până la piept. Seara, mai aplec urechea la ce are de spus și deși aud, nu îl înțeleg. tot îndrugă ceva despre trecut, despre cât de ghinionist a fost și ce decizii proaste a luat. despre regrete și rușine... acum i se spune regele fântânii, numele i-a fost uitat. cine încearcă să se pună în pielea lui trăiește un sentiment ambiguu ca o vinovăție în vis, ca o călătorie în cosmos, ca un gri albăstrui. să cazi din înaltul cerului e o cruce grea.

sabingânduri apocaliptice

în mine trăiesc
multe persoane
cu limite exagerate
dezordonându-mi măruntaiele
în instincte chimice
îmi transformă construcția
structura cere anotimpurile ei
buchetul meu de țigle
se adapă în nebunii lichide
venele se unesc în schele

dimaMartie uman

suntem în martie
soarele se arată mai des mai puternic
bineînțeles a venit să ne dea vitamina d
durerile de spate de oase vor dispărea
cei ce se trezesc dimineața ințepeniti
nu vor mai avea nici o scuză
trebuie să schimbe salteaua
până și depresiile se vor colora.