“Cine moare de grija Centenarului” – pune o întrebare Prof. Dr. Alexandru Diaconescu de la Facultatea de Istorie a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Își răspunde singur că nu sunt prea mulți, că “câinele bătrân sucombă de drum lung, prostul de grija altuia, iar intelectualii pier de obicei în urma unor complicate procese de conştiinţă. Numai politicienii nu mor nici de ruşine nici de frica lui Dumnezeu!” – a fost concluzia emisiunii ÎN VIZOR de marți seară de la televiziunea locală NCN.

Cum e să fii ales preşedintele filosofilor lumii? „Aşa cum spuneţi dumneavoastră sună ca fiind ceva mult mai mare decât în realitate", răspunde Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti.
Săptămâna viitoare acesta va lua în primire mandatul de lider al Institutului Internaţional de Filosofie cu sediul la Paris, funcţie în care a fost ales cu majoritate de voturi, datorită recunoaşterii şi reputaţiei de care se bucură. „Nu pot să ascund faptul că este o mare onoare, o mare cinste care mi s-a făcut şi mie şi, într-un fel şi şcolii din care provin eu", a declarat Dumitru pentru Gândul.

 -    Domnule Toma Gross Rocneanu, îmi amintesc cu plăcere de prima noastră întâlnire, cu ceva ani în urmă, când alături de regretatul Ion Burnar am venit la o manifestare literară organizată la Grup Şcolar Miner, cum se numea pe atunci. Spuneţi-ne câteva date despre dumneavoastră, ştiind că sunteţi băimărean prin adopţie !
- Stimate domnule profesor, într-adevăr sunt născut în Rodna, în anul 1943, 18 noiembrie.  

Marin Voican-Ghioroiu:

Iubite maestre, ne aflăm la finalul celei de a doua seri a Festivalului „Internaţional de Nai – Gheorghe Zamfir” Ediţia a IV-a, 2017 Găieşti, şi vă rog să fiţi amabil să-mi acordaţi un interviu pentru cititorii noştri: ca să cunoască ce compoziţii aţi cântat alături de foştii dvs. studenţi, Radu Nichifor şi Flavius Tinică? Când aţi compus aceste bijuterii muzicale şi pe ce mari scene au fost cântate, cu ce orchestre şi cu ce renumiţi dirijorii? Ce a-nsemnat pentru excelenţa voastră acest festival de avengură, când locul natal, Găieşti, a devenit oraşul intrnaţional al Naiului fermecat?

De asemenea, în lipsă de Cartea cea mai mică[1] cu Cristian Popescu în colecţiile revuistice studenţeşti din Bucureşti, la ora redactării tezei de doctorat, trebuie evidenţiată şi conservată pagina numărul 10 a Atelierului literar cu titlul Lumină pe... CRISTIAN POPESCU[2] în care Mircea Martin semnează cronica Poetul ca vatman, Dan-Silviu Boerescu scrie textul Vitrina de familie Cristian Popescu şi Dana Cristescu semnează Arborele genealogic.

Voi reproduce o Notă scrisă de Cristian Popescu şi textul Caragiale, Gică Petrescu şi frizerii citit pe atunci de autor la cenaclul Universitas condus de Mircea Martin.