Este un om de administraţie, cu o carieră solidă şi o experienţă pe măsură.

De curând, a ocupat funcţia de secretar interimar al CJ Maramureş. Ioan Dragoş este însă şi un poet extrem de apreciat, cu numeroase volume publicate şi premii importante „la activ”.

Rep.: Când şi cum aţi început cariera juridică?

Ioan Dragoş: Am început cariera juridică la terminarea Facultăţii de drept economic-administrativ din Sibiu în anul 1980 îndeplinind funcţia de secretar al comunei Satulung până în anul 1988, după care am fost transferat la Consiliul popular judeţean Maramureş, iar în perioada 1992-1994 am îndeplinit funcţia de secretar al municipiului Baia Mare.

Muzica este o parte din fiinţa mea

  „Dacă m-aş aşeza acum la pian, aş umple restaurantul de lume !“

a spus Maira în  faţa palatului Lloyd din Timişoara, în timp ce ochii prelungi, ca zborul rândunelelor, urmăreau jocul fiicei ei, printre porumbei. Maira purta pantaloni albi, cu manşeta deasupra genunchiului, iar bluza de mătase înflorea cu roşu de mac lumina ce atârna pe crengile începutului de iunie, 2014.

O reîntâlnesc pe Maira după doi ani, în aceste pagini şi-i privesc din nou mâinile ce poartă condurul delicat, pierdut de sunete, pe cea din urmă treaptă a unui castel  muzical.

Interviu cu romancierul Vasile Moiș, autorul romanului fluviu ”În spatele ușilor deschise”, care va cuprinde, în final, douăzeci de volume

Domnule Vasile Moiș, aș începe interviul nostru cu o întrebare clasică: cine este Vasile Moiș, de unde vine și cum a ajuns să se implice, la vârf, în politica României, după evenimentele din decembrie 1989?
Provin dintr-o familie cu adânci rădăcini în istorie, foarte bogată, cu domenii întinse în dreapta Tisei, până în Munţii Tatra. Voievodul Moiş a ajuns Palatin al Ungariei pe vremea regelui Béla al IV-lea.

Eram în liceu, la „Meșotă”, prin 1983, în timpurile cele mai cenușii ale comunismului. Făceam liceul de matematică-fizică şi, pentru că eram talentat la desen, ai mei mă duseseră să fac ore de arta grafică cu un pictor din Brașov. Omu’ era foarte bătrân... Avea aproape 90 de ani. Locuia într-o casă veche, care urma să fie demolată. Undeva pe lângă Piața Kogălniceanu, pe unde trece acum bulevardul… Barițiu parcă îi spunea străzii... Foarte supărat, Vlădăreanu - așa îl chema pe pictor - a și murit de inimă rea. În casa cu pricina, stătea în chirie o mătușă de-a mea. După moartea proprietarului, zice: „ia du-te în  pivniță că are niște schițe și e păcat să se piardă. Poate le folosești tu, să desenezi după ele. Ia cheia asta de la lacăt”.

JordiVirallongaNăscut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților din Barcelona (de la înființarea sa, în 1989) și publicase șapte volume de poezie și trei cărți de eseuri despre literatura spaniolă contemporană. Colaborează la numeroase ziare și reviste de cultură precum „El Pais”, „La Vanguardia”, „El Periodico  de Catalonia” și este, de asemenea, un apreciat traducător din italiană, portugheză și catalană.

-          Care sunt trăsăturile specifice ale literaturii și poeziei spaniole din acest secol?

-          Literatura spaniolă a acestui secol are ca prim vârf valoric generația ”27, cu Lorca, Cernuda, Salinas, Aleixandre, Alberti, Juan Ramon Jimenez și Antonio Machado. Datorită lor și celor care au urmat se poate spune că acesta e secolul de aur al literaturii spaniole. Acești poeți au început cu o linie experimentală, avangardistă și au influențat ulterior toată poezia noastră. Ei sunt cei mai cunoscuți și de altfel Juan Ramon Jimenez a luat și Premiul Nobel. El a fost un deschizător de drumuri al generației ”27 cu poezia sa pură și cu un puternic substrat cultural.