Interviu cu Ștefan Jurcă realizat de Cristina Vari, clasa a XII-a, Liceul „Vasile Lucaciu”, Baia Mare

1) Am înțeles că ați copilărit în Arad, localitatea Sălăjeni. Ce v-a adus în Baia Mare?
Ș.J.: Am copilărit într-un sat din județul Arad pentru că acolo unde m-am născut era vatra mea, adică bunicii și părinții erau din sat, aveau casă, gospodărie și pămînt. Pe vremea aceea se făceau patru clase elementare, în sat, următoarele clase le-am urmat la Sebiș, pe atunci comună, fostă plasă, iar astăzi este oraș. După ce am dat admitere la liceu și l-am absolvit cu examen de bacalaureat am ajuns, prin concurs de admitere, la Politehnica din Brașov (1967-1970).

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu explică pentru „Adevărul“ de ce nu putem vorbi despre creştinism pe teritoriul actual al României în primele secole după Hristos.

Tradiţia Bisericii Ortodoxe Române susţine că, pe teritoriul ţării noastre, creştinismul s-a propagat prin străduinţa Sfântului Apostol Andrei. În timpul misionariatului în Dobrogea, apostolul Andrei ar fi hirotonit preoţi şi episcopi. La rândul lor, aceia au uns alţi preoţi şi alţi episcopi.

Totuşi, sursele arheologice şi epigrafice infirmă această ipoteză. Pentru a lămuri problema credinţei în primele secole după Hristos pe teritoriul României, am discutat cu arheologul Ion Motzoi-Chicideanu. Având o experienţă de peste trei decenii pe teren, Domnia Sa a cercetat nenumărate complexuri funerare, între care şi morminte creştine timpurii sau medievale.

Domnule profesor, cum a apărut creştinismul pe actualul teritoriu al României?

Pentru România, problema creştinismului este foarte complicată. Creştinismul a apărut la noi la fel ca în restul Imperiului Roman, cu precădere în mediul citadin, în oraşe. Tocmai de aceea, cei opuşi creştinilor erau păgânii, adică locuitorii satelor.

= Interviu cu doctorul Coriolan DRAGOMIR =

    Doctorul Coriolan Dragomir aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare, domnia-sa fiind bine cunoscut în tot Maramureșul, îndeosebi în Maramureșul Voievodal, ca vajnic și neobosit apărător al sănătății semenilor prin controalele efectuate pe nepusă masă în centrele de producție, procesare, depozitare și comercializare a alimentelor și băuturilor: abatoare, depozite, puncte de desfacere.
    Căci până la pensionarea sa, ceea ce înseamnă zeci de ani de activitate, nu doar că a pus pe picioare Cooperative Agricole de Producție unde la propriu animalele mureau de foame (a avut serios de tras din întrebuințarea substantivului „inaniție”, pe care activiștii anilor șaizeci nu l-au priceput, dar îndată l-au catalogat ca extrem de dușmănos pentru rânduielile socialiste!), lăsând în urmă-i laboratoare de referință în branșă (bunăoară Laboratorul pentru analize din Piața centrală de alimente a Sighetului), ci în decursul timpului a acumulat o bogată experiență, precum și aprecierea tuturor factorilor decizionali din țară și străinătate, locuri cu amintiri pe unde a fost purtat de destinul profesiunii sale.

Ultimul număr al revistei Catholic Market include un amplu interviu cu PS Virgil Bercea,

Episcopul greco-catolic de Oradea. Vă oferim o a doua selecție din interviu, cu fragmente în care Episcopul vorbește despre relația cu BOR, despre cei trei Papi pe care i-a cunoscut și despre alte lucruri.

– Vorbeați la un moment dat de atacurile pe care presa Occidentală le avea asupra Bisericii Catolice din Franța sau din alte țări. Biserica și nu doar cea ortodoxă, la noi, reclamă aceste atacuri cu titlu personal și local, doar în România.

Pre numele lui adevărat: Sergiu Filip, poetul Daian nu prea mai are nevoie de multe prezentări.

Născut în data de 4 august 1954, în Crișciorul Munților Apuseni, a debutat cu poezie în revista Vatra, în 1978. Deși aparent târziu împlinit, debutul său editorial (1982 - Caiet de debut al editurii Albatros) a atras atenția criticilor asupra sa. Acum are (deja) publicate 5 cărți, o alta urmând să se nască la Editura Nemira: „Lăptăria lui Enache, pe viață”. În curând. Lucrează la Editura Cartea Românească, fiind managerul acesteia. Înainte de a atinge această „cotă”, a fost, pe rând, vidanjor (?!), lăcătuș mecanic și îmbălsămător de cadavre. Ca un fapt divers - spune el - în 1982 s-a legat cu lanțul de gardul Uniunii Scriitorilor, într-un protest „inutil”.