Transilvania-ținut cu evoluție milenară, locuit din vremuri străvechi-ultimele descoperiri arheologice atestă  existența  așezămintelor omenești de peste șase milenii- a dăinuit în timp datorită satelor ce au creat  și păstrat frumuseți eterne , credințe și tradiții.
În Epoca Postmodernistă , din mileniul al treilea, viața satului este în impas ,în stingere ușoara și ofilire.
-Ce v- a determinat să puneți stavilă acestui  tăvălug nemilos, al nepăsarii ce lovește  în  satul românesc ?
-Rădăcinile  sufletului  , precum ale copacului sunt  adânc înfipte în pământul  în care a crescut. Eu m- am născut în sat, am copilărit și am muncit o viață, ca dascăl al unui sat. O spun si  am  spus- o  cu mândrie, oriunde am  m- au dus pașii!  M- am considerat o norocoasă  pentru că am avut această  șansă!
Prin ceea ce scriu ,vreau,, să dau viață , să fac demersuri de salvare  ori măcar de conservare  a tot ceea ce a  dăinuit în spațiile rurale pline de mister și natural. Iar aceste scrieri sper să salveze și să restabilească  o lume căreia i s- a întors spatele’’.Îl citez astfel , pe marele critic literar, Ioan Romeo Roșiianu, editorul cărților mele.

Detalii

Economistul şi scriitoarea italiană Loretta Napoleoni a lansat la Bookfest volumul "Coreea de Nord. Între fascinaţie şi teroare" (Editura Corint) şi a vorbit într-un interviu pentru MEDIAFAX despre distanţa dintre mituri şi realitate, dar şi despre feţele naţionalismului în Orient şi în Occident.

Reporter: Ce v-a făcut să scrieţi despre Coreea de Nord după ce aţi devenit cunoscută pentru cărţile legate de finanţarea terorismului?

Loretta Napoleoni: În anii '80, am lucrat pentru o bancă rusească, Moscow Narodny Bank, şi, pentru o vreme, am locuit în Ungaria. Am lucrat acolo la Banca Naţională a Ungariei în timpul regimului comunist, aşa că aveam cunoştinţe din interior legate de blocul sovietic. Coreea de Nord nu a făcut parte din blocul sovietic, dar avea legături economice foarte apropiate cu Rusia. Este adevărat că era ceva diferit, dar am lucrat destul timp într-un sistem economic centralizat, aceasta a fost specializarea mea iniţială. Ştiam Coreea de Nord de la mijlocul anilor '80. Abia după aceea mi-am schimbat specializarea.

Detalii

- Dialoguri de ieri pe astăzi -

Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2010

MIRCEA BELU

„Fără credinţă, speranţă şi iubire trăieşti degeaba”

       Acest interviu a fost realizat cu acest mare suflet şi prieten, în iunie, 2001, în Sighetu Marmaţiei, în locuinţa Fam. ing. Gabriela Godja, verişoara poetului, actorului şi teologului Mircea Belu. Un prieten căruia, din nefericire, i s­a frânt zborul şi i s­-a stins freamătul inimii, care bate de ieri, de când a fost condus pe ultimul drum, la Porţi mai Înalte.

- De unde vine poetul Mircea Belu?

- Atunci când scriau Psalmii, Împăratul Solomon şi Regele David spuneau că poezia nu este într-­o limbă anume, ci într-­un suflet anume! Încep această discuţie cu tine, Florentin, gândindu-­mă la Nichita Stănescu, patronul meu în ale poeziei.

Detalii

Oamenii sunt întâmplări, la fel și cărțile pe care, dacă le descoperi la timpul potrivit, te pot schimba pentru totdeauna. Vă invităm să-l descoperiți pe Sorin Mircea Vasilescu, de profesie inginer constructor specialist în proiectare, și să pășiți alături de el într-o călătorie nu numai în Bucureștii de altădată, ci și a celui recuperat în fotografii galante ce vorbesc mai mult decât o pot face cuvintele, în jurnale și memorii ce păstrează încă vie în ele frumusețea și freamătul anilor trecuți. Sorin Mircea Vasilescu, un personaj pe care dacă l-ați fi întâlnit la Capșa anilor interbelici l-ați fi găsit „de-al casei”. Sorin Mircea Vasilescu, un om care își ia bucuria din lecturi, din plimbări la pas prin Bucureștiul magic sau de la oamenii pe care îi întâlnește la evenimentele care-l cheamă la ele.

Detalii

Octavian Soviany: Prima publicație cu care am avut de-a face în mod serios a fost revista Echinox. De fapt, unul din motivele care m-au determinat să aleg facultatea din Cluj a fost tocmai existența acestei reviste, despre care auzisem încă de pe vremea când fusesem elev de liceu. Radu G. Țeposu a reușit înaintea mea la facultate, la Cluj, devenise deja membru al redacției Echinoxului și, prin intermediul lui Țeposu, am ajuns acolo, pe vremea când această revistă era condusă de triada Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic.

Detalii

  1. Era plin de tovarăşi | Doi ani şi un sfert sub cetatea cu patru picioare de lemn
  2. Poeta Medeea Iancu: „Suntem încă o societate care întreţine tabuul“
  3. Despre scrierea în sărăcie... sau: a scrie pentru alții, fără a cere nimic în schimb