Interviu cu poetul, jurnalistul şi criticul DANIEL MARIAN:
R: Daniel Marian, nu aș vrea să încep cu întrebările clasice: „când”, „unde te-ai născut”, să primim răspunsuri şi date ce nu interesează, poate, pe nimeni, decât după moartea noastră, când avem şansa să devenim mai buni. Dacă vrei, îmi spui tu singur de ce crezi că ai fost adus în această lume?
DM: Corin Culcea, şi dacă mă-ntrebai minunăţii de-alea, te îndrumam la motor de căutare pe internet, că doar ăsta a devenit automatismul nostru predilect. Altfel, să încerc să răspund la întrebarea ta, foarte greu fiindu-mi. Eu mă gândesc că barza a nimerit din cuib drept în vreun păpuşoi, precum oiştea în gard; aşa s-ar explica fiziologic popular actul facerii mele. Puţin mai romanţat, nişte cuvinte s-au întors în ceas de seară bete de la crâşmă şi s-au pus să deseneze geometria după o figură nouă, mai palidă, nehotărâtă între hlizită şi posacă. De fapt nu, măi, hai c-am spus deja destule prostii; eu cred c-am fost adus pe lume ca să încurc lumea – da, sigur asta e, de când mă ştiu, dacă mă chiar ştiu, pe unde am trecut am încurcat lumea în loc să o descurc, n-am fost pe placul lumii, na!
Ştefan Mitroi a fost procuror pentru o lună, director de ziare, consilier în politică, însă peste toate este un scriitor din familia marilor autori pe care îi admiră, printre care se numără Tolstoi, Cehov, Saramago, Bunin, Flaubert, Pessoa, Preda.
Ştefan Mitroi (61 de ani) a avut experienţe de tot felul. A debutat, ca poet, în revista „Astra“ din Braşov, când era elev în anul al doilea de liceu. De la poezie, a trecut la studii de drept şi la profesia de jurnalist. A fost procuror pentru o lună la Alexandria, a deţinut funcţii de conducere la TVR, fiind director al Ziarului „Azi“, redactor-şef adjunct la „Curierul Naţional“.
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a Europei și a culturii ei este o dovadă supremă de primitivism, de egoism, de europocentrism, de conștiință dominantă, de sexism, de rasism și de tot ce mai încape în recipientul vinovățiilor pe care marxismul aseptic îl plimbă prin lume ca pe o plasă subtilă de prins fluturi otrăviți, cultura europeană este o realitate pe care nu o poate înabuși nici macar enormul ridicol al negării ei.
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din Bucuresti, promotia 1969, a fost un devenit cunoscut prin espopismul cu care a debutat la începuturi..
Manuela Cernat: În 1982, Dan Pița scotea din sertar manuscrisul unui mai vechi scenariu, început în anii studenției la U.N.A.T.C. și definitivat la începutul anilor șaptezeci: Concurs. Pe aceeași lungime de undă și din aceeași familie spirituală cu Călăuza lui Andrei Tarkovski, cu Proba de orchestră al lui Federico Fellini, sau cu Dirijorul lui Andrej Wajda, Concurs rămâne fără îndoială punctul de vârf al ascensiunii artistului spre împlinire. Este opera lui fanion. Fascinantul esopism îl înscria în competiția strânsă a operelor-simbol, cu lungă bătaie în conștiința vremii.
1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de scriitori și gazetari, cred că accepți să ne vorbim la persoana a doua.
I.R. Roșiianu – Mie chiar îmi place să comunic astfel, să am o astfel de abordare.