S.I.C.: Cum funcţiona viaţa redacţională la CoCo? În ce perioadă aţi fost redactor acolo? Cine era redactor-şef?

B.G. Am fost redactor la CoCo în perioada studenţiei, adică între 1977 şi 1982 (pentru ca am repetat „medical” ultimul an, ar fi trebuit să termin în 1981, dar tocmai atunci a închis Ceauşescu 14 oraşe mari, şi am mai stat un an să prelungesc agonia…).

”Sunt prea bătrân pentru a mă mai putea maturiza!” (Ioan Marchiș)

 Interviu cu sculptorul Dr. Ioan Marchiș, realizat în atelierul său din Ocoliș

-Aici, în atelierul tău de la Ocoliș, te-am văzut, adeseori modelând în lut, în ghips, dar niciodată cioplind un lemn. La ce lucrezi acum, domnule Marchiș?

-Acest trunchi de nuc bătrân de aproape 200 de ani are peste 2 metri înălțime   și cântărește peste o tonă. Lucrarea pe care o fac se intitulează Fata din nuc, pentru că va fi o zeiță, o zână ca în basmul lui Dimitrie Anghel, Fata din dafin.


-răspunde scriitorul Ioan Romeo Roșiianu-

Ștefan Doru Dăncuș: Cum vă simțiți ca mare scriitor?

III. „Muzica folk este de fapt muzica poeziei”

- Mă întreb ce şanse are tânăra generaţie din provincie, chiar asta din nordul ţării, să afle sau să vadă pe viu un act cultural cînd tineri sigheteni de 16-18 ani nu au văzut în viaţa lor o piesă de teatru?

- Recent am încheiat un turneu în 3 mari oraşe, Arad, Oradea, Bucureşti (Teatrul Naţional) cu spectacolul de muzică şi poezie „Ducu Bertzi şi prietenii săi”. Alături de mine au fost actorul Florian Pittiş, Marius Baţu şi Mihai Neniţă într-un spectacol complet, un spectacol soft. Sălile au fost arhipline.

Interviu cu poetul, jurnalistul şi criticul DANIEL MARIAN:

R: Daniel Marian, nu aș vrea să încep cu întrebările clasice: „când”, „unde te-ai născut”, să primim răspunsuri şi date ce nu interesează, poate, pe nimeni, decât după moartea noastră, când avem şansa să devenim mai buni. Dacă vrei, îmi spui tu singur de ce crezi că ai fost adus în această lume?

DM: Corin Culcea, şi dacă mă-ntrebai minunăţii de-alea, te îndrumam la motor de căutare pe internet, că doar ăsta a devenit automatismul nostru predilect. Altfel, să încerc să răspund la întrebarea ta, foarte greu fiindu-mi. Eu mă gândesc că barza a nimerit din cuib drept în vreun păpuşoi, precum oiştea în gard; aşa s-ar explica fiziologic popular actul facerii mele. Puţin mai romanţat, nişte cuvinte s-au întors în ceas de seară bete de la crâşmă şi s-au pus să deseneze geometria după o figură nouă, mai palidă, nehotărâtă între hlizită şi posacă. De fapt nu, măi, hai c-am spus deja destule prostii; eu cred c-am fost adus pe lume ca să încurc lumea – da, sigur asta e, de când mă ştiu, dacă mă chiar ştiu, pe unde am trecut am încurcat lumea în loc să o descurc, n-am fost pe placul lumii, na!