Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu explică pentru „Adevărul“ de ce nu putem vorbi despre creştinism pe teritoriul actual al României în primele secole după Hristos.

Tradiţia Bisericii Ortodoxe Române susţine că, pe teritoriul ţării noastre, creştinismul s-a propagat prin străduinţa Sfântului Apostol Andrei. În timpul misionariatului în Dobrogea, apostolul Andrei ar fi hirotonit preoţi şi episcopi. La rândul lor, aceia au uns alţi preoţi şi alţi episcopi.

Totuşi, sursele arheologice şi epigrafice infirmă această ipoteză. Pentru a lămuri problema credinţei în primele secole după Hristos pe teritoriul României, am discutat cu arheologul Ion Motzoi-Chicideanu. Având o experienţă de peste trei decenii pe teren, Domnia Sa a cercetat nenumărate complexuri funerare, între care şi morminte creştine timpurii sau medievale.

Domnule profesor, cum a apărut creştinismul pe actualul teritoriu al României?

Pentru România, problema creştinismului este foarte complicată. Creştinismul a apărut la noi la fel ca în restul Imperiului Roman, cu precădere în mediul citadin, în oraşe. Tocmai de aceea, cei opuşi creştinilor erau păgânii, adică locuitorii satelor.

Cărţile, pentru mine, înseamna viaţa mea

    Reporter: De fapt, Ştefan Jurcă, cine e mai important pentru tine: poetul, prozatorul, jurnalistul sau economistul de la URBIS? Pentru ca toti tindem sa fim ceva anume, mai presus de toate. De exemplu, Gina Pistol si o posibila cariera in avocatura in slujba saracului, sau Ioana Mantale si nostalgia unei stralucite cariere in mirmicologie....

Stefan Jurca: Pentru mine, cel mai important este poetul, care poet este subtire, la fel ca tineretea mea „esuata”, cum mi-a spus un prieten, apoi prozatorul care s-ar parea ca incepe sa existe. Eu nu sunt jurnalist, dar uneori simt ca-mi „sar capacele” si atunci scriu la rubricile de cultura. Dar pentru ca toate acestea să poata exista au nevoie de economistul care sunt obligat sa fiu.

R: Ce date ale copilariei tale te-au marcat in mod deosebit si cum s-a facut de te-ai apucat de scris in loc sa te pasionezi, bunioara, de cioplitul in marmura, ca se castiga bine....

Marian Ilea: E o ocazie fericita sa ne intalnim cu doamna Maria Margareta Labis, sora poetului Nicolae Labis, un poet pe care eu il cunosc foarte bine de pe vremea cand, in clasa a II-a (cred ca multi dintre noi am trait experienta asta), recitam extrem de bine blindat la nivelul intelegerii “Moartea caprioarei”.

“Moartea caprioarei” este un poem ce se citeste cu placere in clasa a II-a, se citeste cu foarte mare placere si in clasa a XII-a, cu mai mare placere dupa ce se termina facultatea. Se citeste si      atunci cand ti se naste primul copil, cand ti se naste al doilea copil, cand   ajungi la varsta maturitatii, iar apoi se citeste cu mare placere cand esti de varsta a treia. “Moartea caprioarei” este o poezie pe care eu o iubesc foarte mult si in momentul cand iubesti foarte mult un text nu-l comentezi. Nu se preteaza la comentarii si nici macar la plezirismul care ar fi pana la urma o tentatie… Foarte multe spune poetul acolo, doamna Margareta Labis, va marturisesc, nu ma asteptam, cand eram in clasa a II-a, sa stau la o sueta cu sora poetului Nicolae Labis.

(în curs de aparițe, decembrie 2015)

SORIN PREDA

(12 decembrie 1951 – 26 noiembrie 2014)

 Prozator, publicist și profesor de journalism (…)

 „Noi, toți, suntem vinovați de moartea lui Marin Preda.”

Afirmaţi de curând, domnule Sorin Preda, că în Siliştea Gumeşti, efuziunile sentimentale nu sunt neapărat un păcat, cât o izmeneală sentimentală, o dovadă de slăbiciune sau uneori, după caz, o gravă lipsă de educaţie. Şi nici că Ilinca ori Sae va fi recunoscut vreodată sentimentele lor faţă de Marin Preda, cu toate că exista o vizibilă explozie de ospitalitate a Ilincăi când Marin oprea maşina la poarta casei din Siliştea Gumeşti. Copil fiind, cum percepeați lumea din Siliștea pierdută în „Bărăganul zgrunţuros şi fierbinte”?