Toţi folosesc această expresie sau chiar fac acest gest de nenumărate ori, fără să ne gândim prea mult la provenienţa superstiţiei.

Nu se cunoaşte cu certitudine când a apărut acest obicei şi există mai multe teorii.

 
Prima dintre ele spune că datează încă din Antichitate, fiind întâlnit la majoritatea culturilor păgâne, de pe teritoriul actual al Irlandei până în India.
 

Când să căsătorea on fecior și c-o fată, când să hotărâu să se ia laolaltă, s-o înțăles amândoi și și-o pus t'emători. Fecioru și fata méréu și îi t'emau pă t'emători. O fost cât'e 14-16, chiar și 20 de perechi. Când am știut că-s t'emători, m-am dus la o fată și i-am dus palțău să-l gate. Fata ceie cu mă-sa mi le-o gătat și îl punea în geam până când o mărs t'emătoriu după el. Îl pregătea cu joljuri brodat'e, cu pen'e, cum o știut femeile atuncia. Mai puneau flori, verd'ețuri. Cu o săptămână înaint'e de nuntă să pregătea.

Nu avem toţi acasă barometru, ca să ştim când o să se strice vremea. Iar buletinele meteo sunt, adesea, şi mai schimbătoare decât timpul.

Mult mai exacte erau previziunile bunicilor noştri, bazate pe tălmăcirea semnelor naturii. De ce nu ne-am orienta şi azi după ele?

Oamenii de la ţară au ştiut din vremuri străvechi să interpreteze comportamentul animalelor şi fenomenele din natură, pentru a afla când şi cum se va schimba starea vremii.

În funcţie de aceste semne reglau calendarul agricol şi toată rânduiala vieţii din gospodărie. Câteva din observaţiile lor ne sunt de folos şi nouă, orăşenilor. De exemplu:

Meşteşug străvechi, legat de cele dintâi trepte de civilizaţie, ridicarea adăpostului ca nevoie vitală a suscitat, chiar din cele mai vechi timpuri, spiritul inventiv al omului.

Măiestria de a construi din lemn sau din pământ, dezvoltată şi amplificată de-a lungul anilor de meşterii acestor meleaguri, în strânsă legătură cu elementele de veche cultură spirituală, reprezintă dovezi ce probează existenţa unor originale creaţii arhitectonice ţărăneşti. Domeniul arhitecturii populare a cunoscut o vastă arie de cuprindere, fiind mereu îmbogăţit de faptele varietăţii, de invenţie, totul sub comanda factorului economic, dar supus totodată, inevitabil, mitologiei.

În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex

fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.

Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care au luat drumul străinătăţii. Există teama unor etnologi, folclorişti, antropologi, etnografi cu privire la pierderea tradiţiilor noastre ancestrale.