În viața unui popor ocupațiile reflectă condiția esențială din punct de vedere economic. Alături de agricultură, creșterea animalelor a fost și este una dintre ocupațiile de bază ale țăranilor maramureșeni.

Strigătură la găină

Zî-mi ceteraş, mai cu drag,

Să mă pot culca pă prag.
Că prăguţu-i cu t'inguţă,
Nu pot urca că-s mn'icuţă.
Eu pă prag când m-am suit,
Tăt nănaşu' mi-o ot'it.

doctor ciumaAcești doctori sunt unele dintre cele mai cunoscute personaje din Europa medievală.
Atunci când ne gândim la Europa Medievală și în special la Moartea Neagră doctorii de ciumă sunt unele dintre imaginile pe care le putem asocia cu acestea. În  mod obișnuit aceștia sunt reprezentați în costume lungi și purtând acele măști neobișnuite cu cioc.
În mod surprinzător, existența acestor costume în timpul Morții Negre se dovedește a fi un mit, istorici explică faptul că costumele purtate de către medici care să includă aceste măști cu cioc au apărut în secolele XVII-XVIII. În mod clar, cei care au acordat îngrijiri medicale celor care au suferit de ciumă nu purtau astfel de costume, notează Live Science.

sarpe sculptura Şarpele este unul dintre cele mai vechi şi răspândite simboluri din mitologiile lumii.

Miturile şi tradiţiile orale care au apărut de-a lungul timpului au încorporat, într-o formă sau alta, şerpi. Acestor animale li se atribuie o mulţime de calităţi şi puteri; cele mai cunoscute făcând trimitere la dualitatea viaţă-moarte sau la renaştere. Dat fiind faptul că este un simbol care se repetă pe întreg globul, oamenii au creat poveşti şi ritualuri complexe în jurul acestuia. History a creat o listă în care prezintă opt poveşti şi ritualuri în care şerpii sunt personajele principale.

Adam şi Eva

    Zâce c-o făcut Dumnezău pă Adam. Şi o zâs cătă înger:

- Du-te, taie o coastă de la Adam că doarme. Şi-i fac femeie.
    S-o dus înjeru' şi i-o tăiet. Când o auzât că vré să-i facă soţie lui Adam în Rai, dracu', tăt pă dinapoi s-o ascuns. Şi i-o furat coasta din mână. Şi o fugit cu ié Injeru' după el. Când o ajuns la uşile cele mari, înferecate, pac, cu uşa! Cum o fo' dracu' cu coada ceie mare, lungă şi păr în vârvu' ei, i-o pticat coada jos. O luat-o înjeru' în mâini şi o mers la Dumnezeu Sfântu':