Omul – această ființă complexă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – este înzestrat cu fantezie și imaginație. Astfel, lumea reală, raportată la lumea divină, capătă sensuri, conotații și culori noi în imaginarul colectiv.
Viața omului, așa cum este firesc, se desfășoară în strânsă legătură cu mediul natural, cu regnul vegetal și cu cel animal.Herodot, referindu-se la neuri, îi reprezentă ca pe o populație care trăia pe teritoriul vechii Dacii înainte de invazia lui Darius. După spusele sciților și elinilor stabiliți în Dacia pontică, „o dată pe an, fiecare dintre neuri se schimba în lup pentru puține zile și pe urmă își recăpăta forma umană”.Conform mitologiei, creaturi misterioase sau animale sălbatice se împreunează cu oamenii dând naștere unor ființe ciudate: și om și animal. Natura acestor ființe este duală, oscilând între firea umană și cea de animal sălbatic de ființă benefică, pe de o parte, dar și malefică, pe de alta. Cu trecerea timpului adevărata natură a acestor creaturi devine incertă, preponderent umană. Aș putea da un singur exemplu în acest sens, amintind ritualurile de inițiere ale călugărilor budiști în care neofilul era întrebat dacă este om sau este șarpe.Lupul a fost deosebit de respectat în regiunea istorico-culturală din sud-estul Europei.
- Detalii
- Scris de Dorina Stoica
Meşteşug străvechi, legat de cele dintâi trepte de civilizaţie, ridicarea adăpostului ca nevoie vitală a suscitat, chiar din cele mai vechi timpuri, spiritul inventiv al omului.
Măiestria de a construi din lemn sau din pământ, dezvoltată şi amplificată de-a lungul anilor de meşterii acestor meleaguri, în strânsă legătură cu elementele de veche cultură spirituală, reprezintă dovezi ce probează existenţa unor originale creaţii arhitectonice ţărăneşti. Domeniul arhitecturii populare a cunoscut o vastă arie de cuprindere, fiind mereu îmbogăţit de faptele varietăţii, de invenţie, totul sub comanda factorului economic, dar supus totodată, inevitabil, mitologiei.
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár
Omul superstiţios se teme de orice: de uscat şi de ape, de văzduh şi de cer, de întuneric şi lumină, de zgomot şi linişte, el se teme chiar şi de un vis. (Plutarh)
Sfântul Ioan Evanghelistul, se mulțumea să le spună credincioșilor: Fiii mei, iubiți-vă unii pe alții. Și cum i s-a reproșat că repetă același lucru, el a răspuns: Este povața lui Iisus Cristos; dacă o respectăm, facem tot ce ne poruncește Cel de Sus.
Și cu toate acestea, superstiția domnește în sânul creștinismului, este cea care se alipește tuturor religiilor, domnia ei este eternă, secolele se scurg fără s-o slăbească și timpul nu distruge sceptrul ei.
Cele patru cauze – teama, ignoranța, fanatismul și orgoliul, vin să alimenteze superstiția.
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár
Citește mai departe: Personaje supranaturale feminine din Maramureş
Asuaj - repere istorico geografice
Cele două aşezări care compun comuna – Asuaju de Sus şi Asuaju de jos - se află situate în vestul judeţului Maramureş, învecinându-se la Nord şi la Vest cu sate ce aparţin judeţului Satu Mare - Bârsăul de Sus, Chilia, Homorodul de sus şi Solduba.
- Detalii
- Scris de EMIL DOMUŢA
„Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate. Acest ceremonial este alcătuit dintr-un sistem de practici şi credinţe, menit să asigure integrarea omului în lumea de dincolo, reechilibrarea sistemului social, pe de altă parte. Şi în obiceiurile în legătură cu moartea întâlnim trei etape principale proprii oricărui ceremonial de trecere:
- despărţirea de categoria celor vii;
- pregătirea trecerii în cealaltă lume;
- integrarea în lumea morţilor, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort..”
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár
Citește mai departe: Câteva considerații cu privire la ceremonialul funerar din Maramureș