DRAMA RELIGIOASĂ sau VICLEIMUL în Oltenia, VIFLAIMUL în Ardeal, IROZII în Moldova, este o dramă populară, care are ca temă naşterea lui Iisus, călătoria magilor şi înfățişarea acestora cu daruri în fața noului născut.
Tema are origine cărturărească apuseană si este de dată nouă.
Cei care au studiat şi cercetat această dramă religioasă au acceptat pentru început ipoteze contradictorii asupra modului în care această temă a sjuns la noi.
Astfel, G. M. Teodorescu este de părere că a pătruns în zona noastră odată cu introducerea creştinismului în Dacia, venind prin filieră bizantină.
Mozes Gaster susține că această dramă liturgică ne-a venit din Germania, prin intermediul saşilor.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: OBICEIURILE ANULUI NOU (III), DRAMA RELIGIOASĂ
Sărbătoarea Anului Nou cunoaşte două mari categorii de obiceiuri : a). URAREA PLUGUŞORULUI (însoțită de buhai, plug, clopoțel, tălăngi, instrumente muzicale) şi b). JOCURILE MIMICE (jocurile cu măşti), reprezentând de fapt elemente ale dramaturgiei populare.
PLUŞORUL este un vechi obicei agrar. Urarea, declamată sau cântată, este un poem foarte lung, ajungând uneori până la 500 versuri. Versurile lui cuprind întâmplări hazlii şi vorbe de duh, cu un conținut în care se succed muncile agricole, începând cu aratul şi semănatul până la seceriş şi recoltat, uneori, chiar şi până la împletirea colacilor. Prin asemenea versuri, pline de vervă, se urează fiecărui gospodar fertilitate, abundență şi îmbelşugare :
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Obiceiurile Anului Nou sunt cele practicate în perioada de timp cuprinsă între 24 decembrie - 7 ianuarie şi sunt legate în special de sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou, având o mare bogăție folclorică. Aceste obiceiuri pot fi grupate în două mari categorii : COLINDE şi URĂRI, şi TEATRU POPULAR (religios şi laic).
Unii dintre folclorişti (G. Cucu, AL. Viciu şi S. Drăgoi au împărțit colindul în două mari categorii :
a). COLINDE RELIGIOASE, care au ca subiect principal naşterea, botezul, patimile lui Iisus Hristos (acestea descriind raiul şi iadul, precum şi diferiți sfinți, având la bază, fie o origine populară, fie una livrescă) ;
b). COLINDELE SOCIALE, care au elemente preluate, fie din balada voinicească, fie din legendele solare (mituri),
precu şi anumite tradiții sau urări.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Tinerii să cunoșteau la danț la șură. Dacă s-o-nțăles, le-o spus la părinți că lui îi place fata ceie sau îi place băiatu cela. Și o vinit fecioru cu tata a pețî. Dacă o fo de-acord șî părințî fetei, o mărs și fata. Să zâce că mere pă vid'ere.
Vorbeau ce-i dă la fată, cum să-nțăleg tinerii. I-o băgat pă tineri în cameră separată să să-nțăleagă șî apoi făceau nuntă. Dacă nu să-nțălejeu, fujeu. Mai d'emult așă fujău tinerii. Șî io am fujât că părințî mnei numa nu o fo de-acord. M-o dus acasă la socri. Apoi am făcut nunta, ne-am înțăles bin'e, avem doi prunci.
- Detalii
- Scris de MARIA MIRELA PODUȚ
Citește mai departe: Nunta tradițională din Ulmeni (Țara Codrului)
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
- Detalii
- Scris de MARIA MIRELA PODUȚ
Citește mai departe: Nunta la comunităţile ucrainene din Maramureș