Multe culturi pre-industriale sărbătoreau solstiţiul de iarnă şi de vară. Acest lucru era realizat atât pentru marcarea momentului, cât şi pentru onorarea sau aducerea recunoştinţei zeilor.
Solstiţiul de iarnă juca un rol important în culturile pre-creştine din Europa, mai ales în Scandinavia, unde iernile făceau ca zilele să fie mai scurte şi nopţile mai lungi.
Conform Vintage News, sărbătoarea solstiţiului în perioada vikingă din Scandinavia era marcată de diferite ritualuri, multe dintre ele existente şi în prezent. Vechile sărbători scandinave erau cunoscute cu denumirea de „Jol”, deşi se scrie în multiple variante. În limba engleză din prezent, cuvântul este cunoscut ca „Yule” şi este sinonim cu Crăciunul.
- Detalii
- Scris de Oana Bujor
Citește mai departe: Povestea sărbătorii Yule, modul în care vikingii celebrau Crăciunul
Chiar aşa, de ce îşi dau oamenii cadouri unii altora? În fond, cum e vorba populară, „dacă dai, n-ai”. Ai dat ceva dintr-al tău - rămâi tu cu mai puţin; prin urmare, „a da” - cel puţin dintr-o perspectivă economică - pare ceva contraproductiv. Şi totuşi, oamenii continuă să „dea”. Au tot dreptul să se întrebe cercetătorii ştiinţifici: la ce foloseşte speciei umane acest obicei, atât de răspândit, atât de vechi şi de bine înrădăcinat? Ce rol a avut el la începuturi, în copilăria omenirii, de ce a apărut şi s-a menţinut, cum a ajutat el supravieţuirii, luptei pentru existenţă? Există asupra subiectului opinii ale mai multor cercetători, care încearcă să lămurească tainele acestui comportament cultural.
Unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători care au analizat extensiv acest fenomen este un sociolog, antropolog şi etnolog francez, Marcel Mauss (1872-1950), considerat de conaţionalii săi „părintele antropologiei franceze”. El a dedicat acestui aspect un amplu articol monografic: Essai sur le don (Eseu despre dar), apărut în 1923.
Un cadou este un „fapt social”, cu profunde semnificaţii în sfera relaţiilor interumane.
- Detalii
- Scris de Mihaela Stănescu
Citește mai departe: De ce oferim daruri? O perspectivă antropologică
Vechile datini româneşti ne ajută în fiecare an să simţim şi să trăim atmosfera plină de căldură şi veselie a Sărbătorilor de iarnă.
La români, sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor puse sub brad, toate creează în sânul familiei o atmosfera de basm, linişte sufletească şi iubire.
Perioada Sărbatorilor de iarna începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6 decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună de zile plină în care tradiţia este la loc de cinste.
- Detalii
- Scris de Ana şi Gelu DRAGOŞ
Cea mai importantă şi mai aşteptată sărbătoare a creştinilor, Crăciunul, este marcată de numeroase tradiţii şi obiceiuri mai puţin cunoscute.
Chiar dacă puţini le mai respectă, ele au, în continuare, farmecul lor.
Prima zi de Crăciun este, de departe, şi cea mai aşteptată. După numeroase pregătiri şi cumpărături, creştinii merg, pe 25 decembrie, la biserică, împreună cu familia, iar la întoarcerea acasă desfac cadourile de sub brad. Tot din prima zi, colindătorii încep să umble din casă în casă cu Steaua, până la Bobotează.
Iată câteva tradiţii pe care trebuie să le respecţi ca să îţi meargă bine
Lasă lumânările aprinse în seara de Crăciun să se stingă singure
Este bine ca prima persoană ce îţi intră în casă, în ziua de Crăciun, să fie un bărbat.
- Detalii
- Scris de Clara Vacaru
Obiceiuri aflate de la părinţi şi bunici sau împrumutate din alte culturi ale lumii, toate se regăsesc în casele noastre în perioada Crăciunului,
chiar dacă nu ştim de unde au venit sau care este semnificaţia lor...
Bradul de Crăciun ar fi apărut în Europa în secolul al VII-lea, când sfântul Bonifaciu l-ar fi făcut cadou oamenilor, considerând că aminteşte de Sfânta Treime, prin forma sa triunghiulară. Se pare că din acest motiv, în anumite părţi din Europa, până prin secolul al XII-lea, exista obiceiul ca bradul să fie atârnat de tavan cu vârful în jos. Abia în 1605 un brad a fost băgat în casă, la Strasbourg, şi a fost acoperit cu poleială, fructe şi dulciuri. Alţi istorici spun că bradul a fost decorat pentru prima dată în Riga, capitala Letoniei, în anul 1510.
Nemţii sunt cei care au confecţionat şi primul brad artificial din lume, folosindu-se de pene de gâscă vopsite în verde.
Beteala, care a fost folosită prima dată în 1610, în Germania, nu era doar argintie, ci chiar era din argint! Acesta oxida repede, aşa că, de-a lungul timpului, s-au încercat diverse aliaje, care făceau însă ca beteala să fie foarte grea.
- Detalii
- Scris de George Florescu