Mergeau feciorii la fete în sat. La noi nu s-o făcut șezătoare, numa umbla feciorii la fete sara, mai ales în postu Crăciunului.

Învățau colinzi, pe atunci erau echipe, rânduri de colindători. Erau 3 rânduri: liberații, cei mici și cei dintre ei.

            În seara de Crăciun începeu copiii colindu.Și liberații umblau pe urmă a colinda o colindă grea, Din orașu Viflaim:

Din orașu Viflaim

Veniți boieri să-l vedemu

Căci nouă ni s-a născutu

Domnul cel făr de-nceputu

Asta-i cea mai de demult

Detalii

diver2În 31 octombrie a avut loc o ultimă acțiune din proiectul ”Diversitate prin tradiție”
al Asociației Esperando, finanțat în cadrul Programului pentru finanțarea nerambursabilă din
bugetul județean a programelor, proiectelor și acțiunilor în domeniul cultură.
Persoanele cu dizabilități implicate în activitățile proiectului au primit câte un pachet cu
produse care să le stimuleze să își continue activitatea artistică: acuarele și obiecte de pictat, dar și
câte un tricou personalizat.

Detalii

Maramureșenii au fost dintotdeauna credincioși lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme și în care și-au încrustat dorința de a rămâne în veșnicie.

Porțile pe care le-au înălțat la intrarea în curțile caselor, comparate adesea cu adevărate "arcuri de triumf”, au devenit în timp simboluri ale demnității. Cercetătorii consideră că în Maramureș, porțile erau un privilegiu al nemeșilor, denumirea dată în Transilvania, în Evul Mediu, nobililor mici și mijlocii, descendenţi ai vechilor familii de cneji români. Nemeșii aveau dreptul

să-și ridice porți înalte în fața gospodăriilor, în timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decât la vranițe (confecționate din pari montați paralel pe o rama dreptunghiulară și cu o diagonală, pentru a-i fixa, și care se deschidea într-o parte).

Detalii

Fata Pădurii în casa părăsită

             Aveam vreo zece, doisprezece  ani și ne jucam sara, vara până la miezu nopții.

Am fost o grămadă de coptii pă aicia. Și ne-am dus cu  un pretin până la cineva la poartă să  stăm la povești, de-a coptiilor. Și stăm noi la povești dar cel la care am stat  la poartă, o trebuit să  meargă după lapte la cineva acasă. Și ne-am înțeles noi să-l speriem pă coptil când a veni cu  laptele. Era o casă  bătrână de lemn, un căsoieș așè mic. Și ne-am băgat după vraniță. Când a trece pă stradă, să  sărim, să-l spăriem. Și m-am uitat în spate. Și am văzut ceva ca un animal.

Detalii

Viaţa evoluează cu paşi repezi pierzându-se obiceiurile vechi în locul cărora apar altele noi. Vechile obiceiuri se mai păstrează câtva timp prin tradiţie, apoi sunt date uitării dacă nu sunt consemnate de către contemporani. Obiceiurile vieţii de familie nu se leagă direct de activitatea productivă a anului, planul cu care corelează nemijlocit fiind cel social-biologic, familia şi prin ea activitatea mai largă. Aceste obiceiuri implică elemente de credinţă străveche şi de practică legate de logica magică, rituri menite să-l apere pe om sau să consacre situaţia nouă în care acesta trece cu timpul, spre funcţii de urare. Aceste evenimente reprezintă o schimbare în cadrul familiei şi al grupului social mai larg, deci un dezechilibru în sistemul relaţiilor sociale, fiind astfel implicate acte şi secvenţe menite să restabilească echilibrul. Obiceiurile vieţii de familie marcând momente importante din viaţa social-biologică a individului şi a familiei se practică la diferite date şi de obicei o singură dată în viaţa aceluiaşi individ.

Detalii

  1. Tradiții și superstiții de Sfânta Maria Mare! Ce să faci ca să ți se îndeplinească dorințele
  2. Casa, simbol al familiei
  3. Tradiții din Coruia