Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui o floare după ureche că-i rămâne semn la copil sau de la fructe pată.
Nu era voie să dea cineva după ea cu ceva, nici cu cireșe sau zmeură sau altceva, să nu arunce nimic spre tine că poate să rămână copilu cu semne. Nu era voie nici în glumă să ridice ceva tăios cătă ié.
Femeia sângură avea grijă de ea, mergea la muncă încoace și-ncolo, nu avea ce face. Zâcea că dacă-i culoare mai deschisă la sân, îi băiat, dacă-i mai închisă îi fată. Dacă-i pătată pă față, era fată, dacă nu, băiat. Dacă sarcina e mai în față și nu se vede din spate îi băiat, iar dacă se vede, e fată.
Erau câte 3-4 moașe în sat. Femeia năștea acasă, în pat. Când îi venea sorocu, venea moașa la ea. Doar moașa asista la naștere. Dacă avea nevoie de ceva, o mai ruga pe soacra femeii s-o ajute. Dacă nu putea să nască femeia, se făceau rugăciuni. Se ruga acasă mama sau soacra, pă cine avé.
- Detalii
- Scris de MARIA MIRELA PODUŢ
Fata Pădurii în casa părăsită
Aveam vreo zece, doisprezece ani și ne jucam sara, vara până la miezu nopții.
Am fost o grămadă de coptii pă aicia. Și ne-am dus cu un pretin până la cineva la poartă să stăm la povești, de-a coptiilor. Și stăm noi la povești dar cel la care am stat la poartă, o trebuit să meargă după lapte la cineva acasă. Și ne-am înțeles noi să-l speriem pă coptil când a veni cu laptele. Era o casă bătrână de lemn, un căsoieș așè mic. Și ne-am băgat după vraniță. Când a trece pă stradă, să sărim, să-l spăriem. Și m-am uitat în spate. Și am văzut ceva ca un animal.
- Detalii
- Scris de CORINA ISABELLA CSISZÁR
Pe 27 iulie, unele persoane au fost martore la cea mai îndelungată eclipsă totală de Lună a secolului. În timp ce în prezent privitorii se vor bucura de imaginea unei „lunii sângerii”, în trecut oamenii credeau că schimbarea culorii satelitului natural reprezenta un motiv de panică.
Potrivit unei legende, Christofor Columb ştia că va avea loc o eclipsă de lună pe 29 februarie 1504 şi a utilizat acest fenomen ca avantaj. Columb şi echipa sa erau captivi pe o insulă, cunoscută în prezent cu denumirea de Jamaica.
În acea perioadă, triburile indigene nu erau atât de generoase, iar la scurt timp foametea a cuprins întregul echipaj, notează Fox News. În timp ce citea almanahul lui Johannes, Muller von Konigsberg a descoperit ca va avea loc o eclipsă de Lună.
- Detalii
- Scris de Oana Bujor
Citește mai departe: De ce se îngrozeau oamenii, în trecut, atunci când Luna îşi schimba culoarea
Despre frumoasele fecioare zanatice se spune ca traiesc in inima padurii, iar in puterea noptii pasesc in lumina lunii si se impletesc intr-o hora salbatica. Dansul lor nebun parjoleste pamantul, care ramane ars si neroditor. In mitologia populara sunt fapturi feminine supranaturale, posesoarele unei frumuseti si senzualitati nepamantene, care danseaza goale sau invesmantate in voaluri diafane.
Ielele sunt asociate cu vantul, sunt “nimfe ale aerului“, asa cum le numea Dimitrie Cantemir, care se ridica de la sol usoare precum fulgii, atunci cand se impletesc in dansul lor nebun. Astfel se explica de ce nu fac parte din sfera telurica si de ce oamenii ar trebui sa nu le intalneasca niciodata. Daca totusi asta se intampla, consecintele sunt devastatoare pentru bietul muritor. Cei care vad ielele raman slutiti, isi pierd mintile, sau pur si simplu dispar fara urma. Tinerii frumosi care se lasa sedusi de trupurile voluptoase ale ielelor sfarsesc de cele mai multe ori prinsi in hora. Frenezia dansului nu aduce insa decat moarte, tanarul avand sa joace pana la ultima suflare.
- Detalii
- Scris de eCreator.ro
Invierea Domnului reprezinta evenimentul ce se afla la temelia credintei crestine. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne spune ca daca Hristos nu ar fi inviat, atunci credinta noastra ar fi in zadar. Jertfa de pe Cruce se implineste in inviere, mormantul lui Hristos se arata ca un purtator de viata si izvor al invierii noastre pentru ca, prin invierea Sa, Mantuitorul S-a facut incepatura a invierii tuturor (I Cor. 15, 20). Acest fapt face din Invierea Domnului cel mai important praznic al crestinilor de pretutindeni.
Inca din primele secole, crestinii au dezvoltat o serie de reprezentari iconografice pascale. Una dintre cele mai vechi reprezentari in care este prefigurata Invierea lui Hristos - datand din vremea catacombelor - il infatiseaza pe Proorocul Iona iesind din pantecele chitului. Acesta reprezentare timpurie urmeaza analogiei facute de Mantuitorul: “Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti” (Matei 12, 40). O alta reprezentare folosita pentru a simboliza invierea consta intr-o cruce cu o coroana de flori si o monograma HR insotite de soldati dormind. Aceste teme au fost insa, cu timpul, total abandonate in iconografia pascala.
- Detalii
- Scris de Radu Alexandru
Citește mai departe: Icoana Invierii intre traditie si improvizatie