Calendarul popular cuprinde o mare omogenitate morfologică și funcțională a multor credințe, datini și obiceiuri despre natură și nu doar. Trecerea țăranului prin anotimpuri este de fapt o perioadă complexă, de încheieri vitale ale unor cicluri de existență, denumite printr-o zi anume ce se poate numi ,,cap”, adică un început sau ,,prag”, o trecere.
În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sântandreiul, dar și Moș Andrei, Andrei de iarnă, fiind celebrată la data de 30 noiembrie. În calendarul ortodox, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sfântul Apostol Andrei cel Dintâi Chemat, Ocrotitorul României.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorită în fiecare an la 21 noiembrie, este considerată a fi o zi magică.
Acum se fac previziuni referitoare la oameni şi la vreme. În tradiţia populară, se spune că în ziua de Ovidenie se dechid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor.
În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele. Pentru reuşita copiilor din acea familie, candela trebuie să fie aprinsă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea. Tot în această noapte se fac farmece şi descântece, se află ursita şi se fac previziuni meteorologice.
Maramureşul, cu cultura sa specifică şi-a „sculptat” în lemn propria istorie, fiind un adevărat muzeu în aer liber, iar viaţa de zi cu zi de aici permite o întoarcere în timp la vechile tradiţii.
Obiceiurile şi tradiţiile chiorene din zona unde trăim şi ne desfăşurăm activitatea, satul Lucăceşti din comuna Mireşu Mare, un loc binecuvântat din Ţara Chioarului, o zonă etno-folclorică întinsă, cu particularităţi distincte, dezvăluie faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români!
Citește mai departe: VALORIFICAREA FOLCLORULUI ÎN EDUCAREA COPILULUI DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ
În cultura europeană și americană, măturile sunt, adesea, asociate cu vrăjitoarele.
Nu este clar exact când a fost inventată mătura în sine, dar actul de a mătura este unul la fel de vechi ca primele așezări umane, când oamenii foloseau probabil crengi subțiri, stuf și alte fibre naturale pentru a da deoparte praful sau cenușa dintr-o vatră sau spațiu de locuit. După cum scrie J. Bryan Lowder, această sarcină gospodărească apare chiar în Noul Testament.
Citește mai departe: De ce vrăjitoarele folosesc mături? Povestea din spatele miturilor
Anotimpul toamna este asimilat cu maturitatea, cu un ciclu vegetal care are ca finalitate un rod, respectiv recolta. Obiceiurile și sărbătorile toamnei sunt legate de strângerea recoltei în marea lor majoritate, dar și de pregătirea viitoarei recolte pentru anul următor. Calendaristic vorbind, toamna începe odată cu prima zi a lunii septembrie, dar întâia mare sărbătoare din acest anotimp este celebrată abia peste două săptămâni, pe data de 14 septembrie, când este Ziua Crucii. Ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua când începe Anul Nou Bisericesc, dar și ,,un prag de toamnă”.
Sărbătoarea Crucii (14 septembrie) reprezintă un moment simbolic, pentru că atunci pământul se închide și așteaptă iarna să vie, ,,asistând climatologic la birunința treptată a frigului și a întunericului asupra naturii.”