PERSONAJELE:
Adam, un bărbat la vreo cincizeci de ani, care pare însă mult mai bătrân, îmbrăcat în haine vechi şi mototolite, dar mereu cu o pălărie pe cap.
Omul Cunoscut, probabil pensionar, îmbrăcat în pufoaică, cizme de cauciuc, bască. Este neras şi are veşnic un chiştoc între buze.
Copilul Nimeni, un tânăr retardat, aproape copil, îmbrăcat cu lucruri care i-au rămas mici, lăsându-i antebraţele şi pulpele goale.

bCoincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.
 Albert Einstein

Subiecţi/Personaje

Ilie: tânăr de 27 de ani, înalt, blond, cu o cicatrice pe obrazul drept, flegmatic
Ella: tânără de 25 de ani, slăbuţă, şatenă, stângace
Marius: bărbat la 47 de ani, bine făcut, şaten, îi place să joace biliard
Flavia: femeie la 35 de ani, bine proporţioanată, blondă, iubeşte pisicile

PERSONAJE:
- VOCI PRINCIPALE:  * Berthelot, general * Godeaux - bucătar * Paul Rollet - ordonanţă * Averescu - general * Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha - mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria, regina României *  Grădişteanu - senator   - VOCI SECUNDARE: * Foch, general * Mathilde * Monsieur Coton * Căpitan Pirounet * Tartelin * Nanette * Ţăţica * Moş Miluţă * Căpitan Costescu
* Ziaristul * Gazetarul
* Alte voci


       PROLOG Rumoare: se aude un grup conversând amestecat şi muzică de paradă militară, mai estompată. MATHILDE: Vaaai, dar aici e ca la război! Oamenii ăştia te strivesc, nu alta! MONSIEUR COTON: Mon Dieu, da´, la parada de 14 Iulie sunt întotdeauna mai mulţi decât au fost la război! Mai ales acu´, că s-a isprăvit. MATHILDE: Mai întâi să ne daţi voi, bărbaţii, drept de sufragiu, nu de sufragerie, da?, apoi să ne împiedicaţi voi să ne bucurăm şi noi de victorii! Vot şi pentru femei, da?! Sufragiu universal! TARTELIN: Nu vorbea de dumneata, cumnată, da´ uită-te câţi dintre cei din tribune şi-au luat un aer atât de demn, de parcă ar fi  ţinut în mână măcar un făcăleţ pe timpul războiului! Mais voila: în 1918 erau încă „bolnavi” de moarte, iar acu´ s-au şi vindecat - într-un singur an! De aia eu respect numa´ şi numa´ uniforma! Mulţi foşti soldaţi, cu un singur braţ, fără picioare, cerşesc azi în faţă la Grădina Luxembourg, da´ nici nu trebuie să-i vedem aci, să nu ne strice, vorba ceia, bucuria victoriei!

(piesă de teatru în 3 acte)

Personajele:

Domnul: 45 de ani, un ipotetic psiholog

Tânăra: 27 de ani, o ipotetică femeie de afaceri

Doamna 1

Doamna 2                   - trei doamne de vârste incerte – între 35 și 45 de ani

Doamna 3

Actul 1

 

Un birou cu un ridicat grad de intimitate. Domnul stă la o masă. Citește într-o carte, apoi răsfoiește ziarele dimineții.

Are pe masa de birou cafeaua de dimineață. Fumează mult. E plin de chiștoace în scrumieră. Se aude un zgomot de parcă se deschide și se închide o ușă. Intră tânăra vorbind la telefon. Domnul va rămâne la masa de birou pe tot parcursul actului 1. Tânăra se va așeza pe scaune, se va ridica, agitatîndu-se, vorbind tot timpul cu Domnul.

Decorul: O bancă într-un parc.

Personajele: Copilul 1, Copilul 2, Copilul 3 şi Maria.

 

Copilul I: Astăzi, la şcoală, sora mea a învăţat poezia Lacul, o poezie foarte frumoasă.

Copilul II: De ce este frumoasă?

Copilul I: Voi v-aţi imaginat vreodată un lac albastru, plin de nuferi galbeni?

Copilul III: Am văzut într-o carte cu poezii scrise de Mihai Eminescu un lac plin de nuferi.

Copilul I: Chiar Mihai Eminescu a scris poezia Lacul.

Copilul II: Da, parcă am citit şi eu poezia.

Copilul I: Ascultaţi: „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă / Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barcă.“