1
Cortina este lăsată şi reproduce, prin imagini stilizate, intrarea într-o gară. Se aude şuieratul unui tren, a cărui sosire este anunţată în difuzoare. Zgomotele care semnalează oprirea trenului. Douăsprezece bătăi ale unui ceas de catedrală. Pe o ușă laterală a sălii de spectacol intră, alergând speriată, Sonia (tânără: 25-30 de ani). Din sens opus îşi face apariţia Eduard, actor în vârstă, îmbrăcat în haine de cerşetor, cu barbă, mustaţă şi păr zburlit şi neîngrijit, în mână cu un cuţit mare de bucătărie. Acesta încearcă s-o prindă pe Sonia. De după cortină, „din gară”, iese Robert Vaida-Moruzi, un bărbat de 40-45 de ani, cu o geantă de voiaj în mână (spate), obosit, dar cu o undă de emoţie în expresia feţei.
- Detalii
- Scris de Caliopia Hodorogea
Un inspector financiar intră într-un restaurant pe care-l suspecta de ceva timp de unele nereguli. Se așezase la masă, aștepta deja de un sfert de oră, iar ospătarii spuneau bancuri undeva într-un separeu, după cortină. Răsfoia o revistă pe care o citise și recitise dar, nici un ospătar nu se sinchisea de el. Un om beat criță vine și se așează la masa lui, neinvitat.
B- Mă nene, eu când vreau să citesc, stau acasă și mă așez în pat și știi ceva? Numaidecât mă ia somnul.
I – Da? Și ? Uite că pe mine nu mă ia somnul.
B – Aha, d-aia-ți pierzi timpul pe aici, sau vrei să agăți pe cineva ?
I- Da, vreau să-l agăț pe chelner, că-l aștept cam de mult…
B – Aoleuuu! Bre, mata ești din ăiaaa…
I – Dumneata de ce bei așa mult ? Uite în ce hal ești…
- Detalii
- Scris de Flora M. Stănescu
“Lumea întreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori”
(William Shakespeare, Cum vă place)
Personajele:
P1, P2 - ambele cuprinse între 2 vârste (numele sunt de prisos, după cum se va vedea)
Figuranţi de diferite vârste
Un câine maidanez
Decor unic
Un pod orizontal peste râul pe jumătate îngheţat traversează scena, mărginit fiind de o parte şi de alta de o faleză din beton. Ici-colo ţurţuri de gheaţă îi dantelează balustrada.
P1 (mergând pe faleză, oarecum în transă): Sunt liste şi numere şi o să fii...Şi trebuie, toţi spun, un număr...
- Detalii
- Scris de Elena Agiu-Neacsu
Citește mai departe: MOCIRLA (LĂTRÂND LA LUNĂ ?) ( piesă într-un act )
CONVORBIRI SPIRITUALE
Italianul Dante Alighieri se găsea în starea mea de acum:
„ Nel mezzo di camin di nostra vita/ Mi ritrovai nel una selva oscura / che la dirita via era smarita”(La mijlocul vieții mele/ M-am trezit într-o pădure întunecată/ Din care nu știam ieșirea).
M-a salvat cheița mamei, de la scrinul ei de ieri/ Cheiță fermecată/ ce deschideai o lume minunată/ dincolo de nori/ mică erai/ dar marea era înlăuntrul tău.
Mașina timpului nu-i adusese încă
pe idolii secolului nostru: pornografia, televiziunea, internetul!
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Personajele:
Doctorul Solomon Corneliu (tânăr, bătrân, pensionar)
Romy Terezia (tânără proprietăreasă, bătrână proprietăreasă, maica Terezia a Treia de Samos-Santos)
Scena 1
Decor neutru.Scaune.Masă.Cuier. O uşă care pare că duce într-o cameră. Doctorul Solomon Corneliu îmbrăcat în costum. Tânăr.Gata de ieşit în orăşel. Romy Terezia proprietăreasa locuinţei. Tânără.Îmbrăcatăîn haine de casă.Cei doi vorbesc şi se plimbăîn funcţie de viziunea regizorală.
În scenă apar, din încăperea învecinată (care este camera doctorului Solomon Corneliu) manechine care reprezintă personaje despre care cei doi vorbesc: Doctorul Cântec, Doctorul Huilă, Ministrul Sănătăţii, Scribălăul şi Sfântul Alexei Carpatinul. Toţi au peruci.Manechine cu peruci.
Solomon Corneliu sau Romy Terezia pot folosi perucile manechinelor în funcţie de dialogul dintre ei.
- Detalii
- Scris de Ilea Marian
Citește mai departe: Zodia Ducăi-Vodă, Când toţi poartă peruci