În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.
Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor.
Cu paşi rari şi neauziţi, el străbate terasa până la şezlongul pe care cade umbra deasă a copacilor seculari din uriaşul parc al conacului. Se aşează cu un geamăt uşor în scaunul confortabil, apoi îşi pune palmele cu degetele lungi şi albe pe braţele acestuia şi timp îndelungat urmăreşte pe cerul înalt al verii mişcările lenevoase al norilor alburii şi schimbători, în timp ce urechile i se desfată ba cu trilurile privighetorilor, ba cu ţârâitul greierilor.
Deodată tresare şi întoarce uşor capul spre dreapta, unde simte prezenţa Daimonului, aşezat la rândul lui într-un fotoliu confortabil.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Ivan Sergheevici Turgheniev şi ubicuitatea lui artistică
Avocata e purie, plinuţă, îmbrăcată într-o rochie ternă, lungă, gri sau maro, cu multe accesorii cu iz interbelic (perle, mărgele gri sau bej, inel cu camee). Are un aer plictisit, obosit, e resemnată. Intrǎ Ghicitoarea, o pirandǎ plină de zorzoane, o explozie de sunet şi culoare. E foarte nervoasă. Avocata e surprinsă, clar nu aştepta pe nimeni.
Ghicitoarea
(dând buzna şi foşnindu-şi fustele) Săru’mâna!
Avocata
(puţin speriată) Bună seara, pe cine căutaţi?
Ghicitoarea
(se opreşte din foşnit fustele) Apă pe mata, pe cine fra-su să caut? Ai chef de miştouri?
Avocata
Doamnă, vă aflaţi în biroul meu de avocatură şi nu ştiu cu cine am onoarea, că nu aveţi programare...
Ghicitoarea
Onoarea, oroarea om mai vedea. Şi la ce îmi trebe programare? Păi ce-s la doftor, că nu-s bolnavă? Îs la avocat, că la mata am şi venit! Deci ştiu unde sunt, că eu nu e proasta, da?
- Detalii
- Scris de Melia Cerchez Marin
Satirǎ în patru acte
PERSONAJE
ACTUL 1
BULIBAȘA
PIRANDA
DEALERUL LOCAL DE CALAMITATE
ACTUL 2
ÎNSTĂRITUL (EL)
ÎNSTĂRITA (EA)
VĂRUL
PROSTITUATA
- Detalii
- Scris de Melia Cerchez Marin
Actul I
(Dimineața vieții)
Când tinerețea mă-mboldea,
vedeam în om acea ființă
ce zeilor porunci le-ar da
de și-ar schimba vrerea-n putință.
Mă deruta adeseori
cu-a sale ifose pieptișe –
zvâcniri de gâză-ntemnițată
în plasa sorților furișe.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Testamentul lui Aristotel (Corpus Aristotelicum)
Mare fenomen televiziunea! Ea ne ajutǎ sǎ ne informǎm. Adicǎ sǎ aflǎm tot ce se întâmplǎ în lumea asta mare, sǎ nu trǎim cumva, aşa, în necunoştinţǎ de cauzǎ.
Aţi vǎzut ştirile de la ora cinci? Mie îmi plac ştirile de la ora cinci. Îmi plac reporterii, cǎ sunt tâmpiţi, sadici şi siniştri. Am vǎzut odatǎ cum l-au încolţit pe un… sǎ zicem om de afaceri… deşi el era mafiot get beget. Sǎracul îşi pierduse fiul. Şi ǎia grǎmadǎ pe el, nu tu respect, nu tu compasiune. Omul nu ştia pe ce lume e. Şi între deştepţi, cea mai înfiptǎ o fǎtucǎ, îl interpeleazǎ cu tupeu şi auzi ce îl întreabǎ, inteligenta:
„Cum vǎ simţiţi, acum, cǎ v-a murit copilul???”
Eu, na, înţeleg cǎ atunci când eşti mafiot e scris în fişa postului cǎ, dacǎ are careva boalǎ pe tine, are boalǎ pe toatǎ familia ta şi ai tǎi sunt trecuţi la pierderi colaterale…da’ …pe bune??? Cum vǎ simţiţi? Şi omul ce era sǎ rǎspundǎ?
“E o gurǎ în minus…dar îmi pare rǎu, totusi, cǎ la banii mei oricum nu se simţea…” sau
“Ce sǎ faci? Domnul a dat, Domnul a luat…”
Ce sǎ rǎspundǎ????
- Detalii
- Scris de Melia Cerchez Marin