(piesă de teatru în 3 acte)

Personajele:

Domnul: 45 de ani, un ipotetic psiholog

Tânăra: 27 de ani, o ipotetică femeie de afaceri

Doamna 1

Doamna 2                   - trei doamne de vârste incerte – între 35 și 45 de ani

Doamna 3

Actul 1

 

Un birou cu un ridicat grad de intimitate. Domnul stă la o masă. Citește într-o carte, apoi răsfoiește ziarele dimineții.

Are pe masa de birou cafeaua de dimineață. Fumează mult. E plin de chiștoace în scrumieră. Se aude un zgomot de parcă se deschide și se închide o ușă. Intră tânăra vorbind la telefon. Domnul va rămâne la masa de birou pe tot parcursul actului 1. Tânăra se va așeza pe scaune, se va ridica, agitatîndu-se, vorbind tot timpul cu Domnul.

(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru)

Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru, Groparul, Preotul, Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii.

Actul I

Decorul: Mai multe uși.

Decorul: O bancă într-un parc.

Personajele: Copilul 1, Copilul 2, Copilul 3 şi Maria.

 

Copilul I: Astăzi, la şcoală, sora mea a învăţat poezia Lacul, o poezie foarte frumoasă.

Copilul II: De ce este frumoasă?

Copilul I: Voi v-aţi imaginat vreodată un lac albastru, plin de nuferi galbeni?

Copilul III: Am văzut într-o carte cu poezii scrise de Mihai Eminescu un lac plin de nuferi.

Copilul I: Chiar Mihai Eminescu a scris poezia Lacul.

Copilul II: Da, parcă am citit şi eu poezia.

Copilul I: Ascultaţi: „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă / Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barcă.“

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Primăriei Dealunalt    

De mai bine de două ore, dialogul era extrem de vioi. Se aşezaseră la masă două delegaţii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delegaţii se transformară în prieteni de când lumea. De la discuţiile legate de scopul delegaţiei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfrăţită cu orăşelul Dealunalt s-a trecut, pe nesimţite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confidenţe şi promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alergător, punea pe masă farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronunţat şi imposibil de memorat, iar soţul ei, secretarul primăriei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai uşor pentru că nu trebuia rostită nici o vorba de-aia de „ţi se limbă plimba-n gură”. Cele câteva (puţine) sticle cu vin „Premiat” se goliră şi dispărură, făcând loc unei canistre de plastic cu vin de buturugă, producţie proprie a unui vecin de-al primăriei, iar aprecierea francezilor disipă înglijorarea gazdei legată de calitatea băuturii.

Monodramă

Decorul: O bibliotecă
Personajele: Un licean

Liceanul (plimbându-se prin cameră cu o carte în mână și citind): „Mult e dulce şi frumoasă / Limba ce-o vorbim, / Altă limbă-armonioasă / Ca ea nu găsim. / Saltă inima-n plăcere / Când o ascultăm, / Şi pe buze-aduce miere / Când o cuvântăm.“ (Lasă cartea pe un birou unde se află câteva cutii cu suc și câteva prăjituri. Citește pe cutie.) Apple juice. Carrot juice. (Citește ce scrie pe ambalajul prăjiturilor.) Double Up Big Cake, chocolate sauce, bubly milk. (Abandonează dulciurile și se așază pe un scaun.) Cu ceva timp în urmă credeam că fiecare produs are un nume ciudat ce avea legătură cu imaginația autorului. De când am început să studiez limba engleză la școală, am înțeles mai bine ce se întâmplă.