Când zici Baia Mare, nemijlocit spui Maramureș!
Când zici Baia Mare, nemijlocit spui „Școala băimăreană de pictură”!
Ei bine, ca unul ce s-a stabilit aici definitiv în anul 1997 – deși am flirtat cu locul încă de prin 1992 – 1993, când am și lucrat la Cotodianul „Clipa” făcut de Radu G. Țeposu - în deplină cunoștință de cauză vă spun că, adeseori, oamenii simpli și autoritățile își coafează memoria cotidiană numai vorbind despre acești merituoși înaintași.
Pentru mine demersul lor de haită a fost, este și va fi unul sărac cu duhul și chiar jignitor.
Baia Mare ARE, A AVUT și VA AVEA și în continuare și altfel de artiști!
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: „Școala băimăreană de poezie” s-a născut în... Roșiorii de Vede
Într-o lume clar improprie visului și poeziei, într-o lume cu sisteme de valori răsturnate (re)întoarcerea la esențe mai este greu cu putință.
Situația este agravată de faptul că se citește din ce în ce mai puțin, paradoxal și ca efect secundar al bombardamentului informațional și al invaziei de scriitorași extrem de vocali pe rețelele de socializare, mai nou spațiu de polemică și de ascuțire a săbiilor ori penelor.
Ciudata situație cu care ne confruntăm alimentează din plin scuzele unora ce invocă graba, preocupările zilei, programul încărcat.
Eu îi plâng pe cei care se plâng de faptul că astfel de semeni stau cu spatele întors la carte ori la vreun alt produs media.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost premiat de toate organizațiile naționale și internaționale de profil, niscaiva ambasade au făcut același lucru, afigurat în rapoarte de țară, etc…
Au trecut anii, autoritățile locale și naționale n-au uitat deranjul făcut de mine, motiv pentru care, în urma altor și altor presiuni și persecuții… situația e cu totul alta acum.
Urăsc să vorbesc despre asta, dar vremurile pe care le trăim mă obligă să (ad)notez câte ceva.
Scurt istoric
Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate la a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?
Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile, luna februarie având 29 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi.
29 februarie este ziua cu cele mai puține aniversări. Aproape 13.000 de români sunt nevoiți să își serbeze ziua doar din patru în patru ani.
Când nu sunt ani bisecți, în unele țări se consideră că persoana respectivă împlinește vârsta la 28 februarie, în alte țări - la 1 martie.
Printre cele mai cunoscute personalităţi aniversate la 29 februarie se numără patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, cântăreţul Khaled, cunoscut mai ales pentru piesele „Aicha” şi „C'est la vie”, precum şi rapperul nord-american Ja Rule.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu