Prima antologie care deschide seria „Cenaclul Ecreator” adună-ntre coperţile ei creaţiile de suflet ale unor contemporani duioşi, risipitori de trăiri, simţiri şi cuvinte, oameni care au atins maturitatea artistică, alţii cu pas încă ezitant, de-ncepători de drum, cu toţii tributari darurilor cu care-au fost înzestraţi de divinitate, de responsabilitatea în faţa acestora.
Să ai cultul Cuvântului şi-al şlefuirii continuie al Acestuia, într-o lume vădit improprie visului şi poeziei este sau poate fi un adevărat demers sinucigaş, pentru că cei orbiţi sau măcar preocupaţi de latura materială a lumii nu au timp să vadă dincolo de dimensiunea clipei.

Am crezut cu tărie, cred şi voi crede până-n ultima clipă a vieţuirii mele în valorile prieteniei.
Cred cu tărie că numai prin comunicare pot fi doborâte distanţe, că se pot crea punţi de suflet între oameni şi locuri, iar schimbul în sine de emoţii şi experienţă poate facilita îmbogăţirea spirituală.
Din asta câştigă direct scriitorii implicaţi într-o astfel de trăire, indirect iubitorul de carte care, din acest motiv are acces nemijlocit la alte şi noi spaţii culturale.

Într-o lume plină de vanităţi rănite şi de orgolii nemăsurate, a te apuca să împlineşti o antologie literară ce se vrea a fi şi o anumită formă de clasificare şi stratificare în lumea versurilor poate fi un demers sinucigaş.
Realizarea unei astfel de lucrări va împărţi lumea în două mari tabere... inegale.

Sfârşitul iernii şi începutul primăverii e ca o adevărată întoarcere la origini primordiale, ca o (re)chemare la dragoste şi îndrăgostit, ca o punere a sufletului pe tavă, fără temerea că cineva se va trezi să rănească în vreun fel.
E o stare propice înălţării, ridicării spre înalturi de lumi interioare şi cer, ca un start de autodepăşire, ca o renaştere, ca o nouă renaştere mai bine spus.
Ei bine, după ce ne-am nărăvit la sărbători străine sufletului nostru – Valentine`s Day, un Imitaţio Christi făcut cerebral, ca să părem a fi în mers cu lumea - am început să riscăm trecerea-n plan secund a tradiţionalului Dragobete.

Într-o lume a vanităţilor e aproape un non-sens să vorbeşti de prietenii literare.