Sfârşitul iernii şi începutul primăverii e ca o adevărată întoarcere la origini primordiale, ca o (re)chemare la dragoste şi îndrăgostit, ca o punere a sufletului pe tavă, fără temerea că cineva se va trezi să rănească în vreun fel.
E o stare propice înălţării, ridicării spre înalturi de lumi interioare şi cer, ca un start de autodepăşire, ca o renaştere, ca o nouă renaştere mai bine spus.
Ei bine, după ce ne-am nărăvit la sărbători străine sufletului nostru – Valentine`s Day, un Imitaţio Christi făcut cerebral, ca să părem a fi în mers cu lumea - am început să riscăm trecerea-n plan secund a tradiţionalului Dragobete.

Într-o lume a vanităţilor e aproape un non-sens să vorbeşti de prietenii literare.

Când mi-a încolţit în minte ideea naşterii „eCreator” cred că nimeni în afară

Într-o lume din ce în ce mai improprie visului, o lume a indiferenţei, în care creatorii de limbă