În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius de-acum celebra afirmaţie „Ubi bene, ibi patria!”.
La secole distanţă aceasta a prins rădăcini şi - datorită forţei de sintetizare - a reuşit să inspire şi să îndemne căutătorii de esenţe, gânditorii.
Aşa se face că mai este un citat interesant, asemănător, pe care eu personal îl văd descălecător din întâiul, dar poate la fel de celebru şi el, care îi aparţine lui J. Hector St. John de Crevencour şi a fost inclus în cartea sa „Letters from an American farmer".
Acesta a devenit un soi deviză a emigranţilor de pretutindeni: „Ubi panis, ibi patria!" (Acolo unde este pâine, acolo este şi patria mea!)
Tot astfel şi noi, prin volumul „Tinerii pe scena artei” ne propunem să esenţializăm relaţia fantastică pe care o au, atracţia extraordinară pe care o împlinesc creatorii de frumos şi şlefuitorii de cuvânt cu această zonă în care amprenta umbrei degetului lui Dumnezeu este mai peste tot uşor vizibilă şi tangibilă.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: Despre tineri, (ne)implicare și falsă dezamăgire
Poeta Cristian Alina Narcisa mi-a semnalat faptul că s-a trezit că poemele ei se regăsesc pe site-ul citatepedia.ro, fără ca cineva să îi fi cerut cumva, cândva acordul sau vreo colaborare.
La puțină vreme mi-a demonstrat că mă aflu și eu în absolut aceeași situație ca și ea, nenumărate poezii al mele fiind postate acolo, îndeosebi de către o numită Cornelia Georgescu.
În așa fel m-am trezit pus într-un cadru concurențial cu toate geniile pustii ale literaturii române, cu cei care refulează și defulează prin astfel de făcături, demersuri care le îngăduie să își coafeze memoria și să crească NUMAI în proprii lor ochi.
Dar, pe de altă parte, m-am trezit și că îmi fac singur concurență propriului site!
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
”La început a fost cuvântul” – spune Cartea Sfântă – și el s-a dat omului pentru a povesti semenilor lui, despre fapta sa. Iar când distanța dintre cuvânt și faptă se măsoară în oameni și cărți, putem vorbi de Lumină. Trăim printre oameni, iubim și urâm oameni, ne zdrobim sau ne spijinim de cuvinte rostite de oameni și nu înțelegem de ce copiii măsoară viața în lacrimi, tinerii în sentimente și bătrânii în singurătăți.
Dacă pentru o singură zi, s-ar stinge toate luminile Universului și un singur om ar aprinde o candelă, nu ar mai fi întuneric. Dacă pentru o singură zi, ar dispărea de pe Pământ toate cuvintele și un singur om i-ar mulțumi altuia privindu-l în ochi și zâmbindu-i recunoscător, omenirea ar fi salvată. Pentru că oamenii creează oameni luminându-i cu cuvintele, zâmbetele și faptele lor. Nicola Iorga spunea că ”Sufletul e ca fierul, nu poți lucra cu el până ce nu-l încălzești”, iar poezia încălzește sufletele până la incandescență și transformă oamenii în șuvoaie încinse care revarsă peste lume frumusețea cuvintelor lor.
- Detalii
- Scris de Magda Lungu
Într-o vreme evident improprie visului și poeziei, în care centrul de greutate al existenței s-a mutat - de o vreme, o jumătate de vreme, ca-n Biblie – strict pe latura materială a ființării, a mai investi în Cuvânt, a-ți mai pune sufletul pe tavă pare un demers sinucigaș, unul menit realmente eșecului.
Traversăm zile grele pe această trecere pietonală ce duce nicăieri și niciunde, mașina de lux, vila pompoasă sau contul gras având mai mult magnetism decât nemuritoarea carte.
A invita pe cineva la lectură, a oferi o carte pare gest desuet pentru o gloată îndobitocită.
În atari condiții tentația renunțării e mare, însă liniștirea vine din faptul că puțini sunt cei aleși, că puțini sunt cei care au influențat cu adevărat mersul lumii, (pre)facerea acesteia.
Așadar, antologia „Înzăpezirea Cuvântului” este primul pas pe care-l facem în acest an pe același drum și cu aceeași consecvență, cu aceeași încredere oarbă într-un demers menit să-i întoarcă pe oameni la slovă, să le (re)amintească faptul că tentațiile tehnologice ale zilei sunt atât de captivante încât acaparează, astfel trăgând un serios semnal de alarmă asupra risipei existențiale.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: Drumul cititorului spre carte trece prin „Înzăpezirea Cuvântului”
Uniunea Scriitorilor, împreună cu toate revistele literare din subordine, se află în stare de faliment, cu toate că pe lîngă vistieria sa au trecut în aceşti ani mulţi saci cu bani! Scriitorii mîrîie pe la colţuri, dar, de frică, tac. Pentru ca lucrurile să mai poată fi îndreptate, gaşca din jurul preşedintelui Nicolae Manolescu trebuie să plece şi să dea socoteală.
Manolescu, la Paris, împreună cu Irina Horea, actuala nevastă, pe vremea cînd era căsătorit cu Ioana, care-i era şi secretară la Ambasada UNESCO
Interviul pe care l-am realizat cu noul redactor şef al revistei „Tribuna”, de la Cluj, filosoful Mircea Arman, primul traducător al lucrării lui Haidegger, „Sein und Zeit”, a născut reacţii neaşteptate în rîndul multor scriitori, majoritatea lor aflîndu-se în jurul lui Manolescu.
Proteste, liste cu semnături, găzduite de site-urile tuturor membrilor din Comitetul director al Uniunii Scriitorilor… Unii, după tipicul stalinist, exersat şi atunci cînd au fost criticaţi Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, au şi scris că noi am vrea „Moartea intelectualilor”!
- Detalii
- Scris de Ion Spanu
Citește mai departe: Nicolae Manolescu trebuie să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte