rNumărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
Nu am cerut voie nimănui când ne-am înființat, nimeni nu s-a implicat emoțional sau material în demersul nostru inițial, nimeni n-a fost rugat să ne sprijine la începuturi, DECI... NIMENI NU ARE VOIE SĂ VORBEASCĂ DESPRE Editura și Revista ECREATOR!

2 280Când zici Baia Mare, nemijlocit spui Maramureș!
Când zici Baia Mare, nemijlocit spui „Școala băimăreană de pictură”!
Ei bine, ca unul ce s-a stabilit aici definitiv în anul 1997 – deși am flirtat cu locul încă de prin 1992 – 1993, când am și lucrat la Cotodianul „Clipa” făcut de Radu G. Țeposu - în deplină cunoștință de cauză vă spun că, adeseori, oamenii simpli și autoritățile își coafează memoria cotidiană numai vorbind despre acești merituoși înaintași.
Pentru mine demersul lor de haită a fost, este și va fi unul sărac cu duhul și chiar jignitor.
Baia Mare ARE, A AVUT și VA AVEA și în continuare și altfel de artiști!

Într-o lume clar improprie visului și poeziei, într-o lume cu sisteme de valori răsturnate (re)întoarcerea la esențe mai este greu cu putință.
Situația este agravată de faptul că se citește din ce în ce mai puțin, paradoxal și ca efect secundar al bombardamentului informațional și al invaziei de scriitorași extrem de vocali pe rețelele de socializare, mai nou spațiu de polemică și de ascuțire a săbiilor ori penelor.
Ciudata situație cu care ne confruntăm alimentează din plin scuzele unora ce invocă graba, preocupările zilei, programul încărcat.
Eu îi plâng pe cei care se plâng de faptul că astfel de semeni stau cu spatele întors la carte ori la vreun alt produs media.

Ioan Romeo Rosiianu zambind 280Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.

Ioan Romeo Rosiianu zambind 280Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost premiat de toate organizațiile naționale și internaționale de profil, niscaiva ambasade au făcut același lucru, afigurat în rapoarte de țară, etc…
Au trecut anii, autoritățile locale și naționale n-au uitat deranjul făcut de mine, motiv pentru care, în urma altor și altor presiuni și persecuții… situația e cu totul alta acum.
Urăsc să vorbesc despre asta, dar vremurile pe care le trăim mă obligă să (ad)notez câte ceva.

Scurt istoric

Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate la a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO.