La finalul anilor 1800, orașul Białystok, cândva polonez, apoi prusac, iar mai apoi rusesc și care astăzi este din nou parte a Poloniei, era un centru al diversității, cu un număr mare de polonezi, germani, ruși și evrei Idiș. Fiecare dintre aceste grupuri vorbea câte o limbă diferită și se raportau cu suspiciune la membrii celorlalte comunități.
Ani de zile, L.L.Zamenhof, un evreu din Białystok care se pregătise ca medic la Moscova, a visat la o modalitate prin care diverse grupuri de oameni să comunice ușor și pașnic. La 26 iulie 1887, el a publicat ceea ce se numește acum „Unua Libro” sau „Prima Carte”, care a introdus și descris Esperanto, o limbă pe care Zamenhof a perfecționat-o ani de zile, în speranța că va aduce pacea în lume.
- Detalii
- Scris de Vlad Constantin Voinea
Citește mai departe: Esperanto: o limbă a păcii. De ce o urau Hitler și Stalin?
Capodopera lui Marcel Proust din 1922 „În căutarea timpului pierdut” este considerată descurajantă și dificilă de către mulți, dar este de fapt atrăgătoare și plină de satisfacții, scrie Cath Pound.
Anul acesta marchează centenarul atât de la moartea lui Marcel Proust, cât și de la publicarea în limba engleză a primului volum al capodoperei sale „În căutarea timpului pierdut”.
Considerat de savanți și critici drept unul dintre cele mai bune romane moderniste ale tuturor timpurilor, a câștigat admirația contemporană a Virginiei Woolf: „O, dacă aș putea scrie așa!”, a exclamat ea într-o scrisoare către Roger Fry în 1922.
- Detalii
- Scris de Ștefan Trepăduș
Un exemplar original al primei cărţi cu piese scrise de marele dramaturg şi poet englez William Shakespeare (1564-1616) a fost vândut cu peste 2,4 milioane de lire sterline, informează The Guardian.
Exemplarul face parte din colecţia de opere pentru teatru „First Folio”, publicată în anul 1623, la şapte ani de la moartea autorului, una dintre cele mai importante piese din istoria literaturii engleze.
Cartea are peste 400 de ani vechime şi include 36 de piese celebre ale lui William Shakespeare, printre care „Macbeth” şi „A douăsprezecea noapte”.
- Detalii
- Scris de DN
Un juriu a găsit-o vinovată de crimă de gradul doi pe autoarea Nancy Crampton-Brophy în cazul morții soțului ei, bucătarul Daniel Brophy, care a fost împușcat în 2018 la școala culinară unde acesta preda cursuri de gătit.
Crampton-Brophy, care a scris cândva un eseu notoriu intitulat „Cum să-ți ucizi soțul”, nu a arătat nicio emoție vizibilă în timp ce verdictul a fost citit într-o sală de judecată din Portland, Oregon.
Procurorii au argumentat că cuplul se lupta cu datoriile – romanele lui Nancy Crampton-Brophy nu se vindeau foarte bine – și că moartea lui Daniel Brophy i-ar fi putut lăsa mai mult de un milion de dolari în polițe de asigurare de viață și alte bunuri.
- Detalii
- Scris de DN
Playboy este o revistă americană pentru bărbați, prima care a prezentat nuduri de femei și conținut sexual într-un format relativ sofisticat.
Pentru prima ediție a revistei din 1953, fondatorul său, Hugh Hefner, a folosit o fotografie nepublicată până atunci cu Marilyn Monroe, care apărea, de asemenea, pe copertă. Logo-ul companiei care deține revista, Playboy Enterprises, Inc., înfățișează capul unui iepuraș cu un papion, acesta devenind în cele din urmă unul dintre cele mai cunoscute mărci comerciale din lume.
- Detalii
- Scris de Ioana Matei
Citește mai departe: Playboy, o revistă ce pleda pentru libertatea totală a bărbaților și femeilor