s  Ediția a douăsprezecea. Și ea internațională. Tot la Ateneu, în Capitală. Opt seri de miercuri, în iulie și august. Prilejuri de a ne (re)întâlni cu ”Violoncellissimo” în formulă mare, de pildă. Apoi, cu orchestra ”Camerata Regală”, Orchestra Română de Tineret, Orchestra Național-Simfonică a României, Orchestra de Cameră a Filarmonicii ”George Enescu”, ”Romanian Sinfonietta Orchestra”. Sunt și câțiva dirijori demni de urmărit: Cristian Mandeal, Alexander Sitkovestki, Cristopher Petrie, Constantin Grigore. Evident, și soliști: mai sus menționatu` Sitkovestki, Tomescu (ambii, ceterași), Corjos, Mircea (pianiste ambele), Ehelebe, Leissner, Semsis, Anishchanka (contrabasiști tuspatru) ș. a. Compozitori celebri, programe interesante, apetisante. Așa că nu e de lipsit. Comentarii, după eventuale audiții, ca de obicei... 

Detalii

s  ...au vorbit nu de mult doi invitați bineveniți ai Centrului Cultural Pitești. Cine sunt domnii? Nimeni alții decât Constantin Zaharia și Alexandru Preda. Poposiți și ei printre puținii localnici veniți în sala ”Ars Nova”. Tapetată, după obicei, cu picturi și fotografii interesante și atractive. Ca un cuib de cultură veritabil, dacă toate cele-ar sta cum se cuvine mereu...
 Afirm asta pentru că mai există nemulțumiri justificate. Legate de organizare și de unii dintre oaspeți. Întotdeauna agreați mai dihai cei care vorbesc liber. Și nu citesc un text adus cu ei în mape. Fiindcă auditoriul e cucerit astfel mai ușor. Mai adânc, mai bogat. Forța de interes și de atracție sporind inevitabil și folositor.

Detalii

nicolae dabija 280 blackÎn tinerețea mea îl întâlneam adesea în casa părintelui Serafim Dabija pe un preot orb, prieten vechi al unchiului meu, pe care rudele lui îl aduceau de undeva de la țară și reveneau peste vreo 2-3 zile să-l ia acasă.
Vorbeau despre ani de demult, despre cunoscuți de-ai lor, despre întâmplări din viață, despre cărți.
Se vede că oaspetele părintelui fusese mare cititor în tinerețe. De fiecare dată se interesa neapărat:
– Ce cărți noi mai ai, părinte?
Cărțile „noi” ale părintelui erau tot vechi, împrumutate de la alți prelați, procurate de prin sate, găsite între multele terfeloage din biblioteca sa.

Detalii

pÎn ultimul timp (a se citi „în ultimele 6-7 decenii”, mai exact de la al doilea război mondial încoace) se vorbește atât de mult de globalism și globalizare, încât astăzi, când omenirea a intrat – furtunos și păgubos - în deceniul trei din al treilea mileniu, de fapt aproape pe nimeni nu mai interesează că planeta este ultrapoluată și clima este dată peste cap (vezi anotimpurile fără noimă - iernile fără zăpadă, verile secetoase și toride), căci asta este soarta realităților intens politizate și dezbătute doar de fațadă: ca cei bogați să fie mai bogați și cei săraci tot mai săraci (rolul legilor demonocratice este acela să ia de la cei mulți și săraci pentru a le da celor puțini și putrezi de bogați!),

Detalii

s  Într-o întâlnire ”pentru minte, inimă și literatură” cu piteștenii încă interesați de asta. Tot mai puțini, neferice, la număr. Bedros, armean de obârșie, Petre în acte, tip cu verb, cu idei. Cu spontaneitate, umor (câteodată prea picant). Om cu spusele altora-n cap, din belșug și util. Da` și cu tomuri proprii pe rafturi. Ori publicist redutabil de niște ani buni. Având condei, putere analitică și realism vădit în texte. Nelipsindu-i maliția. Ba chiar sarcasmu` când e necesar. Îl citesc în ”Observator cultural”, așa că am fost curios să-l și aud pe viu. Tema anunțată de organizatori îmbiindu-mă o dată în plus a-i fi ascultător atent...

Detalii

  1. Inimǎ de fluture
  2. Muzica zilelor noastre | Trei directori, toți tenori
  3. Dumnezeul meu