s  ...multe și de toate. Strânse într-o carte. Binevenit, util și cu câștig de bani. Căci povestea lui e, neîndoios, pe placul fanilor atâția. Nu-i un volum* cu nivel literar de vârf, da` nici lipsit de atracție nu se-nfățișează. Fiindcă octogenarul actor are șarmu` lui nedezmințit. Și lipici la public duium. Iar amănuntele date la iveală cuceresc. Orice artist care ”dă din casă” se acoperă inevitabil de larg interes. Cititorul, în speță, simțindu-se astfel mai aproape de idolu` său. Crezându-se mai bogat în informații după lectură...

s  Ajuns la a treizecea ediție, el a reunit, la mijloc de Cireșar, coruri din Curtea de Argeș, Pitești, Topoloveni, Găești, Târgoviște, Întorsura Buzăului, Cernavodă. Membrii lor, vocaliști amatori iubitori, practicanți ai genului. Tineri, maturi și vârstnici (câți mai sunt) laolaltă, cu refrene laice sau religioase. Public tot mai puțin, nu ca altădată. Când scenele răsunau de forța și nuanțele vocilor bine armonizate de maeștri ai baghetei în domeniu. Precum Marin Constantin, Voicu Enăchescu, Valentin Gruescu, de pildă. Iar compozitori ca Ion Vidu, Gheorghe Danga, Dumitru Georgescu Kiriac, Ioan Chirescu, Alexandru Pașcanu, Vasile Popovici și alții au creat cu spor în domeniu...

s  Întâi și-ntâi, meritat din plin, cei trei directori, tenori de la Iași: Apreotesei, Guzgă, Fermeșanu. Realmente excelenți. Motiv pentru care le-am dedicat un articol separat. Publicat deja, drept certă mulțămire. Apoi, din aceeași zonă geo-muzicală, Brio Sonores. Un cvartet vocal de la Chișinău. Doi tenori și doi baritoni. Tineri și entuziaști. Adică (nu neapărat în ordine), Dumitru Mîțu, Veaceslav Timofti, Vitalie Maciunschi și Mihai Grandaman. Și ei, cu voci puternice. Pregnante vădit. Melodioase, armonioase. Sudați monolitic. Ce-au cântat preponderent canțonete și piese pop. De dincolo, de dincoace de Prut. Stârnind îndreptățit aplauze printre piteștenii prezenți la filarmonica urbei. A dirijat Dragoș Oprea. Sub a cărui baghetă a evoluat, la-nceput de lună, și pianista bucureșteană Andra Maria Mărgineanu. Fină pe clape precum profu-i din studenție, Vlad Dimulescu...

s  La Teatrul ”Alexandru Davila”, în maiu` vecin. Manifestare ajunsă la a douăzeci și șasea ediție. Oferind opt montări de studio. De la Chișinău, București, Brașov, Pitești, Vrața (Bulgaria), Vârșeț (Serbia). Plus un simpozion util pe tema teatrului de gen...      
  Dramă, comedie, și-n programul anului ăst. Caragiale, de pildă. Și ”Năpasta” lui.  Sau ”Urmuz”, dublu omagial (de la naștere și moarte). Apoi, regizori știuți, actori cunoscuți. Unii (Florin Piersic jr., Marius Bodochi, Ion Grosu, Alexandru Crîlov, Sandu Grecu, Ciulei fiul, Cioabă, Gavrilaș, de exemplu) mai mult. Alții mai puțin. Dar la fel de apreciați pentru munca lor. Pentru efortu` de-a juca, regiza cu vocație, dăruire, ingeniozitate. I-aș remarca, în context, pe studentu` (la Timișoara) Darie Doclean. Membru al echipei sârbe de la ”Sterija”, promițător foarte. Realmente, o mare plăcere să stau de vorbă cu el. Ori pe Simona Pop (de la poalele Tâmpei), expresivă nespus…

sNu pentru c-ar fi o capodoperă literară. Ci pentru subiect și mesaj. Că primul anticipează extraordinar și-nfricoșător deopotrivă. Iar al doilea dă de gândit imens. Altfel spus, ce se-ntâmplă cu omenirea dacă animale de tot felu-și schimbă comportamentul în raport cu oamenii. Printr-o influență nefastă a hidrocarburilor și a radiațiilor electromagnetice din telecomunicații. Ambele schimbând periculos  feromonii unor specii și periclitând apocaliptic viața omului pe Terra...
  Pe de altă parte, politica nesăbuită americană, în cauză. Lăcomia nemărginită a indivizilor ignari. Lipsa puterii de sacrificiu. Corupția. Șantajul ocult. Infatuarea unora dintre cercetători. Invidia lor. Îndeosebi, consecințele dezastruoase ale unei stări de lucruri de neimaginat...