Două vieți de cântăreți compozitori, interpreți

   Moculescu e de-al nostru. Vâlcean, la origini. Veteran în șlagăre, pe plai românesc. ”Salcia”, doar unu`, mereu fredonat. Un bunic italian. Tată-său, sub arme, vrednic ofițer. Pe front, un erou. Deținut politic, apoi, ca răsplată de la comuniști. Horia, deja fără mamă, prin lume umblând. Da` la muzica dragă nicicum renunțând. Oricât de greu i-a fost. Pasiunea, tenacitatea, destinu` ducându-l necurmat pe ăst drum artistic, cu cert rezultat...
  Ei bine, tot parcursu-i, de septuagenar, l-a pus în foi de carte*. Amintind și povestind momente fel de fel. Din copilărie, pân` la senectute. De la tinerețe, pân` la bătrânețe. Peregrinări, întâmplări, încercări, dificultăți, izbânzi și realități. Oameni ai vremii, mulți și feluriți, apropiați sau nu. Mărturisiri, istorisiri de viață trăită-ntr-un secol nu fără cusur. Așternute curgător, serios ori cu umor. Dovadă că Moculescu e și dibaci narator, nu numa` la note un rostuitor. Merită cetit ce-a destăinuit. Căci, peste un timp nu îndepărtat, mărturia sa, dovadă și ea se va va socoti și va folosi...

Pelicule de vară

 Binevenite, în perioadă. Câteva, remarcabile. ”Dovlatov”, pe primu` loc. Clar, fără rival. Aleksei German jr., făurar inspirat. Subiect, mesaj, dialoguri, interpretare, imagini, sunet, montaj, realmente de nota zece. Creație-ndrăzneață pentru cinematografia din Răsărit. Lucrată la fix, demnă de văzut, elogiat, consemnat neapărat...
 Apoi, o coproducție franco-ruso-română, ”Concertul”. Dulce și spumoasă, caldă, savuroasă. Muzical, ceaikovskiană. Ideală pentru cei care vor și altceva decât duritatea vieții de azi. În aceeași notă delicată, ”Paterson”. American, poetic și filosofic, pentru răbdare și stăruință pledând...
  Devoalând unele umbre din școala clericală autohtonă, ”Un pas în urma serafimilor”   merită și el a fi recomandat spre vizionare necondiționat. Scenariu, regie, Daniel Sandu. Vlad Ivanov, cu brio în rol...

Chiar dacă deschiderea oficială a celei de-a XVII-a ediţii a Festivalului Concurs Naţional de Creaţie Literară a avut festivitatea în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Bacău, cred că adevărata deschidere a avut loc atunci când organizatorii struniţi de neobositul Victor Munteanu au decis ca scriitorii prezenţi să participe la întâlniri cu elevii, în liceele şi colegiile din oraş.
Nu ştiu cum s-au derulat aceste întâlniri în alte locuri, însă la Colegiul „Henri Coandă” la care am fost am întâlnit elevi atenţi, receptive, capabili să discearnă informaţiile prezentate şi, ceea ce este cel mai important, capabili să interacţioneze.
Împreună cu Victor Munteanu au recitat în faţa cadrelor didactice şi elevilor prezenţi poeta Renata Verejanu din Chişinău, poeta ieşeancă Cristina Dascălu şi subsemnatul.
Extrem de incitantă a fost tema supusă dialogului, „Efectele culturii stradale în literatură”, însă partea cea mai frumoasă a fost cea în care elevii au avut puncte de vedere personale şi întrebări pentru scriitorii prezenţi.

Sâmbătă, 22 septembrie, 2018, la ora 11.00, în sala Ia te uită a Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova, a avut loc un dublu moment sorescian: omagierea profesorului universitar George Sorescu la împlinirea vârstei de 91 de ani (născut pe 23 septembrie 1927, Bulzești). Reputat poet, critic şi istoric literar, dar şi prozator și traducător, George Sorescu, fratele mai mare al regretatului scriitor Marin Sorescu, este membru al Uniunii Scriitorilor încă din anul 1980 și a publicat 17 cărți, fiind recompensat de-a lungul carierei literare cu 42 de diplome și distincții importante. Într-un interviu publicat de scriitoarea  Gabriela Păsărin-Rusu (Portrete în oglinzi paralele), Marin Sorescu a afirmat: “George, fratele meu, profesor la Universitate, a fost într-un fel şi mentorul meu şcolit…” După dispariţia prematură a lui Marin Sorescu, George Sorescu s-a implicat în recuperarea și publicarea postumă a manuscriselor fratelui său, în prezent ajungând la impresionantă  cifră de 30  de volume care au văzut lumina tiparului, la diferite edituri din Craiova şi din ţară. De altfel, George Sorescu a fost distins cu Premiul „Marin Sorescu“ al Academiei Române „pentru ecoul de durată al numelui, pentru păstrarea și folosirea la catedră a întregului instrumentar al poeziei, prozei și criticii soresciene“.

Secesiune în SUA?

  Asta dorește și uneltește un senator din statul Utah. Membru de vază al Bisericii Sfinții Zilei de Apoi. Adică, mormon. Care umblă după artefacte ce i-ar susține țelu`. Folosindu-se de un personaj fanatic. Împătimit în aceeași credință. Habotnic și cam dus cu capul. Ucigând fără scrupul, ”la comanda profetului”, cică...
 Inevitabil, atenția Casei Albe se îndreaptă spre ei. Și începe o cursă contracronometru. E implicată o echipă de elită a Departamentului de Justiție. Președintele însuși coordonând acțiunea. Semn că nu e un caz de duzină. Ci un pericol serios ce ar putea afecta Uniunea. Cu consecințe interne și externe nemăsurate. Rațiunea învinge, însă, și nimic nu se schimbă. Mor doar complotiștii, lăsând, totuși, țara pe făgașu` statuat de Părinții Fondatori. Și Constituția, intangibilă, în deplin respect...
 Toată povestea mustește de agenți secreți netemători. Nu doar ai armelor  cunoscători. Ci și ai istoriei, psihologiei, religiei. Altfel spus, oameni pricepuți la multe. Intuitivi și iuți decidenți. În situații neprevăzute atâtea. Ceea ce înseamnă că trecutu` și prezentu` se amestecă ingenios. Într-o ficțiune bogată și la fix lucrată.