d lilly  Bine-a zis cine-a zis că banu-i ochiu' dracului. Căci „pohta ce-o pohtesc” la ei oameni nenumărați și de pretutindeni e nemăsurată în timp și spațiu. Despre asta fiind vorba și-n cartea* subiect al tabletei acesteia...
   Desigur, narațiunea-i concretizată-ntr-un caz anume. Ce distruge-n primu' rând o prietenie de ani buni între doi creativi substanțiali. Da' cu firi diferite. Și cu țeluri de viață antagonice. Unu' este om de știință valoros care-și pune geniul, banii și munca în slujba umanității, inventând ceva spectaculos în domeniul nanotehnologiei. Celălalt, un ticălos vrea să-și însușească nemeritat creația primului. Cu orice preț, prin orice mijloace, oricât de odioase. Furtul informatic.

Detalii

zt O fac meritat și cu plăcere. Fincă-n ultimii ani, la Capitală măcar, apărut-au binevenit, nimerit câteva teatre noi. Publice ori private. Cu echipe excelente ce oferă patriei montări cu lipici la spectatori. Sunt unu` dintre aceștia adeseori. Și-oi așterne în astă tabletă câteva fraze justificative la subiect. Despre două ce m-au convins întrutot că așa stau lucrurile. După felurite vizionări în timp. Generatoare de satisfacție substanțială. Și, deocamdată, stabilă...
  Mai întâi voi prezenta „căpeteniile”. Precum le văd, revăd eu cu tot mai mare plăcere. Realmente meritat. Date fiind resursele lor regizorale și actoricești incontestabile.

Detalii

sim  Adică autoru' și-un personaj. Creat cum nu se poate mai potrivit. Spre a da naștere unor cărți ce se citesc pe nerăsuflate. Pentru că vorbesc despre realitatea crudă și amară a prezentului. A perioadei ăsteia tot mai ticăloase. Tot mai nefaste. Mai distrugătoare de istorie contemporană. De oameni și etică. De spiritualitate și cultură veritabilă...
 Afirm asta fincă romanele* sale (citit-am și eu câteva dintre ele) nu sunt policieruri simpliste. Încropite întru divertisment. De citit în tramvai. Sau pe plajă. Eu unu' parcurgându-le cu nesaț la ceas de noapte.

Detalii

 jazzp ...în calendaru' de ianuarie a. c., la Filarmonica Pitești. Iată-le, pe scurt, ca de obicei:
 Stagiunea s-a reluat după sărbători, de Ziua Culturii Naționale, aniversându-l evident și pe Luceafăr. Care strălucește de-a pururi, cu-aceeași putere, pe firmamentu' cultural autohton. Așa că echipa instituției s-a orientat la Tiberiu Soare, ca dirijor, și la Remus Azoiței ca solist violonist. Preponderent, muzică românească. Rapsodiile enesciene, în prim plan. Veritabile bijuterii componistice. Superbe. Nemuritoare. Faimoase pentru români. Pretutindeni pe glob... 

Detalii

btc  Adică sârba, hora și geamparaua, de pildă. Sau doina strămoșească. Cu fanky-jazzu', pe ici pe colo. O minune, Pe scenă aflându-se-n perfectă armonie și melodie „Lăutarii lui Niculae Botgros” și „Lupii lui Calancea”. La Arena Chișinău, anu' trecut, Într-un show de zile mari, chiar dacă fuse-n miez de noapte. Cu lumea buluc venită s-asculte, să joace. Să se umple de veselie. Ori de melancolie. După pohta ce-a pohtit...
  Cele două formații s-au contopit admirabil și-au excelat în interpretare. Demonstrând înc-o dată  inspirată-mplinire când genurile muzicale se contopesc într-o cântare comună. Fără cusur dăruită melomanilor...

Detalii

  1. Muzica zilelor noastre | Undrea 2025, primu' bilanț al anului trecut
  2. Eveniment cultural | Despre Steinhardt...
  3. Eveniment cultural | Cei doi M