Potrivit datelor lor, în traducerea limbilor străine acest lucru se va întâmpla în jurul anului 2024, iar în scrierea eseurilor la sfârşitul ciclului secundar – până în anul 2026.
Se afirmă, de asemenea, că tehnologia automată va înlocui şoferii de camioane până în anul 2027, iar vânzătorii vor deveni inutili prin anul 2032, notează Rador.
Inteligenţa scriitorilor romancieri va muri în jurul anului 2049, iar a chirurgilor – până în anul 2053. Inteligenţa artificială va înlocui inteligenţa umană peste 45 de ani, probabilitatea fiind de 50%, susţin cercetătorii. Iar peste 120 de ani, în opinia lor, toate locurile de muncă vor fi ocupate de computere. Cercetarea a fost efectuată de Universitatea Oxford în colaborare cu Universitatea Yale, informează Lenta.ru

http://www.descopera.ro/dnews/16432689-multe-profesii-de-baza-de-astazi-printre-care-cele-de-chirurg-si-de-scriitor-vor-disparea-la-mijlocul-acestui-secol-din-cauza-inteligentei-artificiale

O acompaniam pe bichonita mea in plimbarea de seara. Ea isi alege singura intinerariul, iar eu nu fac altceva decat sa ma potrivesc dorintelor ei si sa o urmez. In aceea seara a vrut sa intre intr-un fel de camp, in fapt un teren viran pe care cresc balarii, in asteptarea unui proprietar ce va sa vie si sa confere locului un aspect citadin. In spatele acestei vegetatii salbatice, am vazut un maidanez de talie mare care incerca asiduu sa se apropie de locul in care isi adapostea puii de-abia fatati, o corcitura de soricar. Ca dimensiuni maidanezul o intrecea de vreo zece ori pe putin pe mama puilor, dar asta nu o oprea sa-i sara la jugulara intrusului, mergand pana a-si da viata, numai ca puii ei sa fie in siguranta. In prima faza m-am temut sa intervin, ceea ce a ingreunat mult sarcina catelusei, care cine stie de cat timp ducea aceea lupta de una singura. Ori de cate ori  strainul maidanez incerca sa se apropie de culcus, isi aduna tóate fortele si devenea   fiara de destavilit.

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți anunță cu profundă durere încetarea subită din viață a istoricului și criticului literar Ilie Luceac, membru al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Societății Scriitorilor Bucovineni (Suceava), doctor în istorie, profesor la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți, catedra de Jurnalism și Traducere, transmite BucPress, preluat de Romanian Global News.

Cuvânt de adio pentru un confrate

Ilie Luceac s-a născut la 2 iulie 1950 în satul Sinăuții de Jos, (fostul Județ Dorohoi), raionul Hliboca, regiunea Cernăuți. După absolvirea școlii de opt ani din satul de baștină studiază la Liceul Pedagogic din Cernăuți (1965- 1969), iar în 1974 absolvește Facultatea de Filologie (specialitatea limba și literatura română) a Universității de stat din Cernăuți. În 1992 absolvește a doua facultate – cea de istorie a Universității cernăuțene.

De ani și ani, cu o remarcabilă consecvență și precizie primesc pe internet izbutita revistă brăileană Zeit: consecventă întrucât apare lună de lună, precisă prin aceea că apare taman în prima zi a lunii (niciodată mai devreme sau mai târziu) și izbutită prin harul cultural-publicistic al redacției, în principal al domnului Cătălin Moldoveanu, redactorul ei șef.
    Da, căci pe lângă înzestrarea scriitoricească cu care dă tonul, corifeul publicației mai are nevoie de tact și pricepere întru atragerea colaboratorilor carismatici, respectiv de curaj, sinceritate și totală dăruire întru deplina mulțumire a cititorilor.
    Poate că unii din afară, în special cei care reduc valoarea la bani, mașini bengoase și case fățoase, vor cârâi că nu-i mare brânză să scoți și să întreții o publicație electronică.

Suntem în plină epocă a negării Rusaliilor. La ce să ne mai trebuiască, nu-i aşa, Duhul Sfânt? Acum când ne umplem de energiile create ale unei lumi tehnologizate până-n cântărirea sufletului, când ne urâm prin lege şi ne umilim prin contract social, la ce să fie bun Duhul Sfânt, la ce anume mai vine şi Duhul Sfânt peste noi?
Poate pentru a înţelege ce se întâmplă prin lucrarea Acestuia în lume trebuie să ne trezim înainte de ştirile de groază ale dimineţii, să mergem spre ale noastre în tihna pasului odihnit de o noapte cuminte. Cum să mai ceri asta omului modern, cum anume să-i motivezi aşezarea în cuminţenia Bisericii?
Cum să o faci când lumea din jur continuă să facă din Biserică gaura neagră a frustrărilor cu o învârtoşare vrednică de misiuni mai înalte? Personal nu îmi pierd nădejdea.